#Exponatul Lunii

Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere. Primele victime ale acestei terori au fost elitele naționale: primarii, învățătorii, judecătorii, avocații, funcționarii, foștii membri ai Sfatului Țării, acuzați de „antisovietism", „activitate contrarevoluționară", apartenență la partidele politice din România etc. Aceștia au fost ținta primelor arestări și încarcerări ale organelor sovietice de represiune. Ulterior, din 1941 au urmat deportările populației băștinașe în Siberia și în lagărele de corecție prin muncă, deportările de populație civilă din 5-6 iulie 1949, precum și cele din 1 aprilie 1951. Conform datelor Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită la 14 ianuarie 2010, numărul victimelor deportate și supuse represiunilor în anii 1929-1951 a fost evaluat la peste 90 de mii de persoane. Într-un mod barbar, organele de represiune s-au răfuit și cu participanții și susținătorii mișcării de rezistență din RSSM, considerându-i criminali de stat, trădători, bandiți, tâlhari. Liderii organizațiilor de rezistență erau condamnați, de obicei, la pedeapsa capitală prin împușcare, iar membrii activi - la 25 de ani de privațiune de libertate, ispășindu-și pedeapsa în lagăre de muncă și închisori. Teritoriul imperiului sovietic era împânzit de o rețea odioasă de lagăre de corecție prin muncă și închisori, numită GULAG. Milioane de oameni au fost închiși în sistemul GULAG al Uniunii Sovietice, mulți dintre ei rămași pentru totdeauna pe pământurile Siberiei, în gropi comune și cimitire fără cruci. Majoritatea dintre lagăre erau colonii de muncă corecțională, în care deținuții erau supuși la muncă în mine sau la construcția drumurilor, canalelor, căilor feroviare sau clădirilor. Deținuții munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției. Zeci de mii mureau în fiecare an din cauza muncii istovitoare, a condițiilor insuportabile, a execuțiilor sumare și a hranei necorespunzătoare.

O mărturie cutremurătoare a gulagului sovietic este exponatul „Haină de deținut politic", expus în această vitrină. Piesă muzeală - unicat, a fost achiziționată de la fostul deținut politic Vasile Cojocaru, domiciliat în orașul Chișinău. Ea a intrat în patrimoniu în anul 1995, într-o perioadă de activitate intensă a colaboratorilor din muzeu privind colectarea pieselor cu tematica represiunilor comuniste.

Vasile Cojocaru s-a născut în anul 1926, în satul Chioselia Mică, raionul Baimaclia (în prezent, raionul Cantemir). La 16 iunie 1951, a fost condamnat la 25 de ani privațiune de libertate de către Tribunalul Militar al trupelor Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, conform articolului 54-1 (a) al codului penal al RSS Ucrainene - „trădare de patrie", și escortat într-un lagăr special din Kazakhstan, cu interdicții în drepturi și confiscarea averii. Evident, ne punem întrebarea: Ce vină se ascunde sub această acuzație de „trădător de patrie", care i-a schimonosit întreaga viață?

În iulie 1941, tatăl lui, Cojocaru Petru Grigore, născut în 1886, a fost arestat și calificat drept „dușman al poporului" (a fost membru al Partidului Național Țărănesc), fiindu-i confiscată toată averea. La 15 august 1942, ca „element social periculos", este închis în lagărul de corecție din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo, unde moare în condiții neclare, cel mai probabil, a fost executat. Vasile, de 14 ani, și mama lui au rămas pe drumuri, fără mijloace de existență. În cele din urmă, casa le este restituită și ei înjgheabă o nouă gospodărie. Dar în 1944 este înrolat în Armata Sovietică și trimis pe linia întâi a Frontului II Belorus, unde a fost rănit de două ori, devenind invalid de război, gradul II. Întors acasă, în 1948, și-a găsit mama pe drumuri și bolnavă. El îndrăznește să ceară de la autorități o parte din averea confiscată, la care primește răspuns o amenințare - că va fi trimis pe urmele tatălui său. Timp de trei ani a fost persecutat pentru această „îndrăzneală", ca în 1951, cu toate că a apărat țara bolșevică cu prețul sănătății, a fost arestat și condamnat. Iată, de fapt, ce se ascunde sub această acuzație de „trădare de patrie", imputată acestui cetățean. În anul 1956, este eliberat din detenție și trimis în Armenia, orașul Erevan, locul de trai indicat de autoritățile lagărului. Mulți ani la rând a fost urmărit de organele securității, aflându-se departe de casă, căci deținuților politici li se interzicea să se întoarcă la locul de trai. Revine acasă mai târziu. Prin certificatul din 28. 02. 1992, eliberat de Procuratura Republicii Moldova, este reabilitat și readus în drepturi. La 25 iulie 1991 este reabilitat și tatăl său.

