#Exponatul Lunii

Școala Eparhială de Fete din Chișinău și-a deschis porțile la 3 mai 1864, răspunzând unei nevoi stringente: în Basarabia nu existau instituții dedicate educației fiicelor clerului. Conform circularei din 1864, predarea se făcea în limba română, prevedere aplicată în întreaga eparhie. Prima directoare a școlii a fost Anastasia Rizo, de viță nobilă, invitată de arhiepiscopul Antonie.

Curricula aprobată de Ministerul Învățământului Public și de Eparhia Chișinăului cuprindea atât discipline teoretice, cât și activități practice. Elevele studiau religia, citirea și scrierea în limbile română, slavonă și rusă, aritmetica și exercițiile de calcul, istoria universală și geografia. Programul era completat de cursuri de cânt bisericesc și de deprinderi practice: croitorie, cusut, tricotat, dar și gospodărie - coacerea pâinii și a prescurilor, prepararea mâncărurilor și a conservelor, îngrijirea animalelor și cultivarea grădinii.

Fotografia, realizată în 1911 în atelierul lui fotografic al lui Z. N. Sumovski din Chișinău, sunt imortalizate 29 de absolvente și 13 profesori. În centru apar portretele episcopului Serafim (Ciciagov), ale directoarei N. R. Mihelson, profesoarei V. E. Bejerian și preoților F. Ghiliarov și P. Jurikas. Între cadrele didactice se regăsește și Paraskovia Vasilievna Cuciurenko, profesoară de caligrafie timp de 37 de ani, devenită în 1911 educatoare principală și adjunctă a directoarei. Pentru devotamentul său, care a fost decorată cu medalia de aur „Pentru serviciu îndelungat".

Pe verso-ul vignetei se află eticheta magazinului și atelierului de rame, tablouri, oglinzi și sticlă de fereastră A. D. Kon'gova, Chișinău, str. Gogol nr. 37, lângă Banca de Stat.

Fotografia de promoție a fost donată la sfârșitul anului 2025 Muzeului Național de Istorie a Moldovei de către familia Dadiștian din Drochia.

Tur Virtual

Expoziții

„Zeițe și războinici: 100 de ani pentru Marija Gimbutas”

Lietuvos nacionalinis muziejus

23.09.2021–13.03.2022

Expoziția „Zeițe și războinici" deschisă în House of Histories o prezintă pe Marija Gimbutas (1921-1994), cel mai faimos arheolog lituanian din lume, precum și perspectivele sale științifice.

Vizitatorii expoziției vor afla despre cele două ipoteze fundamentale ale savantului cu privire la dezvoltarea și identitatea culturii europene, care i-au adus recunoașterea globală și au dat naștere unor noi mișcări academice și sociale.

În urmă cu 8.000 de ani, primii agricultori au început să se răspândească în partea de sud-est a Europei, aducându-și cunoștințele, obiceiurile, principiile de coexistență și animalele domestice din Orientul Mijlociu. După ce s-au adaptat condițiilor naturale, au stabilit relații cu comunitățile de vânători-pescari, o cultură unică - denumită de Marija Gimbutas Vechea Europă - a început să se dezvolte în zona care se întinde din Grecia până în regiunea Carpaților. Chiar dacă acolo a înflorit o mare diversitate de arte și tehnologii, au fost evidente și anumite trăsături comune: așezări mari care au existat de secole; specializări în ceramică, metalurgie și diverse alte meșteșuguri; comerț și chiar scriere rudimentară. Cu toate acestea, cel mai important punct a fost că viața acestei societăți se baza pe cultul zeițelor, religia Zeiței fiind dominantă.

Această civilizație și-a încetat existența când oamenii culturii Tumulilor au început să vină din stepe acum 6.000 de ani. Aceștia erau nomazi pastorali înarmați cu pumnale, topoare și arcuri, identificabile din obiceiurile lor specifice de înmormântare. Limba indo-europeană, tradițiile patriarhale și percepția tripartită asupra lumii pe care le răspândesc formează acum o parte integrantă a fundamentului culturii europene moderne.

În expoziție, ipotezele Marijei Gimbutas care definesc transformarea culturală europeană sunt ilustrate cu acele descoperiri arheologice pe care s-a bazat cercetătoarea. Aceste exponate unice au ajuns în Lituania - la House of Histories - din optsprezece muzee și instituții europene diferite, inclusiv 56 de piese din patrimoniul argheologic al Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

A treia parte a expoziției este la fel de importantă. Se concentrează pe personalitatea Marijei Gimbutas și viața ei; asupra femeii care s-a retras din Lituania pentru a scăpa de ocupația sovietică, care a suportat greutățile migrației, dar nu și-a neglijat niciodată visele și a devenit un savant de renume mondial. Viața ei constituie o poveste absolut extraordinară.

În imagine: Figurină antropomorfă, cultura Hamangia, 5000-4600 î.Hr., Baia, județul Tulcea, colecția Muzeului Național de Istorie a României, inv. Nu. 11662, © MNIR 2021, foto: Marius Amarie

Sursa: https://lnm.lt/en/events/international-exhibition-goddesses-and-warriors-100-years-to-marija-gimbutas/