#Exponatul Lunii

Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii.

Pentru naţiunea română jocul de oină sau hoina este considerat un joc sportiv naţional, având o vechime de cel puţin şase secole. Jocul de oină este practicat continuu, cel puţin din secolul al XIV-lea, conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Jocul solicită calităţi sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Oina este un sport care ne identifică în aceeaşi măsură ca şi lupta naţională, trânta. Jocul devine atractiv printre tinerii de la sate, pătrunde în programa şcolară prin intermediul lecţiilor de educaţie fizică. Prin Reforma Învăţământului de la 1898, precum şi prin alte decizii ministeriale, ministrul învăţământului, Spiru Haret, introduce practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele, totodată decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.

La 9 mai 1899, la Bucureşti, a fost organizat primul campionat naţional de oină, echipele fiind formate din liceeni. Învingătoare a fost echipa Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.

În 1912 este creată Federaţia Societăţii Sportive din România (FSSR) cu sediul la Bucureşti în componenţa căreia intrau 13 comisii sportive, printre care şi comisia de oină.

Odată cu Unirea de la 1918, are loc reorganizarea FSSR, în 1923, cu includerea în componenţa ei a celorlalte comisii sportive de oină din Transilvania, Bucovina şi Basarabia.

În 1932 este înfiinţată Federaţia Română de oină.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Expoziții

„Printre afişe şi instrumente muzicale”

27 iunie - 31 decembrie 2019

Expoziţia Printre afişe şi instrumente muzicale este rezultatul cercetării şi valorificării colecţiei de afişe (circa o mie de unităţi) şi instrumente muzicale din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. Prin intermediul celor aproximativ 80 de afişe şi 50 instrumente muzicale, selectate cronologic, tipologic şi diversitate, instituţia muzeală îşi îndeplineşte destinaţia firească, cea de a păstra în timp şi a pune în valoare patrimoniul cultural naţional din care fac parte afişul şi instrumentele muzicale. Constituită pe parcursul mai multor decenii ale sec. XX, din donaţii şi achiziţii, colecţia de afişe reprezintă o scurtă cronică a evenimentelor muzicale din Moldova de la est de Prut în perioada anilor 1900-2010. Este o expoziţie de pionierat, or colecţia de afişe muzicale este expusă pentru prima dată şi are drept scop familiarizarea publicului cu evoluţia afişului muzical ca suport publicitar cu valoare documentară şi artistică, dar şi ca operă de artă. Diversitatea colecţiei de instrumente muzicale, unele cu valoare memorială deosebită, ne permit să urmărim şi să completăm biografia de creaţie al interpreţilor, dar şi existenţa în timp a unei piese muzicale.

Evoluţia afişului muzical atât cronologic cât şi după modul de executare, formă şi conţinut a fost structurată în patru categorii: afişul muzical din perioada ţaristă (1812-1918), interbelică (1918-1944), sovietică (1944-1991) şi afişul muzical din perioada independenţei Republicii Moldova. Cel mai vechi afiş-program muzical din patrimoniul MNIM datează cu sfârşitul sec. al XIX-lea, acesta anunţând concertul baritonului V. Anenkov în incinta Clubului Nobilimii din Chişinău la 6 februarie 1900. Afişul muzical din perioada interbelică, modest ca şi număr, este valoros prin informaţia generoasă, unde putem identifica evenimente muzicale, interpreţi valoroşi, dar şi localuri unde se prezentau spectacolele muzicale. Afişul muzical din perioada sovietică se deosebea de cele anterioare prin dimensiuni, colorit, dar şi prin text, or acestea aveau şi un rol ideologic. La începutul anilor "90 ai sec. XX afişul muzical este divers din punct de vedere al formei, cromaticii, bogat în imagini (în special al celor care concertează), dar modest ca şi text informativ.

Cea mai valoroasă categorie de afişe muzicale sunt cele de muzică clasică (simfonică, corală, instrumentală, vocală), reprezentată de cele mai renumite orchestre ale timpului: Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat, Orchestra Naţională Simfonică a Companiei „Teleradio Moldova", Orchestra Naţională de Cameră, Capela corală Academică „Doina" etc. Un mesaj aparte au afişele renumitelor orchestre de muzică populară, care au contribuit la păstrarea şi promovarea melosului popular: „Mugurel", „Fluieraş", „Folclor", „Lăutarii", ansamblul etnofolcloric „Tălăncuţa" etc. Colecţia cuprinde afişe ale colectivelor şi interpreţilor de muzică uşoară „Noroc", „Orizont", „Plai", „Legenda", „Colinda" ş.a., dar şi afişe a diverse festivaluri, concursuri, turnee. Atmosfera muzicală este întregită de o frumoasă colecţie de instrumente muzicale, unele din ele cu valoare memorială: vioara renumitului lăutar basarabean Gheorghe Heraru (1853-1920) şi vioara maestrului Serghei Lunchevici (1934-1995). Eleganţa actelor muzicale este transmisă de piesele de vestimentaţie ce au aparţinut unor personalităţi care au scris o pagină aleasă în istoria culturii muzicale din Republica Moldova.