Haina expusă - vestonul și pantalonii - fac parte din hainele de vară ale deținuților, care mai includeau și o șapcă sub formă rotundă, piesă de care muzeul nu dispune. Ele sunt confecționate din stofă groasă de bumbac. Vestonul are mâneci lungi, guleraș, se încheie cu patru nasturi, având în părți două buzunare aplicate. Pantalonii se încheie cu nasturi, au două buzunare în părți. Pe ambele piese este aplicat numărul „CEE 893" - codul de deținut al lui Vasile Cojocaru. Pe o bucată de stofă albă sunt scrise cu vopsea neagră trei litere mari și trei cifre. Numărul deținutului se aplica în patru locuri ale hainei. Un număr era aplicat pe șapcă, altul - pe spatele vestonului, al treilea - lângă inimă, iar al patrulea - pe pantaloni, mai sus de genunchiul drept sau stâng. Aceste patru locuri, de fapt, erau considerate și ca ținte de ochire, în caz de fugă a deținutului. Numărul se aplica și pe hainele de iarnă a deținuților (pufoaice, pantaloni vătuiți, căciuli). Din încălțăminte deținuții purtau - primăvara, vara și toamna - un fel de galoși mari din țesătură cauciucată, mai rar, cizme de kirză, iar iarna - pâsle. De obicei, celor nou-veniți le dădeau haine de mâna a treia - niște vechituri cu un miros îngrozitor.

Exponatul are o valoare muzeografică incontestabilă. El oferă publicului posibilitatea de a vedea și înțelege consecințele instaurării regimului totalitar comunist în RSSM. Prin expunerea lui, aducem un omagiu tuturor victimelor Terorii Roșii în Basarabia, în pragul zilelor de 13 iunie și 5-6 iulie - zile în care s-au produs cele două valuri de deportări ale băștinașilor noștri.

Tur Virtual

Colaborare internaţională

2008-2010

În cadrul proiectului de colaborare cu Deutsches Forschung Gemeinschaft, Bonn și Institut Praehistorische Archaeologie, Frei Universitat Berlin – Germania, s-au efectuat săpături arheologice de teren în așezarea arheologică din perioada finală a epocii bronzului de la Odaia, com. Miciurin, r-nul Drochia, Republica Moldova, între 1 iulie și 31 august 2008. Studii interdisciplinare: acumularea probelor de sol pentru efectuarea analizelor chimice, paleobotanice și paleozoologice cu scopul determinării paleoeconomiei comunităților din perioada finală a epocii bronzului.

Colaborarea între Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei și Complexul Muzeal Național „Moldova”, Iași, în asociere cu instituții muzeale din Ucraina, s-a materializat în organizarea unei expoziții comune, „Cucuteni-Trypillia, Una Grande Civilta dell’ Antica Europa, V-III millenni a.C.”, la Palatul Cancelariei Vaticanului din Roma (16 septembrie-5 noiembrie 2008). Organizată de Ministerul Culturii și Cultelor din România, în colaborare cu Ministerul Culturii și Turismului din Ucraina, având ca invitat special Ministerul Culturii și Turismului al Republicii Moldova, expoziția colectivă a reunit circa cinci sute de piese care au acoperit întreg arealul în care s-a manifestat străvechea civilizație Cucuteni-Tripolie.

În cadrul acordului de colaborare cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, România, s-a organizat al IX-lea Simpozion Internațional de Numismatică, desfășurat la Chișinău în perioada 17-18 octombrie 2008. La eveniment au participat circa 30 de cercetători, muzeografi și colecționari din Republica Moldova, România, Ucraina, Polonia și Franța. În programul simpozionului au fost înscrise 18 comunicări științifice, care au contribuit la progresul numismaticii ca știință.

