#Exponatul Lunii

Planta viţa de vie, răspândită în prezent practic pe întreg globul pământesc, îşi are începuturile în perioada geologică cretacee/cretaceous superioară, când pe Terra au apărut speciile Vitis Linn (era Mezozoică) şi, mai târziu, Vitis Vinifera L., ultima atribuindu-se deja la plantele agricole de cultură. Originea viţei de vie cultivate - Vitis vinifera L. - majoritatea cercetătorilor o leagă de specia sălbatică de pădure Vitis sylvestris Gmel. Lăstărişuri ale Vitis sylvestris Gmel se întâlnesc încă sporadic în crângurile din lunca Prutului şi ale Nistrului.

În perioada Precucuteni III - Trypillia A (cca. 4750-4600 a. Chr.) s-a documentat fără dubii prezenţa seminţelor de struguri cultivați pe ceramica aşezării Ruseştii Noi I, stratul I, cuptorul A, constând dintr-o amprentă de semință pe un fragment de ceramică, având ciocul alungit de specie domesticită Vitis vinifera L. O altă amprentă de semință de Vitis vinifera L este documentată în așezarea Vărvăreuca VIII, asesizată pe un perete de vas pictat din etapa Cucuteni B - Trypillia CI (3800-3500/3300 a. Chr.).
În luna octombrie, cu prilejul Zilei Naționale a Vinului, Muzeul Național de Istorie a Moldovei vă propune spre atenția dumneavoastră o relicvă unicat în sud-estul Europei. Exponatul provine din așezarea Brînzeni VIII ,,Sâiece", aparținând culturii Cucuteni-Trypillia și datată cu faza Cucuteni AB2 - Trypillia B2 (ca. 4050-3800 a. Chr.), localizată în satul Brânzeni, raionul Edineț. Situl este situat la 2 km sud-vest de localitate într-un triunghi format de confluența râuleților Racovăț, Drobiște și drumul local L36 Bădragii Vechi-Brînzeni. Amplasată pe un teren cu 25-30 metri deasupra văii. A fost descoperit în 1966 de arheologul Nicolaie Chetraru. Fiind investigată prin săpături arheologice în perioada 1978-1980 de către Vsevolod Marchevici.
Piesa lunii octombrie este o amprenta de frunză de vie ce a fost descoperită în 1980, aceasta provine din groapa numărul 5, cercetată parțial, ce avea adâncimea maximă de 155 cm. Din același complex arheologic situat lângă locuința numărul 1 provin și mai multe semințe de viță de vie fapt menționat în raportul de săpătură.
Amprenta de frunză de viță de vie apare pe o lipitură de lut grosier, ars, este zgurificată în urma arderii secundare, culoare roșiatică, având forma rectangulară neregulată, aplatizată. Suprafața exterioară denivelată, zgrunțuroasă. Suprafața amprentei este netezită, nervurile frunzei fiind foarte bine evidențiate. Având următoarele dimensiuni: diametrul lungime: 99 mm; lățime: 110 mm; grosimea: 28-31 mm, exponatul ne prezintă în toată splendoarea o amprentă autentică de frunză de viță de vie. Unii cercetătorii atribuie amprenta viței de vie domesticite Vitis vinifera L alții fiind mai sceptici o considera de specie sălbatică. Cu toate astea fiind descoperită într-un context arheologic foarte clar și bine documentat, împreună cu semințe de struguri lângă o locuință este o dovadă ce ne permite să afirmăm că vița de vie făcea parte din viața comunităților cucuteniene acum 6000 de ani în urmă. Odată cu aceste descoperiri putem afirma că procesul de domesticire și de creare a strugurilor de masă este în plin proces de dezvoltare. Diversitate formelor ceramice cucuteniene cât și pictura unora din ele ne sugerează fără dubii utilizarea lor ca recipiente pentru diverse lichide. Respectiv apariția vinului la comunitățile cucuteniene poate fi luată în discuție.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Iulie 2022

