#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

Expoziții

„Străvechea mea argintărie, cu atâta artă cizelată...”

29 iunie 2021 – 30 aprilie 2022

Expoziția, denumită generic Străvechea mea argintărie, cu atâta artă cizelată, valorifică una dintre diversele și extrem de valoroasele colecții ale Muzeului Național de Istorie a Moldovei - cea de orfevrărie laică și bisericească.

Starea excepțională de conservare, paleta funcțională și originalitatea au constituit criteriile de selecție a celor peste 500 de obiecte ce compun expoziția.

Exercitând multiple funcții utilitare și estetice în ambientul cotidian din secolele XVIII-XX, piesele selectate exprimă o diversitate tipologică, un amalgam de tehnici de lucru și compoziții decorative, întruchipând predilecţia elitei locale și a Bisericii în materie de frumusețe, eleganță și rafinament.

Gama tipologică a obiectelor etalate cuprinde piese de orfevrărie laică și religioasă: fructiere, cupe, pahare, zaharniţe, bomboniere, candelabre, seturi de tacâmuri, seturi pentru prepararea şi servirea ceaiului și a cafelei, solniţe, suporturi pentru mirodenii, poșete, tabachere și port-țigarete, ferecături de icoane, potire, cruci pectorale, cădelnițe, sfeșnice etc. - piese care au un caracter de uz comun, de serie, dar care sunt ilustrative pentru modul de viață și viziunea creatoare a epocii.

Circuitul expozițional sugerează dimensiunea universală a spațiului de cuprindere pentru obiectele expuse, accentul fiind pus pe piesele provenite din ateliere vest-europene, rusești, din Imperiul Otoman, dar și din unele țări asiatice.

Un centru maxim de interes prezintă lucrările de producție locală, emblematice fiind „Evanghelia", publicată la Chișinău în anul 1855, ferecată cu aplice de argint și trei paftale, pe care sunt aplicate marca fineței metalului, cea a meșterului marcator și marca atelierului de giuvaiergerie din Orhei, atelier care a funcționat în a doua jumătate a sec. al XIX-lea.

Pentru unele exponate valoarea istorică este amplificată de producerea lor de către renumite centre de orfevrărie, cum ar fi cele purtând marca Fabergé, Hlebnikov, Sazicov din Rusia, Elkington din Anglia, Christofle din Franța sau Norblin și Fraget din Polonia.

Dintre aceste piese se remarcă o călimară din argint, din sec. XIX, decorată cu perle și malahit, care a fost executată de renumita casă de giuvaiergerie rusă Fabergé. Reprezentativ este ceainicul cu suport și spirtieră din alpacă argintată, din sec. XIX, creație a firmei Christofle, care, la acea epocă, era cea mai cunoscută din Franța.

O notă de exuberanță conferă expoziției poșetele din argint, executate în tehnica filigranului, înfrumusețate cu o împletitură din fire de argint, și tabacherele, decorate cu o rețea de motive stilizate, floristice și vegetale, executate în tehnica filigranării ajurate.

Remarcabile sunt piesele care, pe lângă valoarea lor intrinsecă și artistică, au și o valoare memorială. În această categorie se distinge sfeșnicul care a aparținut familiei scriitorului basarabean Constantin Stamati, aplicele primarului de Chișinău Carol Schmidt, fructiera din alpacă argintată a Eugeniei Crușevan, prima femeie avocat din Basarabia, jurisconsult la Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului.

Discursul expozițional este complinit cu imaginile mărite ale unor piese din expoziție și reproducerile extinse ale siglelor imprimate pe obiecte: mărci de ateliere, mărcile meșterilor și titlul metalului.

Expoziția invită vizitatorul la un spectacol al virtualității tehnice, dar, mai ales al bucuriei de a crea.