La 12-13 noiembrie 2009 a avut loc cel de-al X-lea Simpozion Internațional de Numismatică, la care s-au prezentat cu comunicări științifice cercetători din România (București, Suceava), Ucraina (Kiev, Har’kov, Odesa, Cernăuți), precum și de la diferite instituții de cercetare din Republica Moldova.

Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei a participat la proiectul „Moștenire culturală fără granițe”, inițiat de Muzeul Literaturii Române din Iași și Centrul de Informare Comunitară și Marketing din cadrul Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” din Iași, care a fost realizat pe parcursul lunilor septembrie 2008 - iunie 2009. Scopul principal al proiectului – promovarea dimensiunii culturale a dezvoltării socio-economice durabile a zonelor eligibile Iași-România, Chișinău-Republica Moldova, prin valorificarea moștenirii culturale comune, cu accent pe aspectul antreprenorial al culturii. Proiectul a fost finanțat de Uniunea Europeană în cadrul programului de vecinătate România – Republica Moldova. Activitățile proiectului: organizarea de seminarii cu tema „Marketing cultural”, a unei mese rotunde cu tema „Muzeul, mediator cultural, între lumea satului și lumea citadinului cotidian”, a două expoziții itinerante (Valori europene în Chișinăul interbelic, Valori europene în Iașul interbelic), a unei baze de date transfrontaliere, editarea unor broșuri, pliante și mape informative în domeniul marketingului și antreprenoriatului cultural. Coordonator: dr. E. Postică.

Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei, în parteneriat cu Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad și în asociație cu Muzeul Județean Botoșani și Muzeul Mixt Tecuci, a participat la proiectul „Antichitatea târzie în bazinul Prutului”. Proiectul a fost finanțat de Uniunea Europeană în cadrul programului de vecinătate România – Republica Moldova. Scop: lansarea în circuitul științific, dar și în cel public, a noi mărturii legate de istoria comună și de caracterul complementar al culturii de pe cele două maluri ale Prutului. Durata proiectului: 17 septembrie 2008 – 17 septembrie 2009. Activitățile proiectului: organizarea expoziției itinerante „Antichitatea târzie în bazinul Prutului” (expusă la 31.01. la Botoșani, 26 03. la Tecuci, 17.05. la Bârlad și 17.06. la Chișinău), a unei sesiuni de comunicări (22 mai 2009, Bârlad), a unei campanii de săpături arheologice (în necropola de la Polocin-Pogonești, jud. Iași), editarea catalogului expoziției. Coordonator: dr. hab. E. Sava, V. Bubulici.

Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei, în parteneriat cu Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași și Muzeul județean de Istorie „Ştefan cel Mare” Vaslui, a participat la proiectul „Cucuteni – magia ceramicii”, finanțat de Uniunea Europeană în cadrul programului de vecinătate România – Republica Moldova 2004-2006 PHARE CBC 2006. Proiectul și-a propus să promoveze și să faciliteze accesul publicului la valorile de patrimoniu inestimabile, la moștenirea culturală comună. Activitățile proiectului s-au concretizat în realizarea expoziției temporare „Cucuteni – magia ceramicii” (expusă la Chișinău pe 23 iulie, iar pe 14 august – la Iași), realizarea catalogului expoziției. Coordonatori: dr. hab. E. Sava, dr. E. Postică.

Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei a elaborat proiectul „Asigurarea Muzeului Național de Arheologie și Istorie a Moldovei cu utilaj tehnic pentru modernizarea activității de restaurare, activității expoziționale și activității cu publicul”, susținut financiar de Guvernul Japoniei în cadrul Programului de asistență financiară la scară mică în domeniul culturii, care face parte din programul Japonez de asistență oficială pentru dezvoltarea Republicii Moldova. Lansarea oficială a acordului de grant pentru proiectul câștigat de MNAIM a avut loc la 7 octombrie 2010, în prezența E.S. Tadashi IZAWA, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Japoniei în Republica Moldova. Termenul de realizare: octombrie 2009 – octombrie 2010. Obiective: dotarea laboratoarelor de restaurare a metalelor și lemnului cu utilaj modern, asigurarea expoziției muzeale și cinematecii pentru public cu tehnică audiovizuală (care va permite modernizarea discursului expozițional prin implementarea tehnologiilor multimedia), asigurarea expozițiilor temporare cu vitrine moderne. Coordonator: A. Cornețchi.