Icoana pascală „Învierea Domnului" reprezintă una dintre sărbătorile centrale ale creștinismului, subiectul semnificând și una din marile lui Taine. „Învierea Domnului" este momentul esențial al istoriei mântuirii, Hristos Mântuitorul ridicând omul și întreaga creație mai aproape de Dumnezeu. Învierea lui Hristos este adevărul pe care se bazează toată învățătura creștină. Viziunea despre lume a primilor creștini și toată arta creștină timpurie sunt pătrunse de această bucurie pascală și credință în triumful vieții asupra morții.
Constituirea iconografiei sărbătorii „Învierii Domnului" a prezentat o sarcină extrem de dificilă, neînțeles fiind însuși evenimentul Învierii lui Hristos. Acest moment, nefiind descris în Sfânta Scriptură, rămânea pentru omul simplu o taină de nepătruns. Tăcerea evangheliștilor în această privință mărturisea despre măreția evenimentului ce sfida orice descriere, cu atât mai mult, reprezentarea. Doar prin intermediul simbolului ce exprimă victoria lui Hristos asupra morții mintea devine capabilă să transcende spațiul și timpul, să iasă din lumea vizibilă și să se apropie de ceea ce este ascuns de mărturiile istorice. Pentru întruchiparea artistică a misterului Învierii, Biserica a creat în timp un limbaj complex de imagini, semne și atribute. A fost elaborată o astfel de formulă picturală care a dezvăluit componenta spirituală a Învierii lui Hristos, a întruchipat adevăratul triumf al lui Hristos în calitate de stăpân al cerurilor, biruitor al morții și eliberator al omenirii.
Potrivit credinţei ortodoxe, în cele trei zile dintre moartea şi învierea Sa, Hristos a coborât în iad, pentru a elibera sufletele întemniţate din acel loc, iată de ce icoana clasică de origine ortodoxă se intitula „Pogorârea Mântuitorului Hristos în Iad". În aceste imagini, Hristos nu apare într-o atitudine smerită, de învins, ci în una de învingător al morţii, salvator al celor înfrânţi de moarte. Tradiția occidentală a introdus în uzul liturgic alte imagini, mai înțelese pentru conștiința laicului, în care Hristos Înviat poate fi reprezentat deasupra mormântului, a sarcofagului, alteori alături de femeile purtătoare de mir. Aceste imagini se distanțează de simbolismul enunțat și se înscriu printre imaginile ce istorisesc evenimentele evanghelice.
Icoana din colecția muzeului consacrată acestui subiect prezintă o ferecătură lucrată în alamă argintată prin tehnica ciocănirii, elementele decorative fiind modelate în relief și gravate în adâncime. Compoziția este încadrată într-un chenar constituit din trei coloane: coloana centrală fiind realizată din mici piramide privite de sus, cele laterale decorate cu așa-numitul ornament de „frânghie răsucită". Ferecătura acoperă aproape în totalitate câmpul icoanei, lăsându-se la vedere doar fața Mântuitorului. Iisus Hristos se reprezintă triumfător asupra morții, călcând peste sarcofagul închis. Este înfășurat în mantie amplă prinsă la piept cu o fibulă, mâna dreaptă întinsă lateral, în stânga ținând stindardul cu o cruce înscrisă în el. Hristos aureolat este încadrat într-o mandorlă romboidală radiată. De o parte și de alta - pietre despicate, care mărturisesc despre pasajele descrise în Evanghelie - „pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat" - în momentul morții lui Hristos (Matei 27, 51). Crăparea pietrelor ar putea aminti și de deschiderea apelor Mării Roșii, amintită în Vechiul Testament, despre poporul lui Israel care a părăsit sclavia Egiptului, pentru a se îndrepta spre pământul făgăduinței. De o parte și de alta a sarcofagului - doi soldați romani, dintre cei care păzeau mormântul, orbiți de lumina pe care o degaja Hristos înviat.
