#Exponatul Lunii

Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.

Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.

Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Martie 2023

Figurina antropomorfă de la Cealîc

Figurina antropomorfă aparține perioadei eneoliticului - mijlocul mileniului V î. Hr. Aceasta a fost descoperită în stare fragmentară, în timpul săpăturilor arheologice, efectuate de I. Manzura și B. Govedaritsa în anul 2012, în așezarea Cealîc, raionul Taraclia. Fragmentele figurinei au fost găsite printre bucățile de lipitură de lut ars, în partea sudică a unei locuințe, care, cel mai probabil, reprezenta un loc special, destinat desfășurării ceremoniilor religioase. Această ipoteză este susținută și de prezența în apropierea figurinei a șapte cupe de dimensiuni mici, decorate cu ornament incizat, care, se pare, erau folosite pentru libații rituale.

Figurina este realizată din pastă fină de lut, în amestec cu ceramică pisată, și are suprafața acoperită cu un strat de angobă de culoare maro deschis. Este realizată într-o manieră realistă, tradițională pentru cultura Gumelnița, și prezintă o figură feminină în poziție verticală, cu brațele îndoite și ridicate, în așa-numita ipostază de tip „Oranta", care este răspândită pe larg în tradiția iconografică ortodoxă, când este înfățișat chipul Maicii Domnului. Capul figurinei plasat pe un gât cilindric înalt are o formă aplatizată, nasul este reprezentat printr-un brâu vertical, iar ochii - prin două orificii. Corpul este turtit, extinzându-se brusc în partea inferioară. Pe suprafața corpului este bine reliefat pieptul și ombilicul. Fesele și picioarele sunt bine conturate și decorate într-o manieră voluminoasă. Suprafața feselor este ornamentată cu incizii în formă de spirale, iar coapsele - cu incizii verticale și oblice. Sub genunchi se observă câte un brâu orizontal, care, posibil, înfățișează partea superioară a încălțămintei de tipul unor cizme înalte. Pe brațe și în partea inferioară a corpului există orificii, destinate pentru agățarea unor accesorii.

Figurinele antropomorfe aparțin categoriei obiectelor de cult și, potrivit specialiștilor, sunt asociate cu diverse ceremonii ritualice. În siturile arheologice din epocile neoliticului și eneoliticului, acestea, de regulă, sunt găsite în contexte legate de lumea mitică a zeilor sau a strămoșilor de pe cealaltă lume. În locuințe, figurinele, de obicei, sunt descoperite lângă cuptoare sau vetre, adică în locuri situate la hotarul dintre lumi. În practica funerară din timpurile respective, figurinele feminine, de obicei, sunt asociate cu înmormântările copiilor sub 10-12 ani, care, conform viziunilor oamenilor străvechi, aparțin încă parțial celeilalte lumi. Se consideră că în structurile religioase ale agricultorilor preistorici, imaginile antropomorfe feminine erau corelate cu cultul fertilității și al renașterii. Acestea, posibil, înfățișau pe Marea Zeiță-Mamă sau zeitatea fertilității. Potrivit unor cercetători, figurinele antropomorfe, în general, ar putea fi asociate cultului strămoșilor.

Dimensiunile figurinei: Înălțimea - 195 mm, Lățimea maximă - 84 mm.
Apartenența culturală: Cultura Gumelnița A, Varianta Bolgrad-Aldeni,
Datarea: cca. 4600-4400 î.Hr

#Exponatul Lunii

Cazanul scitic din bronz de la Răscăieții Noi

Martie 2023

Figurina antropomorfă de la Cealîc

#Exponatul Lunii