#Exponatul Lunii

Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.

Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.

Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.

Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.

În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Noiembrie 2022

Amfora de Mende de la Dubăsari

Amforele sunt vase masive ce provin din lumea antică greacă, executate la roata olarului, în care negustorii greci, în procesul comerțului lor cu alte teritorii și popoare, transportau, în special, vin grecesc, ulei de măsline, măsline sărate, vopsele, nuci etc. Forma amforei comerciale grecești, în opinia unor cercetători, amintește vag silueta feminină, având, probabil, la început, un caracter sacral. Printre trăsăturile principale ale amforelor se numără și proporțiile metrice bine gândite. Amfora plină, așezată în poziție orizontală, se sprijinea pe corp și pe piciorul alungit în așa fel, încât partea superioară a vasului și gâtul înalt să fie permanent ridicate oblic, ca să nu se verse lichidul. Forma ascuțită a piciorului necesita o fixare deosebită, fie pe suporturi speciale, fie partea inferioară a corpului era îngropată în pământ sau nisip. Cavitatea interioară, adâncă, a piciorului nu permitea lichidului din vas sa se tulbure în procesul transportării, sedimentele rămânând stocate în interiorul piciorului.

Printre zecile de orașe-state din Grecia antică, ce practicau comerțul cu populațiile locale din regiunea Mării Negre (Pontul Euxin), se află și orașul Mende ( Μένδη), situat pe brațul Kassandra (Κασσάνδρας) al peninsulei Calcidice (Halkidiki - Χαλκιδική). Se consideră că fondarea orașului Mende a avut loc in sec. VIII a. Chr. Principalul articol al comerțului acestui poleis grecesc era vinul, considerat de o calitate superioară și indicat chiar de Hippokrates ca medicament în tratarea unor boli. Începând cu sec. VI a. Chr., orașul Mende cunoaște un avânt economic, în special în regiunea circumpontică, iar în sec. V-IV a. Chr. vinul mendiot își face apariția, tot mai des, pe piețele locale din această regiune.

Chiar și unele triburi barbare, conform tradiției grecești, foloseau deseori amforele cu vin în procesul funerar, când erau depuse, drept ofrandă, în morminte, alături de alte obiecte, care fie erau aduse ofrandă zeilor, fie aveau menirea sa-l slujească pe defunct în viața de apoi.

Un astfel de complex funerar a fost descoperit de către arheologul Nicolae Chetraru în 1987 - tumulul scitic nr.45 de la Dubăsari. Defunctul a fost incinerat, iar în mormânt au fost depuse trei amfore și un cazan mare de bronz. Printre amfore (toate aparținând centrelor grecești vinicole) era și una de Mende, laolaltă cu altele două de Chios. Întrucât vinurile de Mende și Chios erau considerate vinuri scumpe, după cum și cazanul de bronz, prezența lor în acest tumul era un indiciu al unei poziții financiare și sociale privilegiate a celui incinerat aici.

Amfora de Mende din mormântul 1 al tumulului 45 de la Dubăsari este, la moment, unicul vas întregibil din acest centru de pe teritoriul Rep. Moldova, cu toate că fragmente de amfore mendiote au mai fost descoperite și în alte situri arheologice din țară.

Vasul este confecționat dintr-o pastă gălbuie-maronie, cu nisip mășcat și multe particule de mică. Amfora are următoarele dimensiuni de bază: înălțimea - 740 mm, adâncimea - 610 mm, diametrul maxim - 390 mm.

#Exponatul Lunii

Setul de vase ceramice din secolele V-VII de la Bălceana-Hâncești

Noiembrie 2022

Amfora de Mende de la Dubăsari

#Exponatul Lunii