Conacul familiei Lazo se află în satul Piatra, raionul Orhei. Este înregistrat ca monument de arhitectură și de istorie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu semnificație națională, ocrotit de stat.
Începând cu 1990, prin ordinul Ministerului Culturii nr. 220 din 1 august, este transferat în administrarea Muzeului Național de Istorie a Moldovei, cu statutul de filială.
Conacul a fost construit între anii 1862-1865 de Ioan și Matilda Lazo, reprezentanții unei familii de viță nobilă din Basarabia. Două generaţii ale familiei Lazo şi-au petrecut o parte a vieţii în această casă. În 1894 Gheorghe şi Elena Lazo au vândut conacul de la Piatra. Până la 1940 casa familiei Lazo a trecut prin mâinile mai multor proprietari. După 1945 casa este naţionalizată şi utilizată ca sediu pentru şcoală. În anul 1974 conacul reconstruit devine muzeu memorial, consacrat eroului războiului civil din Rusia, Serghei Lazo. În anul 1993 muzeul este reorganizat în Conacul familiei Lazo. În perioada 2007-2018, conacul a fost supus unui amplu proces de reabilitare, deschizându-și ușile pentru public la 2 decembrie 2018.
Noua expoziţie a Conacului familiei Lazo, intitulată „Ambient basarabean - conacul de la Piatra - interconexiune de personalităţi istorice", cuprinde un salon de primire, sufrageria, un birou-bibliotecă și camera copiilor. Prin piese memoriale şi tipologice este prezentată ambianţa materială şi morală a Conacului familiei Lazo cu câteva generaţii ale acestei familii de nobili, cu epoca lor, cu toată complexitatea retrăirilor, emoţiilor, faptelor, intercalată cu istoria personalităţilor - titulari ai Conacului, a oamenilor vii, cu viziunile şi ocupaţiile lor, care au fost în istoria noastră şi care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea societăţii basarabene pe parcursul secolelor.
Program de vizitare Luni - duminică: 10.00-17.00
Vineri închis
De sărbătorile legale - 1, 7 și 8 ianuarie, 8 martie, prima și a doua zi de Paște, Paștele Blajinilor, 1 și 9 mai, 27 și 31 august, 25 decembrie - muzeul este închis pentru public.
Taxe de intrare
adulți - 10 lei pensionari, adulți cu dizabilități medii / invaliditate de gradul III - 5 lei studenți - 5 lei elevi - 2 lei
Acces gratuit:
Copii preșcolari (până la vârsta de 7 ani), copii din instituții rezidențiale, copii cu dizabilități (până la vârsta de 18 ani) și însoțitori ai acestora, adulți cu dizabilități severe și accentuate (invaliditate de gradele I și II), militari în termen, delegații oficiale și delegații cu caracter cultural (în limita programului de funcționare a muzeului), angajați ai rețelei muzeale naționale, Ministerului Culturii și instituțiilor naționale din domeniul patrimoniului cultural, posesorii cardurilor ICOM și ICOMOS.
Intrarea liberă pentru toți vizitatorii: în ultimele zile de sâmbătă și duminică ale lunii.
Taxe de ghidaj:
Pentru un grup de la 5 până la 30 de persoane:
adulți - 50 lei studenți, elevi - 30 lei
Ghidaj gratuit:
Pentru copii din instituții rezidențiale și militari în termen.
Icoana pascală „Învierea Domnului" reprezintă una dintre sărbătorile centrale ale creștinismului, subiectul semnificând și una din marile lui Taine. „Învierea Domnului" este momentul esențial al istoriei mântuirii, Hristos Mântuitorul ridicând omul și întreaga creație mai aproape de Dumnezeu. Învierea lui Hristos este adevărul pe care se bazează toată învățătura creștină. Viziunea despre lume a primilor creștini și toată arta creștină timpurie sunt pătrunse de această bucurie pascală și credință în triumful vieții asupra morții...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
