#Exponatul Lunii

Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani. Aceste credințe s-au păstrat în obiceiurile de iarnă, precum colindatul, Plugușorul sau jocurile cu măști, unde clopotele și zurgălăii erau nelipsiți.

Odată cu răspândirea creștinismului, sunetul clopotului a căpătat o semnificație religioasă profundă, devenind vestitor al sărbătorilor mari și simbol al Nașterii Domnului. Totuși, clopoțeii mici nu erau încă folosiți ca decorațiuni, ci mai ales ca obiecte funcționale sau rituale.

Primul brad împodobit cu prilejul sărbătorilor de Crăciun a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după sosirea sa în Principatele Române, în anul 1866. Din acel moment, tradiția s-a statornicit, iar în noaptea de Crăciun, prinții și prințesele invitate la palat participau la împodobirea bradului. Printre ornamentele folosite se numărau și clopoțeii metalici, care simbolizau bucuria, vestea cea bună și protecția divină asupra casei.

În secolul al XX-lea, clopoțeii de Crăciun se răspândesc în toate provinciile românești și devin un simbol vizual al sărbătorii, prezent atât în decorațiuni, cât și în colinde. Chiar și în perioadele în care expresia religioasă a fost restricționată, clopoțeii au rămas în casele oamenilor ca semn al bucuriei și al continuității tradiției. Astăzi, ei păstrează această dublă semnificație: ecoul unor credințe străvechi și, totodată, vestea Nașterii lui Hristos, devenind un simbol al speranței, al luminii și al legăturii dintre trecut și prezent.

Aceste piese cu clinchete sonore fac parte dintr-o colecție generoasă de patrimoniu al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, întrunind peste 200 de bunuri culturale. O contribuție substanțială la completarea acestei colecții de clopoței decorativi a adus-o Dorina Raischi, învățătoare la școala nr. 94 din or. Chișinău, care a donat muzeului 174 de clopoței, dintre care circa 30 de piese sunt cu tematica sărbătorilor de iarnă. Aceștia fiind confecționați din ceramică, porțelan, sticlă, metal, au fost aduși de pe diferite meridiane ale lumii, unde redau o imagine sumară despre cultura universală a clopoțeilor. Ei dau o nota festiva casei noastre si chiar unui cadou, sunt parte integranta a sărbătorilor de iarna si este greu sa ne imaginam Crăciunul fără clinchetul lor vesel.

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Masă rotundă „Probleme și perspective de cercetare a atrocităților regimului totalitar-comunist și memoriei victimelor foametei, represiunilor și deportărilor staliniste”

12 aprilie 2025

Muzeul de Istorie a satului Avdarma, UTA Găgăuzia

În data de 12 aprilie 2025, în s. Avdarma, UTA Găgăuzia, a avut loc Masa rotundă „Probleme și perspective de cercetare a atrocităților regimului totalitar-comunist și memoriei victimelor foametei, represiunilor și deportărilor staliniste", eveniment organizat de Muzeul de Istorie a satului Avdarma, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Institutul de Istorie al USM, Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, cu sprijinul Fundației Seidel - Republica Moldova.

Manifestarea publică a întrunit circa 50 de participanți, printre care istorici, muzeografi, arheologi din Chișinău, Comrat și Tiraspol, precum și reprezentanți ai administrației publice, preocupați de documentarea atrocităților comise de ocupația sovietică în R(A)SS Moldovenească și, respectiv, de edificarea cu eforturi comune a culturii europene a memoriei în Republica Moldova.

Evenimentul a demarat cu o vizită la Muzeul de Istorie a satului Avdarma, urmată de ceremonia depunerii de flori la Memorialul dedicat victimelor războaielor și represiunilor totalitar-comuniste din localitate.

Lucrările Mesei rotunde au fost inaugurate de către Ministrul Culturii, Sergiu Prodan, care a declarat: „Zilele de reculegere și memorie colectivă sunt mai mult decât simple comemorări - sunt angajamente pentru viitor. Prin evenimente ca cel de la Avdarma, dăm voce suferințelor și curajului oamenilor care au trecut prin infernul foametei și al represiunii sovietice. Este de datoria noastră să păstrăm vie această memorie, să învățăm din ea și să construim o societate în care astfel de atrocități nu mai pot avea loc. Cultura memoriei este un pilon al unei Moldove unite și demne."

Fondatorul Muzeului de Istorie a satului Avdarma, Ignat Cazmalî, s-a referit la importanța documentării istoriei și memoriei locale, ca parte a patrimoniului istoric al Republicii Moldova.

Șeful Secției Istorie Contemporană a Institutului de Istorie al USM, dr. Virgiliu Bîrlădeanu, a subliniat importanța acțiunilor comemorative pentru înțelegerea trecutului, precum și necesitatea unor eforturi comune în elaborarea și promovarea politicilor memoriei în RM.

În cadrul reuniunii, vorbitorii s-au oprit asupra problemelor și perspectivelor de cercetare a atrocităților regimului totalitar-comunist și de cinstire a memoriei victimelor foametei, represiunilor și deportărilor staliniste, în special în localitățile din UTA Găgăuzia.

Evenimentul se înscrie în suita de activități comemorative dedicate Zilei Comemorării Victimelor Foametei din anii 1946-1946 în RSS Moldovenească și, îndeamnă la cunoaștere istorică și reflecție asupra atrocităților ocupației sovietice pentru a nu admite repetarea crimelor împotriva umanității.