#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

Expoziții

„Străjerii secularelor hotare”

70 de ani de la demararea cercetărilor sistematice a așezărilor medievale de pe Nistru

9 septembrie 2020 - 4 ianuarie 2021

În anul 2020 se împlinesc 70 de ani de la începutul cercetărilor arheologice sistematice ale așezărilor fortificate medievale timpurii dintre Răut și Nistru. Investigațiile realizate în siturile de la Echimăuți, Alcedar, Lucășeuca, Țareuca, Rudi-Farfuria Turcească, Poiana-Cunicea, Tătărăuca Nouă-Germănărie etc. au permis reconstituirea realităților istorice și arheologice ale perioadei secolelor IX-XI p. Chr. S-a constatat că aceste sisteme strategice complexe, alcătuite din șanț, val de pământ și lemn, înzestrate cu palisade puternice, au fost edificate în contextul apariției unor iminente primejdii din exterior și că ele puteau fi realizate de structuri politice puternice, bine închegate, de nivel regional.

Expoziția etalează o parte din descoperirile din nord-estul teritoriului pruto-nistrean, reprezentate prin așezări circulare fortificate, construite a fundamentis, „locuințe lungi", cuptoare pentru topirea fierului, ateliere meșteșugărești pentru confecționarea uneltelor și armelor din fier, os și corn sau pentru prelucrarea pieselor din argint, tumuli cu morminte de incinerație, depozite de unelte și arme, topoare de luptă, tezaure de piese de argint, conținând monede islamice și bizantine, lingouri de argint, pandantive scandinave cu ornament animalier, inclusiv de tip „Gnezdovo", greutăți din fier în folie de bronz, cântar de tip balanță, toporașe miniaturale din fier sau bronz, mărgele de chihlimbar etc. O parte din aceste materiale sunt prezentate în expoziția de bază sau în expoziția Tezaur a Muzeului, altele se păstrează în colecțiile unor muzee din Republica Moldova sau de peste hotare.

Apariția, în această perioadă, a sistemelor defensive în spațiul dintre râurile Răut și Nistru, precum și în nordul Bucovinei, a fost asociată cu pătrunderea în regiune a scandinavilor, care urmau vechiul traseu de la Marea Baltică, de-a lungul fluviilor Vistula și Nistru, numit și „cel de-al doilea drum de la varegi la greci", pentru a ajunge la Marea Neagră, în Balcani, Bizanț, Constantinopol sau Bagdad. Așezările fortificate constituiau locuri de popas pentru negustori sau tabere militare intermediare, care au devenit, cu timpul, centre militare, administrative, meșteșugărești și comerciale prospere, adevărate proto-oraşe medievale, la edificarea cărora a contribuit populația locală românească. Acestea au fost distruse, se pare, de invazia nomazilor turanici de la sfârșitul secolului al XI-lea.

Piesele arheologice care alcătuiesc fondul de bază al expoziţiei sunt autentice, originale şi doar unele dintre ele au fost supuse unor proceduri firești de restaurare şi conservare. Câteva topoare de luptă fac parte din colecția particulară a dlui Victor Borșevici. Demersul expozițional este completat cu macheta așezării fortificate de la Echimăuți, realizată în anii '60 ai secolului XX, cu câteva categorii de unelte și arme reconstituite, cu diverse imagini care ilustrează tematica abordată.

Expoziția, prin vestigiile etalate, contribuie la augmentarea dimensiunii educative și culturale a activității muzeale, la promovarea valorilor patrimoniale naționale în context internațional.

Curator: Dr. Ion Tentiuc