#Exponatul Lunii

Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.

Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.

Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.

Tur Virtual

Expoziții

„Străvechea mea argintărie, cu atâta artă cizelată...”

29 iunie 2021 – 30 aprilie 2022

Expoziția, denumită generic Străvechea mea argintărie, cu atâta artă cizelată, valorifică una dintre diversele și extrem de valoroasele colecții ale Muzeului Național de Istorie a Moldovei - cea de orfevrărie laică și bisericească.

Starea excepțională de conservare, paleta funcțională și originalitatea au constituit criteriile de selecție a celor peste 500 de obiecte ce compun expoziția.

Exercitând multiple funcții utilitare și estetice în ambientul cotidian din secolele XVIII-XX, piesele selectate exprimă o diversitate tipologică, un amalgam de tehnici de lucru și compoziții decorative, întruchipând predilecţia elitei locale și a Bisericii în materie de frumusețe, eleganță și rafinament.

Gama tipologică a obiectelor etalate cuprinde piese de orfevrărie laică și religioasă: fructiere, cupe, pahare, zaharniţe, bomboniere, candelabre, seturi de tacâmuri, seturi pentru prepararea şi servirea ceaiului și a cafelei, solniţe, suporturi pentru mirodenii, poșete, tabachere și port-țigarete, ferecături de icoane, potire, cruci pectorale, cădelnițe, sfeșnice etc. - piese care au un caracter de uz comun, de serie, dar care sunt ilustrative pentru modul de viață și viziunea creatoare a epocii.

Circuitul expozițional sugerează dimensiunea universală a spațiului de cuprindere pentru obiectele expuse, accentul fiind pus pe piesele provenite din ateliere vest-europene, rusești, din Imperiul Otoman, dar și din unele țări asiatice.

Un centru maxim de interes prezintă lucrările de producție locală, emblematice fiind „Evanghelia", publicată la Chișinău în anul 1855, ferecată cu aplice de argint și trei paftale, pe care sunt aplicate marca fineței metalului, cea a meșterului marcator și marca atelierului de giuvaiergerie din Orhei, atelier care a funcționat în a doua jumătate a sec. al XIX-lea.

Pentru unele exponate valoarea istorică este amplificată de producerea lor de către renumite centre de orfevrărie, cum ar fi cele purtând marca Fabergé, Hlebnikov, Sazicov din Rusia, Elkington din Anglia, Christofle din Franța sau Norblin și Fraget din Polonia.

Dintre aceste piese se remarcă o călimară din argint, din sec. XIX, decorată cu perle și malahit, care a fost executată de renumita casă de giuvaiergerie rusă Fabergé. Reprezentativ este ceainicul cu suport și spirtieră din alpacă argintată, din sec. XIX, creație a firmei Christofle, care, la acea epocă, era cea mai cunoscută din Franța.

O notă de exuberanță conferă expoziției poșetele din argint, executate în tehnica filigranului, înfrumusețate cu o împletitură din fire de argint, și tabacherele, decorate cu o rețea de motive stilizate, floristice și vegetale, executate în tehnica filigranării ajurate.

Remarcabile sunt piesele care, pe lângă valoarea lor intrinsecă și artistică, au și o valoare memorială. În această categorie se distinge sfeșnicul care a aparținut familiei scriitorului basarabean Constantin Stamati, aplicele primarului de Chișinău Carol Schmidt, fructiera din alpacă argintată a Eugeniei Crușevan, prima femeie avocat din Basarabia, jurisconsult la Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului.

Discursul expozițional este complinit cu imaginile mărite ale unor piese din expoziție și reproducerile extinse ale siglelor imprimate pe obiecte: mărci de ateliere, mărcile meșterilor și titlul metalului.

Expoziția invită vizitatorul la un spectacol al virtualității tehnice, dar, mai ales al bucuriei de a crea.