Zona Niprului Inferior este percepută tradițional ca un teritoriu în care a trăit neîntrerupt o populație scitică în perimetrul Sciției Mari (Scythia Major) și al Sciției Mici (Scythia Minor). Odată cu efectuarea în această regiune, în anii 1980-1990, a unor noi lucrări arheologice, s-a lărgit mult și baza de izvoare. Apariția unor noi informații a contribuit la punerea unor noi probleme, în primul rând, a celor legate de stabilirea cronologiei absolute și a celor vizând atribuirea / delimitarea de ordin etnocultural a monumentelor. Astfel, s-a clarificat că pentru perioada din pătrarul al doilea al sec. III până în a doua jumătate a sec. II a. Chr. în regiune lipsesc izvoarele arheologice – atât cele referitoare la populația sedentară, cât și cele privind populația noma- dă. În sec. II-I a. Chr., în regiunea Niprului Inferior situația se stabilizează și atunci apar așezările scitice târzii. În articolul de față se face analiza indicatorilor cronologici, prezenți în toate așezărilor târzii ale sciților, și se propune data întemeierii acestor așezări. Cel mai probabil ele au apărut la răscrucea sec. II-I a. Chr., o excepție constituind așezarea Znamenskoe, în care sunt prezente materiale specifice celei de a doua jumătăți a sec. II a. Chr. Se face o prezentare comparativă a așezărilor scitice târzii și a celor ce reprezintă cultura scitică de stepă, din aceeași regiune, precum și a monumentelor din zona rurală olbiană. Ca rezultat, se scot în evidență diferențele de ordin cultural, care ne permit să atribuim cultura scitică tardivă tipului de cultură barbară, or aceasta nu ne dă posibilitatea să vedem aici, obligatoriu, o continuare și o dezvoltare a culturii scitice. Elemente ale similitudinii între așezările scitice și cele scitice târzii sunt: utilizarea șanțurilor și a valurilor, unele tipuri de construcții, prelucrarea fierului și producerea pieselor din fier. În ambele cazuri, în complexul de ceramică predomină amforele și vesela ornamentată. Cota ceramicii ornamentate este aproape aceeași, în ambele cazuri; se întâlnesc tipuri înrudite de oale. Numărul mic de monede, predominarea obiectelor din piatră constituie și ele niște trăsături ale similitudinii materialelor analizate. Diferențele se văd în caracterul mai complex al culturii scitice tardive, în raport cu cea scitică, în apariția unor trăsături noi ale fortificațiilor, în construcții, planificarea lor, crearea cenușarelor, noua componență a ceramicii ornamentate și în genere a complexului de ceramică, a obiectelor de cult și a pieselor confecționate de meșteșugari. Monumentele scitice și scitice târzii demonstrează caracterul barbar al culturii, nu însă obligatoriu și continuitatea ei. În cultura scitică tardivă s-au fixat de la bun început trăsături specifice populației din regiunea de vest, în primul rând – trăsături de sorginte geto-dacă. Dat fiind că recent a fost reactualizată ideea despre viețuirea, în așezările scitice târzii, a coloniștilor olbieni, devine motivată compararea culturii acestor monumente cu așezările rurale din Olbia. Ele diferă ca mărime, stratigrafi e, prin utilizarea spațiului, ca tradiție a construcției, a fortificațiilor, după tipul de case, planifi care, prin volumul și componența materialului real, prin complexul de ceramică, sortimentul de monede, plantele cultivate. Este diferită și cronologia lor: așezările scitice târzii au fost întemeiate mai devreme. Aspectul cultural al acestor așezări este unul de tip barbar, deși poate fi urmărită influența grecească. Absența populației în regiunea Niprului Inferior, din cel de al doilea pătrar al sec. III până în a doua jumătate a sec. II a. Chr. corespunde situației de criză generală în regiunea de la nord de Marea Neagră. Lipsa unei legături directe între cultura scitică și cea scitică târzie, în regiunea Niprului Inferior ridică problema formării culturii scitice târzii în această regiune. Plecarea sciților în Crimeea și în Dobrogea presupune revenirea, în regiunea analizată, a unor grupuri de populație. Aspectul general al culturii scitice tardive în regiunea Niprului Inferior, anumite trăsături concrete ale acestei culturi presupune o legătură cu regiunea carpato-danubiană. Se observă o coincidență de cronologie în existența Sciției Mici în Dobrogea și absența populației în regiunea Niprului Inferior, apariția culturii scitice târzii pe Nipru se sincronizează cu afirmarea vieții pe monumentele scitice din Dobrogea. Situația istorică poate fi prezentată, la modul ipotetic, în felul următor. Grupuri de populație amestecată s-au deplasat în regiunea Niprului Inferior din Dobrogea; probabil, aceștia erau descendenți ai sciților, aflați în contact cu coloniștii traci și greci, se prea poate – și cu bastarnii. Ei întrețineau contacte cu reprezentanți ai culturii Zarubineț, din zonele situate la extremitățile nordice ale regiunilor Niprului și mai târziu această populație a venit în contact cu sarmații. Influența grecească putea să se manifeste atât în teritoriile din vest, cât și în perioada existenței așezărilor, când legătură cu Olbia este indubitabilă.