#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Decembrie 2020

Vasul –„binoclu” de la Ciulucani

Piesa a fost descoperită în anul 1990 lângă s. Ciulucani, r-nul Teleneşti, cu ocazia amenajării unui iaz. În acelaşi an, arheologul Tatiana Todorova a efectuat în aşezare săpături care aveau menirea să salveze de la distrugerea iminentă o parte din suprafaţa ei. Aşezarea Ciulucani I se situează pe versantul văii unui pârâu, afluent de stânga al râului Ciulucul Mic, la 12 km nord de satul Ciulucani, raionul Telenești.

Vasul aparţine culturii Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa (aa.5.200 până în 3.200 a.Chr.), care şi-a primit denumirea după cea a satului cu același nume din apropierea Iaşului, unde, în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate aşezările umane din Sumer şi Egiptul Antic. Cultura Cucuteni (în ucr. Tripolie) se întindea pe o suprafaţă de 350.000 kilometri pătraţi, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova şi Ucrainei.

Așezările cucuteniene aveau o organizare protourbană, cu locuinţe construite din lut pe structuri de lemn. Cucutenienii practicau vânătoarea, agricultura şi meşteşugurile casnice, cum ar fi: ţesutul, olăritul, confecţionarea uneltelor. Culorile predominante pe ceramica cucuteniană sunt roşul, albul şi negrul.

Piesă în formă de binoclu reprezintă două tuburi ceramice, unite prin intermediul a trei bare (punţi) dispuse orizontal, fiind compusă, ca atare, din două monocluri cu extremităţile în formă de pâlnie. Vasul de culoare gălbuie-roză este modelat dintr-o pastă fină de lut şi decorat prin ornament pictat, pentru care s-au folosit coloranţi naturali, de nuanță negru-maro. După un tip de particularităţi, o astfel de construcţie avea ca prototip o construcţie similară de lemn. În unele cazuri, extremităţile aveau orificii, adică formau un tot întreg cu tubul suport, în alte cazuri, mai rare, cum este şi piesa de la Ciulucani, ele reprezintă mici phiale. Evoluţia acestui tip de vas are loc în perioada clasică a culturi Cucuteni, de până la începutul degradării treptate a calităţii ceramicii acestei culturi. Până în prezent, nu există opinii sigure privind funcţionalitatea acestor piese, specifice doar culturii Cucuteni, dar mai mulţi cercetători optează pentru supoziţia că acestea ar fi fost utilizate în practica rituală şi se află printre cei mai buni marcatori cronologici şi spaţiali. Fiecare vas-„binoclu" descoperit până în prezent nu are un decor asemănător, toate fiind artefacte unicat.

Vasul -„binoclu" de la Ciulucani are înălţimea de 188 mm, diametrele extremităţilor variază de la 111 la 112,5 mm, lăţimea vasului - 290 mm.

Datare: mileniul IV a. Chr.