#Exponatul Lunii

Școala Eparhială de Fete din Chișinău și-a deschis porțile la 3 mai 1864, răspunzând unei nevoi stringente: în Basarabia nu existau instituții dedicate educației fiicelor clerului. Conform circularei din 1864, predarea se făcea în limba română, prevedere aplicată în întreaga eparhie. Prima directoare a școlii a fost Anastasia Rizo, de viță nobilă, invitată de arhiepiscopul Antonie.

Curricula aprobată de Ministerul Învățământului Public și de Eparhia Chișinăului cuprindea atât discipline teoretice, cât și activități practice. Elevele studiau religia, citirea și scrierea în limbile română, slavonă și rusă, aritmetica și exercițiile de calcul, istoria universală și geografia. Programul era completat de cursuri de cânt bisericesc și de deprinderi practice: croitorie, cusut, tricotat, dar și gospodărie - coacerea pâinii și a prescurilor, prepararea mâncărurilor și a conservelor, îngrijirea animalelor și cultivarea grădinii.

Fotografia, realizată în 1911 în atelierul lui fotografic al lui Z. N. Sumovski din Chișinău, sunt imortalizate 29 de absolvente și 13 profesori. În centru apar portretele episcopului Serafim (Ciciagov), ale directoarei N. R. Mihelson, profesoarei V. E. Bejerian și preoților F. Ghiliarov și P. Jurikas. Între cadrele didactice se regăsește și Paraskovia Vasilievna Cuciurenko, profesoară de caligrafie timp de 37 de ani, devenită în 1911 educatoare principală și adjunctă a directoarei. Pentru devotamentul său, care a fost decorată cu medalia de aur „Pentru serviciu îndelungat".

Pe verso-ul vignetei se află eticheta magazinului și atelierului de rame, tablouri, oglinzi și sticlă de fereastră A. D. Kon'gova, Chișinău, str. Gogol nr. 37, lângă Banca de Stat.

Fotografia de promoție a fost donată la sfârșitul anului 2025 Muzeului Național de Istorie a Moldovei de către familia Dadiștian din Drochia.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Iunie 2022

Ceainic cu suport și spirtieră

Istoria argintăriei are o vechime de peste 5000 de ani, dar abia în mileniul III î.Ch. s-au realizat primele obiecte din argint lucrat, în Mesopotamia și Anatolia. De acolo, arta lucrării argintului s-a răspândit spre vest, în Persia și spre est, în Europa, unde în vremea antihității romane și grecești atinsese deja un nivel înalt de sofisticare. Multe din tehnicile uzitate atunci - cum ar fi turnarea, imprimarea în relief și gravarea - sunt folosite până astăzi.

Muzeul Național de Istorie a Moldovei deține o colecție spectaculoasă de argintărie, care oglindește într-un mod specific nota cotidană a societății secolelor XVIII-XX. Gama tipologică a obiectelor ce compun colecția cuprinde atât piese de orfevrărie laică, cât și religioasă: fructiere, bomboniere, seturi de tacâmuri, seturi de preparat şi de servit ceai și cafea, solniţe, poșete, tabachere și port-țigarete, candelabre, dar și ferecături de icoane, potire, cruci pectorale, sfeșnice etc.

Se impun prin calitate și exuberanță piesele produse de către renumitele centre de orfevrărie, cum ar fi cele purtând marca Fabergé, Hlebnikov, Sazicov din Rusia, Elkington din Anglia, Christofle din Franța sau Norblin și Fraget din Polonia. Emblematic pentru colecția de orfevrărie a muzeului este ceainicul cu suport și spirtieră, realizat în atelierul Christofle din Franța.

Atelierul Christofle a fost fondat la Paris, în anul 1830, de către Charles Christofle. Fiind Furnizor al Împăratului Napoleon III al Franței, al Împăratului Mexicului și al Țarului Rusiei, atelierul Christofle a creat piese decorative, dar și de uz casnic de o rară frumusețe. Atelierul s-a bucurat și de aprecierea Casei Regale a României, care i-a oferit brevetul de Furnizor. În anul 1842, Charles Christofle a cumpărat patentul electrotip, o tehnică care reprezenta învelirea unei baze metalice - la început din cupru, apoi din nichel - cu argint. Anume această tehnică i-a permis producerea în serie a seturilor de ceai argintate, foarte populare la acea epocă. Ceaiul, introdus în Europa în 1610 de Compania pentru Indiile de Est, era o marfă scumpă, care a câștigat popularitate treptat. Cele mai vechi ceainice păstrate, datând cu anii 1670, erau mici. Pe măsură ce ceaiul a câștigat popularitate, au început să fie produse ceainice de dimensiuni mai mari, a căror formă urma moda timpului.

Conform cataloagelor firmei Christofle, modelul etalat a fost lansat în anul 1868 și fascinează prin eleganța și rafinamentul executării. Ceainicul are o structură complexă, articulată, alcătuită dintr-un recipient piriform, cu suprafața ornamentată în tehnica guilloché, bazată pe modele în stilul Louis XVI, de la sfârşitul anilor 1780. Baza și partea superioară este decorată cu frize de lalele înscrise în lambrechini, iar pe centru este gravat un ecuson încadrat intr-un chenar ajurat, dublu. Are țurțure, toartă rebatabilă, în coș, izolată cu inele triple și capac cu buton. Pe recipient sunt fixate două nituri pentru așezarea lui pe stativ. În mijlocul stativului este așezată spirtiera cu mâner drept și dispozitiv de ridicare a fitilului. Piesa este marcată cu poansonul firmei Christofle și este confecționată din alpacă argintată.

Ceainicul cu suport și spirtieră, realizat în atelierul Cristofle, îmbină armonios raportul dintre obiectul unicat și seria mare industrială.

Dimensiuni: H.: 43 cm; LA.: 24 cm.