#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Lansarea volumului „Istoria, adevărul și miturile”

16 iunie 2015

Muzeul Național de Istorie a Moldovei a fost marți, 16 iunie, gazda lansării cărții „Istoria, adevărul și miturile", Editura Enciclopedică, București, 2014, 400 p., semnată de academicianul prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, România.

La manifestarea de lansare, organizată de Institutul de Istorie al Academiei de Ştiințe a Moldovei, au participat peste 100 de persoane - academicieni, istorici, profesori universitari, studenți ai Facultății de Istorie - , printre care: vicepreședintele AŞM acad. Ion Tighineanu, vicepreședintele AŞM mem. cor. Ion Guceac, acad. Andrei Eșanu, prof. univ. dr. hab. Alexandru Moșanu; directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu" din Chișinău Valeriu Matei, E.S. Ambasadorul României în Republica Moldova Marius Lazurcă, prorectorul Universității „Babeș-Bolyai" din Cluj prof. univ. dr. Ioan Bolovan, prof. univ. dr. Sorin Şipoș de la Universitatea din Oradea ș.a.

Cartea „Istoria, adevărul și miturile" este o analiză a lucrării lui Lucian Boia „Istorie și mit în conștiința românească", este un răspuns științific la încercările de a falsifica Istoria Românilor.

Motivul apariției acestor note de lectură asupra „demitizării" istoriei românilor, după cum a afirmat însăși autorul „... își are rostul din solidaritate de breaslă, așa cum domnul Boia și cei care-l urmează, creează convingerea că cercetarea istorică nu are nici un rost, este falsă, mincinoasă și plină de mituri". Un alt motiv al publicării unei recenzii „supradimensionate" este răspândirea neselectivă a ideilor dlui Boia în străinătate - unde suntem prezentați într-o imagine distorsionată cu rezultate propagandistice păguboase.

Despre reputatul istoric clujean și despre valoarea lucrării acestuia au vorbit directorul Institutului de Istorie dr. hab. Gheorghe Cojocaru, m. c. al AŞM prof. univ. dr. hab. Demir Dragnev, prof. univ. dr. hab. Alexandru Moșanu, prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, istoricul dr. Marius Tărâță, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu" Valeriu Matei, redactorul-șef al săptămânalului „Literatura și Arta" m.c. al AŞM Nicolae Dabija, prof. univ. dr. Ioan Bolovan, prof. univ. dr. Sorin Şipoș.

Cu prilejul sosirii la Chișinău, savantului Ioan Aurel Pop i-a fost conferit titlul de Membru de Onoare al AŞM.

Profesorul Ioan-Aurel Pop este autorul a peste 50 de cărți, ediții de izvoare istorice, tratate și manuale universitare și volume îngrijite și a peste 300 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici, prefețe etc. în volume separate și reviste de specialitate și publicații de cultură.

Ioan-Aurel Pop este rector al Universității Babeș-Bolyai, membru al Academiei Române, director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, fiind specializat pe istoria medievală, instituții medievale și paleografie latină.

Înainte de a deveni rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Ioan-Aurel Pop a fost directorul Centrului Cultural Român din New York (1994-1995) și directorul Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția (2003-2007).

Din 1989, Ioan-Aurel Pop a obținut titlul de doctor în istorie, cu teza „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV - XVI", a fost cel mai tânăr membru corespondent al Academiei Române, iar din 2010 este membru titular al Academiei Române.