#Exponatul Lunii

Cele 21 de mărgele fac parte dint-un depozit de bronzuri descoperit în anul 2019 pe teritoriul unei zone împădurite situată în apropierea orașului Nisporeni, r-ul Nisporeni. Pe lângă mărgele, depozitul conținea mai multe podoabe din bronz (2 fibule de tip Röschitz-Sanislău, 7 coliere, 12 inele, 22 tuburi, 23 brățări, aproximativ 80 de aplice), o mărgică din coral și un pandantiv realizat din dinte de animal sălbatic. La momentul de față mărgelele de chihlimbar se păstrează în Fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei, restul depozitului fiind în poseseia unui colecționar privat.
Depozitul a fost descoperit întâmplător într-o groapă cu adâncimea de circa 50 cm. Obiectele din acest depozit sunt de origine occidentală, având analogii cunoscute în complexe arheologice similare de pe teritoriul Poloniei, Ungariei, Serbiei, Slovaciei și, într-o măsură mai redusă a României. Prezența acestui depozit de bronzuri pe teritoriul Republicii Moldova ilustrează dinamica culturală a regiunii în epoca Fierului timpuriu și schimbarea fundamentală a vectorului influențelor culturale, de la est către vest.

Șiragul de mărgele din chihlimbar reprezintă 16 unități păstrate întregi și cinci fragmentare. Acestea au formă bitronică alungită și dimensiuni diferite. Sunt de culoare brun-roșcată, și au lungimea cuprinsă între 1,1 și 3,1 cm, lățimea între 0,6 și 1,4 cm, grosimea între 0,6 și 1,1 cm, iar diametrul perforației între 0,2 și 0,3 cm.
Mărgele din chihlimbar sunt prezente în mai multe depozite de bronz datate în perioada târzie a epocii bronzului din jumătatea estică a Slovaciei și din Ungaria transdanubiană. Analogii sunt cunoscute și în peștera Cioclovina din România. Odată cu începutul epocii Fierului, piesele din chihlimbar dispar timp de aproximativ 300 de ani din Bazinul Carpatic, reapărând odată cu pătrunderea elementelor scitice.
Depozitul de bronzuri descoperit la Nisporeni se datează în intervalul HaA2-HaB1-2 (1050/1000 - 800/750 a. Chr).

Tur Virtual

Expoziții

„Peisajul arheologic Orheiul Vechi”

20 februarie – 20 martie 2025

Peisajul Arheologic Orheiul Vechi reprezintă un ansamblu de situri arheologice de excepție, situate într-un spațiu natural fortificat, cu trăsături unice pe plan mondială. Fiind un rezultat al conlucrării milenare a geniului uman cu mediul natural, Peisajul arheologic Orheiul Vechi reprezintă un extraordinar depozit de valori patrimoniale, un loc de o rară frumusețe și de mare atractivitate care impresionează profund pe orice vizitator.

Expoziția are ca scop prezentarea acestor valori patrimoniale remarcabile printr-o colecție de panouri fotografice, oferind vizitatorilor o perspectivă cuprinzătoare asupra istoriei bogate și semnificației culturale a Orheiului Vechi.

Peisajul este situat în partea central-estică a Republicii Moldova și se întinde de-a lungul defileului râului Răut, la 50 km de la or. Chișinău. Se află într-un loc de importanță strategică, în zonă de confluență a vechilor civilizații: barbare şi grecești, sedentare şi nomade, orientale şi occidentale, creștine şi musulmane.

Peisajul cuprinde un amfiteatru natural de o rară frumusețe, format de meandra încătușată a Răutului, de maluri înalte ale cursului sinuos al acestuia, prezentând condiții remarcabile de apărare, în fapt fiind o splendidă cetate naturală.

Orheiul Vechi dispune de multiple elemente care îi dau o valoare universală remarcabilă, precum: configurația irepetabilă a peisajului; unitatea şi diversitatea cadrului natural; bogăția remarcabilă a resurselor naturale vitale pentru locuitori; poziția geostrategică foarte importantă a locului; fortificarea naturală puternică a peisajului; poziționarea obiectivului la granița dintre spații cu modele culturale foarte diferite; sacralitatea remarcabilă a locului; adaptarea antropică ingenioasă a spațiului; statutul politico-economic şi militar ridicat a spațiului în diverse epoci, dar și concentrarea extrem de ridicată a urmelor antropice în această zonă.

Acest loc deosebit din cele mai vechi timpuri a atras puternic comunitățile umane. În cuprinsul Peisajului de la Orheiul Vechi se constată o concentrare foarte mare de situri arheologice, care sunt perfect adaptate la formele de relief de aici.

Cele mai vechi urme de locuire reprezintă două stațiuni din paleoliticul superior (ca. 30 - 20 mii BC). Tot aici se află o așezare de lungă durată din epoca cuprului (ca. 5,000 - 3,500 BC). Se întâlnesc şi urme răzlețe din epoca bronzului târziu (c.1400 - 1100 BC). În același spaţiu sunt documentate vestigii din epoca fierului timpuriu: c. 1000-100 BC.

Pe același promontoriu, se întâlnesc urme sporadice din perioada antică târzie (secolele 3-4). Urmează două așezări medievale timpurii (secolele 5 - 13). În secolele 12 - 13, în partea superioară a promontoriului, a existat o așezare rurală fortificată, cucerită şi distrusă de către mongoli pe la anul 1241.

În prima jumătate a secolului al 14-lea pe acest loc a fost fondat un oraș de tip oriental - Şehr al Cedid / Yangı Şeher (Orașul Nou), care a existat până în anul 1369, când mongolii sau retras din regiune sub presiunea armatelor lituaniene şi moldovenești.

Pe ruinele acestui oraș, după anul 1369, a fost întemeiat unul dintre cele mai importante orașe medievale moldovenești - Orhei, care a ființat până la mijlocul secolului al 16-lea.

Expoziția „Peisajul arheologic Orheiul Vechi " poate fi vizitată începând cu data 20 februarie - 20 martie 2025, la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Chișinău, str. 31 August 1989 121 A, Sala 2.