#Exponatul Lunii

Se zice că icoanele, prin harul dumnezeiesc pe care îl au, îşi aleg singure locul de unde să-şi poată manifesta puterile de binecuvântare şi mângâiere. Aşa s-a întâmplat ca o icoană a Maicii Domnului să poposească pe meleagurile noastre pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, timp în care aceste teritorii erau implicate în campaniile militare din cadrul războiului ruso-turc din anii 1787-1791. Împrejurările apariţiei acestei icoane în Basarabia sunt confirmate de mai multe referinţe de epocă, din care rezultă că ofiţerul rus N.A. Albaduev aduce cu sine icoana în perioada operaţiilor militare amintite mai sus, iar după moartea lui, rudele – soţia colonelului sau mama lui – dăruiesc această icoană mănăstirii unde ofiţerul, venind în postul Crăciunului, pentru a se împărtăşi cu Sfintele Taine, moare subit. Icoana Maicii Domnului a fost aşezată iniţial în biserica veche din lemn, unde se afla cavoul ofiţerului, mai târziu fiind depusă în noua biserică, zidită şi sfinţită în anul 1816, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Icoana va deveni în curând foarte populară, iar faima ei va creşte în mod deosebit datorită vindecărilor săvârşite prin mijlocirea Maicii Domnului, presa de epocă înregistrând în detalii numele persoanelor vindecate, locul de trai şi suferinţele lor. Arhimandritul Serafim, stareţ al mănăstirii în perioada 1805-1827, menţiona despre cinstirea deosebită a icoanei Maicii Domnului de la mănăstirea Hârbovăţ, poporul ortodox căutând dintotdeauna în faţa acestei icoane a Împărătesei Lumii ajutor şi apărare. Credincioşii au numit-o Icoană Făcătoare de Minuni, înainte ca Sfântul Sinod să emită Ucazul cu nr. 526 din 26 ianuarie 1859, semnat de împăratul Alexandru al II-lea, prin care acestui chip al Preacuratei i se atribuia titlul de Icoană a Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hârbovăţ. Recunoscându-i calităţile miraculoase, Sfântul Sinod va institui, totodată, procesiuni religioase cu aducerea anuală a icoanei la Chişinău la 1 octombrie şi întoarcerea ei ulterioară la mănăstire la 23 aprilie.

Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăţ este unul dintre cele mai timpurii şi mai populare tipuri mariale – cel al Hodighitriei. În acest model iconografic, Născătoarea de Dumnezeu şi Pruncul sunt reprezentaţi în poziţie frontală, privind spre cel ce se roagă. Fecioara îşi ţine Pruncul pe mâna stângă, cu dreapta arătând spre El. Pruncul binecuvântează cu mâna dreaptă, în mâna stângă ţinând sulul sacru – simbolul Evangheliei. Din punctul de vedere al reprezentărilor, trebuie să menţionăm că, în mare parte, icoanele Maicii Domnului de la Hârbovăţ denotă o atitudine mai deosebită între personaje decât în cazul unei Hodighitrii tradiţionale, remarcându-se o afecţiune specială, accentuată de poziţia chipurilor unul faţă de altul, de aplecarea mai pronunţată a capetelor, de expresia blândă pe faţa Pruncului. Putem spune că, în iconografia Maicii Domnului de la Hârbovăţ, sunt îmbinate armonios trăsăturile a două modele mariologice distincte: Maica Domnului Hodighitria, sau Îndrumătoarea, şi Maica Domnului Eleusa, sau Mila Afectuoasă.

Copii fidele ale icoanei se mai păstrează în Catedrala Mitropolitană din Chişinău, în catedrala Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Chişinău, în biserica de vară a mănăstirii Noul Neamţ din satul Chiţcani (Căuşeni), în biserica Acoperământul Maicii Domnului din satul Sîrcova (Rezina), în catedrala Schimbarea la faţă din Bolgrad, în mănăstirea Schimbarea la faţă din localitatea Tatarbunar, în biserica Sfânta Parascheva din satul Furatovca, regiunea Odesa, în mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail din oraşul Odesa, în mănăstirea Înălţarea Domnului din oraşul Teplodar (Ucraina), în mănăstirea Sfânta Treime din s. Mramor, de lângă Topolovgrad (Bulgaria), în catedrala Sfântul Cneaz Alexandru Nevski din Ungheni ş.a.

