#Exponatul Lunii

Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani. Aceste credințe s-au păstrat în obiceiurile de iarnă, precum colindatul, Plugușorul sau jocurile cu măști, unde clopotele și zurgălăii erau nelipsiți.

Odată cu răspândirea creștinismului, sunetul clopotului a căpătat o semnificație religioasă profundă, devenind vestitor al sărbătorilor mari și simbol al Nașterii Domnului. Totuși, clopoțeii mici nu erau încă folosiți ca decorațiuni, ci mai ales ca obiecte funcționale sau rituale.

Primul brad împodobit cu prilejul sărbătorilor de Crăciun a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după sosirea sa în Principatele Române, în anul 1866. Din acel moment, tradiția s-a statornicit, iar în noaptea de Crăciun, prinții și prințesele invitate la palat participau la împodobirea bradului. Printre ornamentele folosite se numărau și clopoțeii metalici, care simbolizau bucuria, vestea cea bună și protecția divină asupra casei.

În secolul al XX-lea, clopoțeii de Crăciun se răspândesc în toate provinciile românești și devin un simbol vizual al sărbătorii, prezent atât în decorațiuni, cât și în colinde. Chiar și în perioadele în care expresia religioasă a fost restricționată, clopoțeii au rămas în casele oamenilor ca semn al bucuriei și al continuității tradiției. Astăzi, ei păstrează această dublă semnificație: ecoul unor credințe străvechi și, totodată, vestea Nașterii lui Hristos, devenind un simbol al speranței, al luminii și al legăturii dintre trecut și prezent.

Aceste piese cu clinchete sonore fac parte dintr-o colecție generoasă de patrimoniu al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, întrunind peste 200 de bunuri culturale. O contribuție substanțială la completarea acestei colecții de clopoței decorativi a adus-o Dorina Raischi, învățătoare la școala nr. 94 din or. Chișinău, care a donat muzeului 174 de clopoței, dintre care circa 30 de piese sunt cu tematica sărbătorilor de iarnă. Aceștia fiind confecționați din ceramică, porțelan, sticlă, metal, au fost aduși de pe diferite meridiane ale lumii, unde redau o imagine sumară despre cultura universală a clopoțeilor. Ei dau o nota festiva casei noastre si chiar unui cadou, sunt parte integranta a sărbătorilor de iarna si este greu sa ne imaginam Crăciunul fără clinchetul lor vesel.

Tur Virtual

Arhiva Evenimentelor

Vizită interactivă pentru copiii cu deficiențe de auz

4 octombrie 2022

În data de 4 octombrie, la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Secția Relații cu Publicul și Educație Muzeală în colaborare cu Școala Profesională nr. 11 pentru tinerii cu deficiențe de auz din Chișinău, au organizat o activitate frumoasă, intitulată „Cuvinte care se văd, gesturi care se aud".

Împreună cu muzeografa Galina Mîrzac, în Sala Roșie, elevii au făcut cunoștință cu vasele și cultura cucuteniană, ca mai apoi, în cadrul atelierelor noastre, să aibă ocazia de a confecționa și de a picta propriile vase. Inspirați de picturile antichității, elevii au creat niște vase splendide pe care au putut să le ia cu ei acasă, în calitate de suvenire.

Tinerii care au deficiențe de auz sunt expuşi zilnic riscului de a nu fi acceptaţi sau observaţi de societate. Majoritatea acestora au frecventat, începând de la grădiniţă, instituţii speciale unde au fost ajutaţi de cunoscători ai limbajului gestual. Pentru a putea munci, cei mai mulţi ar avea nevoie de sprijinul unui interpret de mimică şi gesture, iar în Republica Moldova, pentru aproximativ 5000 de persoane cu probleme de auz sunt autorizaţi doar nouă specialişti în mimică.

Această activitate a adus în Muzeul nostru un pic de soare. Fericirea copiilor ne-a animat și ne-a motivat să organizăm mai des astfel de vizite interactive. Mizăm ca prin intermediul a asemenea activități să sensibilizăm opinia publică, astfel încât practicile incluzive să se regăsească în mai multe instituții din țară.

Muzeul are întotdeauna ușile larg deschise pentru toți. Vă așteptăm cu drag!