#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

Expoziții

„Vestigii arheologice în stepa Bugeacului. Raionul Taraclia”

24 iunie – 30 septembrie 2021

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei deţine o bogată colecţie de vestigii arheologice, rezultate din cercetările realizate în raionul Taraclia, începând cu anii ʼ70-ʼ80 ai sec. XX și până în zilele noastre.

La momentul de față, pe teritoriul raionului sunt cunoscute circa 220 de situri arheologice, atestate în preajma a 16 localități, din cele 26 care intră în componența acestei unități administrative. Printre siturile repertoriate în Registrul arheologic al Republicii Moldova se evidențiază o fortificație liniară (Valul lui Traian), 30 de așezări cu mai multe niveluri cronologice de locuire, opt necropole plane și 181 de movile funerare/tumuli. Însă doar o parte a lor a fost investigată prin săpături arheologice: patru așezări (Taraclia-Gaidabul, Taraclia I, Cealîc, Balabanu I), trei necropole plane (Cealîc, Taraclia-Gaidabul, Taraclia Centru) și 48 de tumuli (grupurile tumulare de lângă Taraclia, Balabanu, Ciumai etc.).

Ca urmare a cercetărilor de suprafață, precum și a investigațiilor arheologice, s-au atestat urme de locuire încă din epoca eneolitică timpurie (4500-4000 a. Chr.) și până în epoca medievală și premodernă - perioada nomazilor târzii (sec. XIII-XV și sec. XVI-XVIII p. Chr.).

Expoziţia reunește un număr de peste 500 de piese arheologice cu valoare ştiinţifică, istorică şi estetică, provenite din siturile de pe teritoriul raionului Taraclia, în special de la Taraclia-Gaidabul, Taraclia I, Cealîc ș.a. Sunt expuse unelte de muncă, arme, piese de podoabă și vestimentație, confecționate din piatră, os, lut, fier, bronz etc., precum și numeroase vase ceramice.

Pentru ilustrarea expoziției sunt utilizate fotografii și desene din fondurile Muzeului, din arhivele personale ale cercetătorilor și din publicațiile științifice. Pentru o mai bună percepere a realităților arheologice, expoziția este completată cu machete de tumuli, reconstituiri ale unor activități umane etc.

Rezultatele cercetărilor de pe teritoriul raionului Taraclia furnizează un vast, divers şi spectaculos bagaj informativ, important pentru cunoașterea trecutului nostru. Scopul expoziției este promovarea patrimoniului arheologic, descoperit în siturile din Taraclia, prin valorificarea vestigiilor patrimoniale care se păstrează în fondurile muzeului. Caracterul cultural și educativ al expoziției se bazează pe încercarea de a familiariza publicul larg cu materialele ce reflectă istoricitatea siturilor arheologice, diversitatea cronologică, dar și unicitatea artefactelor descoperite de-a lungul timpului în împrejurimile localităților componente ale raionului Taraclia.