Obiectul expus, un vas ceramic de tip „askos", provine din necropola tumulară de lângă satul Ciumai, raionul Taraclia. Vasul a fost descoperit în anul 2015 într-un mormânt cenotaf atribuit culturii Jamnaja, datată în perioada timpurie a epocii bronzului (cca 3300-2600 a. Chr.).
Recipientul de configurație evident asimetrică, este modelat manual din pastă de lut de calitate, având suprafța netedă de culoare brună cu pete cenușii. Corpul vasului, este prevăzut cu o proeminență accentuată și un gât tronconic cu deschiderea mai largă spre gură. Vasul are o toartă și este ornamentat cu trei perechi de aplicații reliefate, amplasate simetric. Înățimea vasului este de 15,5 cm, diametrul gurii de 11,4 cm, diamentul corpului de 15 cm și diametrul bazei de 7,5 cm. Asemenea vase în literatura arheologică sunt cunoscute sub denumirea de vase „askos", termenul respectiv, fiind de proveniență din limba greacă veche, desemnând unul din recipientele primitive de epocă - burduful din piele de animal.
În timpurile preistorice, la unele popoare, burduful era transpus în ceramică, în aceste cazuri fiind păstate trăsăturile de bază ale vasului arhaic din piele, căpătând o formă bombată proeminentă cu toartă și fund plat. Din aspectul original al burdufului s-a păstrat gura asimetrică corespunzătoare gâtului animalului, și uneori trei sau patru piciorușe, corespunzătoare apendicelor pielii jupuite de pe picioarele animalului. Aceste vase au pierdut caracterul zoomorf original, înscriindu-se drept o formă nouă în inventarul ceramicii neo-eneolitice. Primele vase de acest tip sunt atestate în Grecia, în neoliticul timpuriu (cca 5000-4500 a. Chr.) având forma unor cupe sau căni. În culturile neo-eneolitice carpato-balcanice se întâlnește tipul de askos egeean de formă scundă sau înaltă, cu sau fără piciorușe și cu toartă. Mai rar, acestea sunt prevăzute cu două guri (una de umplere și alta de golire) sau sunt descentrate și prevăzute cu guri de formă ciudată. În spațiul dintre Carpați și Nipru se cunosc doar forme înalte de askos simplu, fără elemente zoomorfe. Vasele de tip askos sunt prezente în diverse culturi preistorice, cu precădere în Europa de Sud-Est și Anatolia.
Fiind descoperite de multe ori în asociere cu inventar de cult, vasele askos ar putea fi un indicator important al utilizării în practici ritualice religioase. Alături de cele zoomorfe, antropomorfe și vasele de tip rhyton (recipient aproximativ conic din care, în cadrul unor ceremonii erau băute sau se turnate fluide), askosurile au fost încadrate în categoria vaselor cu destinație de cult, fiind legate de libații (act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității).
Emisiuni inedite sau rare de puluri ale Hoardei de Aur din situl Nižnij Džulat (Caucazul de Nord)
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Așezarea Nižnij Džulat este situată pe malul râului Terek, în apropiere de orașul Majskij, Republica Kabardino- Balkară. Locuitorii acestui oraș au găsit în timpul lucrărilor agricole o mare cantitate de monede din perioada Hoardei de Aur. Autorii au intrat în posesia imaginilor electronice ale pieselor descoperite în perioada anilor 2010-2012 și în articolul de față prezintă rezultatele obținute în cercetarea monedelor de cupru provenite de la Nižnij Džulat.
În baza emisiunilor datate s-a stabilit, că intervalul cronologic de batere a pulurilor cuprinde o perioadă de 100 ani, situată între anii 1420-1520. În primele patru decenii ale acestei perioade, piața locală a fost asigurată de emisiunile de cupru produse de capitale, iar pe la 1360 - cu puluri de la Canibek II, bătute la Madjar. Circulația cea mai intensă a pulurilor a avut loc în ultimul deceniu al secolului al XIV-lea, când în zonă au pătruns emisiuni ale tuturor centrelor monetare ale epocii. În finalul perioadei anunțate, la începutul secolului al XV-lea, predomină emisiunile atelierelor Orda al-cedid și Haci-Tarhan.
Printre monedele aflate în discuție se află mai multe tipuri și variante de puluri inedite, 16 dintre care sunt descrise în articol. Emisiunile de cupru ale lui Canibek II sunt reprezentate de două tipuri inedite, precum și de 10 variante necunoscute. Sunt discutate și șapte tipuri de puluri bătuți la Haci Tarhan, printre care și unul nepublicat de tip Animale lângă treucă, din anul 805 AH. Atelierul Orda al-cedid este reprezentat în complexul studiat de două tipuri de monede cu simbolistică animalieră.
Ultima monedă analizată este un pul inedit purtând cunoscuta tamga „ochelari", a unui neidentificat emir Ibrahim din anul 777 AH.
Lista figurilor:
Fig. 1. Reconstrucția grafică a pulurilor lui Canibek II: 1, 2 - cu tamgaua «peștișor»; 3 - fără tamga; 4, 5 - cu imaginea unui animal pe revers.
Fig. 2 . Reconstrucția grafică a pulurilor anonime: 6-12 - puluri bătute la Haci Tarhan; 13-15 - puluri bătute la Оrda аl-cedid; 18 - pul emis de emirul Ibrahim.
Fig. 3. Puluri emise de Canibek II (foto): 1, 2 - cu tamgaua «peștișor» 3 - fără tamga; 4, 5 - cu imaginea unui animal pe revers.
Fig. 4. Puluri anonime (foto): 6-12 - puluri bătute la Haci Tarhan; 13-15 - puluri bătute la Оrda аl-cedid; 18 - pul emis de emirul Ibrahim.
Obiectul expus, un vas ceramic de tip „askos", provine din necropola tumulară de lângă satul Ciumai, raionul Taraclia. Vasul a fost descoperit în anul 2015 într-un mormânt cenotaf atribuit culturii Jamnaja, datată în perioada timpurie a epocii bronzului (cca 3300-2600 a. Chr.)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.