Depozitul de la Vărvăreuca

Prin depozit se înțelege depunerea intenționată în pământ, eventual apă, mlaștină sau prăpastie a unei asociații din cel puțin două piese din bronz, care nu aparțin inventarului funerar sau resturilor de așezări. Acestea sunt rezultatul unor acțiuni conștiente desfășurate în cadrul unor manifestări bine stabilite în societățile preistorice. Obiceiul de depunere a bronzurilor a debutat în perioada mijlocie a epocii bronzului și a durat, cu perioade de vârf și declin, până în perioada mijlocie a epocii fierului. Descoperiri de acest fel sunt cunoscute pe întreg teritoriul Europei și spre est până pe teritoriul Kazahstanului. În dependență de funcționalitatea pieselor depuse, se diferențiază: depozite dintr-o categorie funcțională, depozite din două categorii funcționale, depozite cu asocieri complexe și depozite eterogene.

Semnificația acestor depuneri este interpretată diferit în literatura de specialitate. Unii cercetători atribuie depozitelor de bronzuri un caracter profan (depozit de meșteșugar sau atelier, cu intenție de recuperare pentru refolosire) iar alții - un caracter sacru (în baza mai multor criterii cum ar fi compoziția, plasarea și depunerea într-un anumit mod, fragmentarea intenționată a unor piese).

Pe teritoriul Republicii Moldova sunt cunoscute cca 20 depozite, marea majoritate descoperite întâmplător, dintre care doar 9 (Antonești, Călmățui, Chișinău, Dancu, Haragîș, Lozova, Mîndrești, Ocnița și Vărvărăuca) se păstrează în Fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Celelalte depozite fac parte din colecții private. Complexele de acest fel descoperite pe teritoriul țării noastre se datează în perioada tardivă a epocii bronzului (sec. XVI-XIII a. Chr) și perioada timpurie a epocii fierului (sec. XI-X a. Chr.). Cele datate în bronzul tardiv aparțin blocului cultural Noua-Sabatinovka, comunitățile cărora au locuit acest spațiu în perioadă respectivă. Depozitele conțin piese din categoria uneltelor, armelor și mai puțin a podoabelor. Cel mai impresionant complex de acest tip cunoscut pe teritoriul țării noastre este depozitul descoperit în localitatea Lozova, expus publicului larg în sala nr.1 a Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Depozitul de la Vărvăreuca a fost descoperit de V. I. Markevici pe teritoriul așezării eneolitice Vărvăreuca VIII. Acesta conține 11 piese și prezintă o depunere cu asocieri complexe și anume - unelte, arme și podoabe. Uneltele sunt reprezentate prin două topoare-celt de tip răsăritean și patru seceri cu orificii la mâner (așa-numitul tip Heleșteni). Categoria armelor este prezentă print-un mâner de pumnal cu capăt sferic aplatizat și frumos ornamentat. Podoabele sunt reprezentate prin două brățări lucrate din bară ovală în secțiune cu capetele depărtate și ornament geometric, și, doi cercei. Aceștia din urmă sunt lucrați din sârmă subțire de bronz, răsucită concentric și reprezintă piese unicat.

În ultima perioadă, tot mai multe complexe de acest tip sunt descoperite de căutătorii de comori, scopul cărora este profitul financiar obținut în urma comercializării artefactelor pe piața neagră. Aceste acțiuni ilegale lipsesc aceste piese de context arheologic și valorificarea lor istorico-științifică. De cele mai dese ori, depozitele sunt dispersate în diferite colecții private sau comercializate în afara țării. Pe această cale, facem apel către publicul larg să fie conștiincios și receptiv, și, în cazul descoperirii a astfel de obiecte să le predea instituțiilor de profil.

#Exponatul Lunii

Amprentă de frunză de vie

Iulie 2022

Depozitul de la Vărvăreuca

#Exponatul Lunii