Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii.
Pentru naţiunea română jocul de oină sau hoina este considerat un joc sportiv naţional, având o vechime de cel puţin şase secole. Jocul de oină este practicat continuu, cel puţin din secolul al XIV-lea, conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Jocul solicită calităţi sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Oina este un sport care ne identifică în aceeaşi măsură ca şi lupta naţională, trânta. Jocul devine atractiv printre tinerii de la sate, pătrunde în programa şcolară prin intermediul lecţiilor de educaţie fizică. Prin Reforma Învăţământului de la 1898, precum şi prin alte decizii ministeriale, ministrul învăţământului, Spiru Haret, introduce practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele, totodată decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.
La 9 mai 1899, la Bucureşti, a fost organizat primul campionat naţional de oină, echipele fiind formate din liceeni. Învingătoare a fost echipa Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.
În 1912 este creată Federaţia Societăţii Sportive din România (FSSR) cu sediul la Bucureşti în componenţa căreia intrau 13 comisii sportive, printre care şi comisia de oină.
Odată cu Unirea de la 1918, are loc reorganizarea FSSR, în 1923, cu includerea în componenţa ei a celorlalte comisii sportive de oină din Transilvania, Bucovina şi Basarabia.
Emisiuni inedite sau rare de puluri ale Hoardei de Aur din situl Nižnij Džulat (Caucazul de Nord)
Tyragetia, serie nouă, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Așezarea Nižnij Džulat este situată pe malul râului Terek, în apropiere de orașul Majskij, Republica Kabardino- Balkară. Locuitorii acestui oraș au găsit în timpul lucrărilor agricole o mare cantitate de monede din perioada Hoardei de Aur. Autorii au intrat în posesia imaginilor electronice ale pieselor descoperite în perioada anilor 2010-2012 și în articolul de față prezintă rezultatele obținute în cercetarea monedelor de cupru provenite de la Nižnij Džulat.
În baza emisiunilor datate s-a stabilit, că intervalul cronologic de batere a pulurilor cuprinde o perioadă de 100 ani, situată între anii 1420-1520. În primele patru decenii ale acestei perioade, piața locală a fost asigurată de emisiunile de cupru produse de capitale, iar pe la 1360 - cu puluri de la Canibek II, bătute la Madjar. Circulația cea mai intensă a pulurilor a avut loc în ultimul deceniu al secolului al XIV-lea, când în zonă au pătruns emisiuni ale tuturor centrelor monetare ale epocii. În finalul perioadei anunțate, la începutul secolului al XV-lea, predomină emisiunile atelierelor Orda al-cedid și Haci-Tarhan.
Printre monedele aflate în discuție se află mai multe tipuri și variante de puluri inedite, 16 dintre care sunt descrise în articol. Emisiunile de cupru ale lui Canibek II sunt reprezentate de două tipuri inedite, precum și de 10 variante necunoscute. Sunt discutate și șapte tipuri de puluri bătuți la Haci Tarhan, printre care și unul nepublicat de tip Animale lângă treucă, din anul 805 AH. Atelierul Orda al-cedid este reprezentat în complexul studiat de două tipuri de monede cu simbolistică animalieră.
Ultima monedă analizată este un pul inedit purtând cunoscuta tamga „ochelari", a unui neidentificat emir Ibrahim din anul 777 AH.
Lista figurilor:
Fig. 1. Reconstrucția grafică a pulurilor lui Canibek II: 1, 2 - cu tamgaua «peștișor»; 3 - fără tamga; 4, 5 - cu imaginea unui animal pe revers.
Fig. 2 . Reconstrucția grafică a pulurilor anonime: 6-12 - puluri bătute la Haci Tarhan; 13-15 - puluri bătute la Оrda аl-cedid; 18 - pul emis de emirul Ibrahim.
Fig. 3. Puluri emise de Canibek II (foto): 1, 2 - cu tamgaua «peștișor» 3 - fără tamga; 4, 5 - cu imaginea unui animal pe revers.
Fig. 4. Puluri anonime (foto): 6-12 - puluri bătute la Haci Tarhan; 13-15 - puluri bătute la Оrda аl-cedid; 18 - pul emis de emirul Ibrahim.
Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
