#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

Publicaţii

Albume

Eugen Sava, Aurelia Cornețchi, Elena Postică, Elena Ploșnița

Muzeul Național de Istorie a Moldovei 1983-2013

Seria “Albume” I, Chișinău, 2013. 191 p. ISBN 978-9975-80-811-8.

Fondat în 1983, Muzeul Național de Istorie a Moldovei pe parcursul anilor a devenit o instituție cultural-științifică cu o personalitate bine individualizată, un important segment al memoriei naționale. Odată cu instalarea sa în rândul instituțiilor publice, muzeul a pledat permanent pentru protejarea, valorificarea științifică și publică a patrimoniului istorico-cultural, a devenit scena dezbaterilor științifice specializate, a dat tonul și a impus regulile în muzeografia moldovenească, a propus și a promovat proiecte de legi în domeniu, diverse acte normative, a promovat permanent dialogul cultural și științific, a militat întotdeauna pentru un demers expozițional accesibil publicului larg.

Muzeul astăzi ocupă un loc bine definit în ierarhia sistemului muzeal moldovenesc, prin contribuția pe care instituția a adus-o la dezvoltarea muzeografiei moldovenești, prin afirmarea unei personalități distincte ce s-a impus treptat, prin atitudinea sa față de public, care îl sprijină și îl percepe ca parte a cotidianului cultural.

La sfârșitul anului 2013 Muzeul Național de Istorie a marcat aniversarea a 30-a de la creare. Momentul aniversar a fost marcat și prin publicarea Albumului Muzeul Național de Istorie a Moldovei 1983-2013. Lucrarea a izvorât din respectul față de muzeu și publicul lui, față de cunoașterea valorilor naționale, dar și din nevoia de a prezenta și promova instituția muzeală și este în același timp un omagiu tuturor celor care prin preocupările lor au contribuit la apariția și dezvoltarea Muzeului Național de Istorie. Albumul este o realizare intelectuală demnă de reținut prin valoarea documentară și pentru utilitatea demersului, în general.

Încadrat între cele două coperte colorate, cuprinsul volumului ilustrează momente și evenimente esențiale referitoare la organizarea și dezvoltarea muzeului pe parcursul a 30 de ani. Lucrarea este bine structurată în câteva compartimente: Prefață, Scurt istoric, Patrimoniu, Expoziții, Activități științifice, Manifestări cultural-educative, Personal. Privită în ansamblul ei reprezintă o valoroasă contribuție la dezvoltarea muzeologiei moldovenești. Volumul însumează circa 170 de imagini care reflectă diverse activități ale muzeului, evoluția instituției pe parcursul celor 30 de ani de existență și reprezintă cele mai semnificative bunuri culturale muzeale etalate în expoziția permanentă, în expozițiile temporare sau păstrate în depozitele muzeale. Imaginile sunt de o calitate grafică bună. Lor, imaginilor autorii le-a încredințat întreaga responsabilitate de a prezenta trecutul și prezentul muzeului.

În atmosfera muzeului cititorul este introdus de Prefața, semnată de dr.hab Eugen Sava, directorul general al muzeului, care prezintă foarte sintetic, apariția, evoluția și semnificația instituției muzeale. Fiecare compartiment se deosebește printr-un design aparte, elaborat de Ivan Litsiuk. Volumul a fost întocmit de dr.hab. Eugen Sava, Aurelia Cornețchi, dr. Elena Postică, dr.hab. Elena Ploșnița.

Albumul este o nouă contribuție la o mai aprofundată cunoaștere a trecutului muzeografiei moldovenești, o realizare intelectuală demnă de reținut prin valoarea documentară și pentru utilitatea demersului, în general.

Apărut în 2013 la Casa editorial-poligrafică Bons offices din Chișinău, Albumul este destinat tuturor celor interesați, pasionați de muzeu și patrimoniu, iar toate textele sunt prezentate în trei limbi: română, engleză și rusă.

Elena Ploșnița