Click aici pentru Turul Virtual al Muzeului

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Expoziții

„Printre afişe şi instrumente muzicale”

27 iunie 2019 - 31 decembrie 2020

Expoziţia Printre afişe şi instrumente muzicale este rezultatul cercetării şi valorificării colecţiei de afişe (circa o mie de unităţi) şi instrumente muzicale din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. Prin intermediul celor aproximativ 80 de afişe şi 50 instrumente muzicale, selectate cronologic, tipologic şi diversitate, instituţia muzeală îşi îndeplineşte destinaţia firească, cea de a păstra în timp şi a pune în valoare patrimoniul cultural naţional din care fac parte afişul şi instrumentele muzicale. Constituită pe parcursul mai multor decenii ale sec. XX, din donaţii şi achiziţii, colecţia de afişe reprezintă o scurtă cronică a evenimentelor muzicale din Moldova de la est de Prut în perioada anilor 1900-2010. Este o expoziţie de pionierat, or colecţia de afişe muzicale este expusă pentru prima dată şi are drept scop familiarizarea publicului cu evoluţia afişului muzical ca suport publicitar cu valoare documentară şi artistică, dar şi ca operă de artă. Diversitatea colecţiei de instrumente muzicale, unele cu valoare memorială deosebită, ne permit să urmărim şi să completăm biografia de creaţie al interpreţilor, dar şi existenţa în timp a unei piese muzicale.

Evoluţia afişului muzical atât cronologic cât şi după modul de executare, formă şi conţinut a fost structurată în patru categorii: afişul muzical din perioada ţaristă (1812-1918), interbelică (1918-1944), sovietică (1944-1991) şi afişul muzical din perioada independenţei Republicii Moldova. Cel mai vechi afiş-program muzical din patrimoniul MNIM datează cu sfârşitul sec. al XIX-lea, acesta anunţând concertul baritonului V. Anenkov în incinta Clubului Nobilimii din Chişinău la 6 februarie 1900. Afişul muzical din perioada interbelică, modest ca şi număr, este valoros prin informaţia generoasă, unde putem identifica evenimente muzicale, interpreţi valoroşi, dar şi localuri unde se prezentau spectacolele muzicale. Afişul muzical din perioada sovietică se deosebea de cele anterioare prin dimensiuni, colorit, dar şi prin text, or acestea aveau şi un rol ideologic. La începutul anilor "90 ai sec. XX afişul muzical este divers din punct de vedere al formei, cromaticii, bogat în imagini (în special al celor care concertează), dar modest ca şi text informativ.

Cea mai valoroasă categorie de afişe muzicale sunt cele de muzică clasică (simfonică, corală, instrumentală, vocală), reprezentată de cele mai renumite orchestre ale timpului: Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat, Orchestra Naţională Simfonică a Companiei „Teleradio Moldova", Orchestra Naţională de Cameră, Capela corală Academică „Doina" etc. Un mesaj aparte au afişele renumitelor orchestre de muzică populară, care au contribuit la păstrarea şi promovarea melosului popular: „Mugurel", „Fluieraş", „Folclor", „Lăutarii", ansamblul etnofolcloric „Tălăncuţa" etc. Colecţia cuprinde afişe ale colectivelor şi interpreţilor de muzică uşoară „Noroc", „Orizont", „Plai", „Legenda", „Colinda" ş.a., dar şi afişe a diverse festivaluri, concursuri, turnee. Atmosfera muzicală este întregită de o frumoasă colecţie de instrumente muzicale, unele din ele cu valoare memorială: vioara renumitului lăutar basarabean Gheorghe Heraru (1853-1920) şi vioara maestrului Serghei Lunchevici (1934-1995). Eleganţa actelor muzicale este transmisă de piesele de vestimentaţie ce au aparţinut unor personalităţi care au scris o pagină aleasă în istoria culturii muzicale din Republica Moldova.