#Exponatul Lunii

Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani. Aceste credințe s-au păstrat în obiceiurile de iarnă, precum colindatul, Plugușorul sau jocurile cu măști, unde clopotele și zurgălăii erau nelipsiți.

Odată cu răspândirea creștinismului, sunetul clopotului a căpătat o semnificație religioasă profundă, devenind vestitor al sărbătorilor mari și simbol al Nașterii Domnului. Totuși, clopoțeii mici nu erau încă folosiți ca decorațiuni, ci mai ales ca obiecte funcționale sau rituale.

Primul brad împodobit cu prilejul sărbătorilor de Crăciun a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după sosirea sa în Principatele Române, în anul 1866. Din acel moment, tradiția s-a statornicit, iar în noaptea de Crăciun, prinții și prințesele invitate la palat participau la împodobirea bradului. Printre ornamentele folosite se numărau și clopoțeii metalici, care simbolizau bucuria, vestea cea bună și protecția divină asupra casei.

În secolul al XX-lea, clopoțeii de Crăciun se răspândesc în toate provinciile românești și devin un simbol vizual al sărbătorii, prezent atât în decorațiuni, cât și în colinde. Chiar și în perioadele în care expresia religioasă a fost restricționată, clopoțeii au rămas în casele oamenilor ca semn al bucuriei și al continuității tradiției. Astăzi, ei păstrează această dublă semnificație: ecoul unor credințe străvechi și, totodată, vestea Nașterii lui Hristos, devenind un simbol al speranței, al luminii și al legăturii dintre trecut și prezent.

Aceste piese cu clinchete sonore fac parte dintr-o colecție generoasă de patrimoniu al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, întrunind peste 200 de bunuri culturale. O contribuție substanțială la completarea acestei colecții de clopoței decorativi a adus-o Dorina Raischi, învățătoare la școala nr. 94 din or. Chișinău, care a donat muzeului 174 de clopoței, dintre care circa 30 de piese sunt cu tematica sărbătorilor de iarnă. Aceștia fiind confecționați din ceramică, porțelan, sticlă, metal, au fost aduși de pe diferite meridiane ale lumii, unde redau o imagine sumară despre cultura universală a clopoțeilor. Ei dau o nota festiva casei noastre si chiar unui cadou, sunt parte integranta a sărbătorilor de iarna si este greu sa ne imaginam Crăciunul fără clinchetul lor vesel.

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Lansare de carte: „Prizonierii de război: cronica războiului ruso-japonez din 1904-1905” de Simion Carp

18 iulie 2023

În data de 18 iulie, în Sala Albastră a Muzeului Național de Istorie a Moldovei, a avut loc lansarea de carte a dlui Simion Carp, doctor în drept și profesor universitar, intitulată „Prizonierii de război: cronica războiului ruso-japonez din 1904-1905".

În cadrul evenimentului, unde au fost prezenți numeroși savanți și distinși oaspeți, după o succintă prezentare a lucrării de către autor, cuvânt a luat Ambasadorul Japoniei în Republica Moldova, E.S. Yamada Yoichiro, care a apreciat lucrarea și a impresionat publicul prin mesajul său, în timpul căruia a trecut în revistă evenimentele de la începutul secolului XX, aducând cuvinte de mulțumire autorului pentru că a prezentat un număr mare de materiale, din care reiese că japonezii au rămas un model în istorie, prin comportament corect cu militarii armatei ruse, printre care erau și basarabeni aflați în prizonierat japonez. Cunoașterea acestui adevăr istoric va contribui la consolidarea relațiilor de prietenie dintre Republica Moldova și Japonia.

Potrivit autorului, lucrarea se concentrează pe experiența militarilor basarabeni, care au fost capturați în timpul Războiului Ruso-Japonez din 1904-1905 și au fost ținuți prizonieri în Japonia. Se oferă o analiză detaliată a unităților militare în care au fost înrolați acești soldați, a bătăliilor în care au participat și a locurilor în care au fost înmormântați cei căzuți în luptă. De asemenea, sunt evidențiate actele lor de eroism și realitățile de pe câmpul de luptă. O parte importantă a lucrării descrie condițiile de detenție ale prizonierilor de război în lagărele din Japonia și eforturile comunității internaționale pentru a asigura respectarea Convenției de la Haga din 1899. Se argumentează că guvernarea japoneză a tratat relativ bine militarii ruși capturați.

De asemenea, dl Simion Carp prezintă și povestea a doi basarabeni, Anatolie și Iacob Tihai, care au promovat creștinismul în Japonia în secolul al XIX-lea. Ei au fost înzestrați cu educație creștină și au ajutat în mod considerabil militarii ruși prizonieri prin activitatea lor în cadrul Misiunii Creștine din Tokyo. În final, lucrarea discută despre repatrierea militarilor basarabeni și implicarea lor în lupta pentru cauza națională după întoarcerea acasă. Se aduc în atenție biografiile acestor veterani care au contribuit la crearea primelor unități militare autohtone și la Unirea Basarabiei cu România în 1918. De asemenea, se subliniază faptul că unii dintre aceștia au devenit victime ale represiunilor sub regimul comunist.

Evenimentul a fost organizat de Academia „Ștefan cel Mare" a MAI al Republicii Moldova în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei.