#Exponatul Lunii

Șiragul de mărgele expus provine din complexul funerar nr. 6 din tumulul nr. 4, cercetat în anul 1982 de către dr. hab. Eugen SAVA în apropierea orașului Taraclia. Mărgelele au fost găsite în zona toracelui defunctului, fapt ce indică purtarea lor în colier și păstrarea poziției inițiale în cadrul inventarului funerar.
Colierul este alcătuit din 11 piese confecționate integral din faianță egipteană. Opt dintre acestea au formă sferică și sunt decorate cu incizii verticale, care formează între 14 și 21 de nervuri reliefate. Diametrul lor variază între 13 și 20 mm. Alte două piese sunt reprezentări de scarabei, cu dimensiunea de 23,5 × 19,5 mm, iar ultima componentă este o mărgică-pandantiv cilindrică aplatizată, prevăzută cu o incizie verticală mediană, și are dimensiunea de 22 × 9 mm. Cromatica pieselor variază de la albastru deschis la albastru închis și nuanțe violacee, caracteristice degradării și variațiilor glazurii specifice faianței egiptene.
Faianța egipteană reprezintă un material artificial pe bază de cuarț, acoperit cu o glazură alcalină de culoare albastră sau verde-albăstruie, utilizat pe scară largă în Egiptul antic și ulterior răspândit în spațiul mediteranean și pontic prin intermediul schimburilor comerciale. În primele secole ale erei noastre, astfel de obiecte constituie indicatori importanți ai contactelor culturale și economice dintre lumea mediteraneană și comunitățile din regiunea nord-pontică.
Prin caracteristicile sale tipologice, tehnologice și simbolice, șiragul de la Taraclia reprezintă un artefact deosebit de valoros pentru studiul relațiilor interculturale, al mobilității bunurilor de prestigiu și al practicilor funerare ale comunităților sarmatice din primele secole ale erei noastre (sec. I-II).

Tur Virtual

Expoziții

„Zeițe și războinici: 100 de ani pentru Marija Gimbutas”

Lietuvos nacionalinis muziejus

23.09.2021–13.03.2022

Expoziția „Zeițe și războinici" deschisă în House of Histories o prezintă pe Marija Gimbutas (1921-1994), cel mai faimos arheolog lituanian din lume, precum și perspectivele sale științifice.

Vizitatorii expoziției vor afla despre cele două ipoteze fundamentale ale savantului cu privire la dezvoltarea și identitatea culturii europene, care i-au adus recunoașterea globală și au dat naștere unor noi mișcări academice și sociale.

În urmă cu 8.000 de ani, primii agricultori au început să se răspândească în partea de sud-est a Europei, aducându-și cunoștințele, obiceiurile, principiile de coexistență și animalele domestice din Orientul Mijlociu. După ce s-au adaptat condițiilor naturale, au stabilit relații cu comunitățile de vânători-pescari, o cultură unică - denumită de Marija Gimbutas Vechea Europă - a început să se dezvolte în zona care se întinde din Grecia până în regiunea Carpaților. Chiar dacă acolo a înflorit o mare diversitate de arte și tehnologii, au fost evidente și anumite trăsături comune: așezări mari care au existat de secole; specializări în ceramică, metalurgie și diverse alte meșteșuguri; comerț și chiar scriere rudimentară. Cu toate acestea, cel mai important punct a fost că viața acestei societăți se baza pe cultul zeițelor, religia Zeiței fiind dominantă.

Această civilizație și-a încetat existența când oamenii culturii Tumulilor au început să vină din stepe acum 6.000 de ani. Aceștia erau nomazi pastorali înarmați cu pumnale, topoare și arcuri, identificabile din obiceiurile lor specifice de înmormântare. Limba indo-europeană, tradițiile patriarhale și percepția tripartită asupra lumii pe care le răspândesc formează acum o parte integrantă a fundamentului culturii europene moderne.

În expoziție, ipotezele Marijei Gimbutas care definesc transformarea culturală europeană sunt ilustrate cu acele descoperiri arheologice pe care s-a bazat cercetătoarea. Aceste exponate unice au ajuns în Lituania - la House of Histories - din optsprezece muzee și instituții europene diferite, inclusiv 56 de piese din patrimoniul argheologic al Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

A treia parte a expoziției este la fel de importantă. Se concentrează pe personalitatea Marijei Gimbutas și viața ei; asupra femeii care s-a retras din Lituania pentru a scăpa de ocupația sovietică, care a suportat greutățile migrației, dar nu și-a neglijat niciodată visele și a devenit un savant de renume mondial. Viața ei constituie o poveste absolut extraordinară.

În imagine: Figurină antropomorfă, cultura Hamangia, 5000-4600 î.Hr., Baia, județul Tulcea, colecția Muzeului Național de Istorie a României, inv. Nu. 11662, © MNIR 2021, foto: Marius Amarie

Sursa: https://lnm.lt/en/events/international-exhibition-goddesses-and-warriors-100-years-to-marija-gimbutas/