#Exponatul Lunii

Porțelanul german este foarte apreciat în rândul iubitorilor de antichități, datorită calității înalte a materialului folosit, originalității și elaborării minuțioase a designului decorativ.
În patrimoniul muzeului se păstrează cinci exemplare ale uneia dintre cele mai vechi manufacturi de porțelan din regiunea Turingia, Germania - așa-numitul grup statuar „Muzicanții", realizat la manufactura din Volkstedt. Acestea au intrat în patrimoniul muzeului în anul 1991, prin achiziție de la o locuitoare a orașului Chișinău. Piese de o valoare istorică și artistică incontestabilă, ele poartă amprentele stilului rococo.
Manufactura din Volkstedt are o tradiție îndelungată în producția de figurine, inclusiv a celor care înfățișează muzicieni. În anul 1760, Georg Heinrich Macheleid, inventator al pastei tari de porțelan din Turingia, a deschis mai întâi, în Zitzendorf, o manufactură de producție, care în 1762 a fost transferată în Volkstedt. Macheleid a condus manufactura până în anul 1764. Ulterior, fabrica și-a schimbat de nenumărate ori proprietarii și arendatorii. Sub conducerea lui Christian Nonne, fabrica a cunoscut o perioadă de înflorire între anii 1767-1797, fapt reflectat și în dezvoltarea artistică a produselor sale. Manufactura din Volkstedt a început să creeze figurine care aveau să devină, mai târziu, cunoscute în întreaga lume.
În această perioadă au fost realizate și statuetele din porțelan, numite „Muzicanții", din colecția muzeului. Ele reprezintă cinci „putti”: patru cântă la diferite instrumente muzicale (flaut, mandolină, corn și fluier), iar al cincilea dirijează. Figurinele sunt realizate manual, de la modelare până la pictare. Fiecare figurină este delicat pictată, cu accente pastelate și detalii aurite, surprinzând mișcarea jucăușă și măiestria fină a muzicianului. Suportul pe care stau este realizat din porțelan colorat în masă, într-o nuanță de gri-verzui - o tehnică de colorare destul de rară. Contrastul dintre verde, alb și detaliile aurite conferă pieselor un aspect neobișnuit de delicat. Aceste detalii ornamentale sunt caracteristice stilului rococo, răspândit în acea perioadă în Europa, stil apărut în Franța și asociat cu domnia regelui Ludovic al XV-lea.

Marca aplicată pe figurine reprezintă două furci încrucișate, foarte clare și nestilizate, de culoare albastră, sub email, cu vopseaua ușor răvășită - detaliu care permite estimarea perioadei de producție a acestor articole. Deoarece, adeseori, cele două furci încrucișate se asemănau cu cele două spade ale mărcii Meissen, manufactura din Volkstedt a fost nevoită să-și modifice marca începând cu anul 1787. Marca inițială reprezenta o furcă, apoi, pentru o scurtă perioadă, s-a revenit la două furci, ca din anul 1800 să se adopte semnul grafic al denumirii orașului Rudolstadt - litera „R". Prin urmare, perioada scurtă în care s-a revenit la cele două furci, în care au fost produse și statuetele din muzeu, ar fi, după părerea noastră, cuprinsă între anii 1787-1800.
Statuetele au o înălțime cuprinsă între 10 și 18 cm și se află într-o stare de conservare relativ bună.
Piesele de porțelan produse în Germania la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prezentate vizitatorilor, sunt de o mare raritate. Ele reprezintă adevărate opere de artă ale meșterilor germani și sunt considerate, totodată, importante mărturii istorice ale dezvoltării industriei de porțelanuri din Germania.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Decembrie 2021

Gravura-document Lupta de la Prut dintre turci și moscoviți / Bătălia de la Stănilești

Un german pasionat de istoria românilor, Robert Denndorf, a donat muzeului mai multe bunuri culturale de o deosebită semnificație istorică și artistică. Printre acestea distingem gravura Lupta de la Prut dintre turci și moscoviți / Bătălia de la Stănilești. Lucrarea – cu dimensiunile: L – 420 mm, 380 mm; LA – 350 mm, 300 mm – a fost executată de gravorul și editorul german de origine elvețiană Matthӓus Merian, la comanda istoricului german Iohan Abelin, cunoscut ca autor cu numele Iohan Ludwig Gottfreid. Ea reprezintă o imagine generală a dislocării trupelor turcești și rusești pe malul Prutului, lângă Stănilești, înainte de începutul Bătăliei de la Stănilești (județul Vaslui). Pe centru este redat râul Prut, în partea de sus a râului fiind dispusă armata otomană, iar în partea de jos – cea a Rusiei, sprijinită de oștile lui Dimitrie Cantemir (Principatul Moldovei). Prin diverse simboluri, aplicate pe gravură, sunt înfățișate și numerotate anumite acțiuni și lucruri, fără descifrări și explicații. În partea de jos a gravurii, în centru, într-un chenar, se află titlul lucrării în limba germană – Action bey der Prutt zwijehen denen Turcken und Mofcowiten. Gravura a fost publicată, pentru prima dată, în anul 1715, în Theatrum Europaeum, o revistă de istorie, lansată de Mattthӓus Merian, care a apărut, în limba germană, între anii 1633 – 1738. Ulterior, a fost reprodusă și în 1673 în cartea, redactată în limba italiană, Colonna Traiana – Eretta Dal Senato, E. Popolo Romano All, imperatore Traiano Augusto Nel Suo Foro in Roma „Columna lui Traian, ridicată de Senat și poporul roman împăratului Traian în forumul său din Roma”. Volumul cuprindea și o expunere în limba latină, efectuată de Alfonso Ciaccone. În rezultatul Bătăliei de la Stănilești, în Moldova, în 1711, este instalat regimul fanariot, iar în Țara Românească – în 1716. Iar Dimitrie Cantemir se stabilește cu traiul în Rusia.

Gravura-document Lupta de la Prut dintre turci și moscoviți / Bătălia de la Stănilești este una din primele imagini ale istoriei medievale românești înfățișând un eveniment istoric de la începutul secolului al XVIII-lea – Bătălia de la Stănilești – care a avut urmări importante pentru Moldova și Țara Românească. La acest subiect nu există nicio mărturie iconografică a autorilor români din secolul XVIII. Singurele reprezentări artistice, înregistrate până astăzi, au fost lansate de artiști occidentali.

Gravura este de o remarcabilă valoare artistică și istorică, fiind clasată ca bun cultural de patrimoniu mobil în categoria juridică Tezaur.