Realizată în 1902 de compania „AG vorm Siedel & Nauman" din Dresden, Germania.
Dimensiuni: lungime-38 cm, lățime-35 cm, înălțime-20 cm. Greutate-16 kg. A intrat în colecția muzeală în 1984, prin transfer de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Mașina cuprinde carul normal, instalat pe rulmenți cu bile și role, și claviatura standard, pe care sunt montate 42 de clape cu două seturi complete de alfabet latin și chirilic, semne de punctuație, cifre și simboluri matematice, capabile să tasteze 126 de caractere. Sub carcasa din metal se află barele de scriere, dispuse în evantai, ce conțin caracterele în relief și rolele cu bandă tușată. Prin apăsarea clapelor se acționează barele de scriere, care lovesc banda tușată și imprimă caracterele pe hârtia încordată în sulul mașinii. Are părțile laterale frumos decorate cu elemente rafinate turnate din fontă, stil Art Nouveau, care reprezintă denumirea mărcii - „Ideal". Modelul Polyglott, dotat cu claviatură bilingvă brevetată în Marea Britanie de către Max Klaczko din Riga-Letonia, a fost produs între anii 1902 și 1913, reprezentând prima mașină care scria în două limbi. Mașina „Ideal Polyglott" a fost vândută activ în Imperiul Rus și foarte populară în Polonia, Bulgaria și Serbia. Mașina de scris - un dispozitiv mecanic folosit pentru imprimarea textelor direct pe hârtie - se numără printre cele mai importante invenții ale lumii moderne, deoarece a revoluționarizat procesul de comunicare. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul secolului al XXI-lea a devenit un instrument indispensabil, folosit pe scară largă de către scriitori, în birouri și pentru corespondența de afaceri, în case private. Momentul de vârf al mașinii de scris a fost în anii '50 ai sec. XX, când media de vânzări a atins în SUA 12 milioane de unități. În noiembrie 2012, fabrica „Brother" din Marea Britanie a produs ceea ce a pretins a fi ultima mașină de scris, aceasta fiind donată Muzeului Științelor din Londra.
Apariția calculatorului și a programelor de procesare text, inventarea imprimantei și scăderea prețurilor la toate acestea, au dus la dispariția mașinii de scris de pe piața largă. Aceasta a devenit exponat de muzeu. La 23 iunie se marchează Ziua mașinii de scris, ziua în care inventatorul și jurnalistul american Christopher Latham Sholes a patentat mașina sa de scris. Astfel, este celebrat dispozitivul simplu, care este deja istorie, și minunatele realizări literare pe care le-a dat lumii începând din 1868.
Noi mărturii despre Alexandru Sturdza în arhivele din Odesa (două scrisori inedite de la mijlocul secolului al XIX-lea)
Tyragetia, serie nouă, vol. V [XX], nr. 2, Istorie. Muzeologie
În mediile științifice s-a observat, în anii din urmă, un interes deosebit față de personalitatea lui Alexandru Sturdza (1791-1854), pe nedrept dat uitării de către istorici și cunoscut mai mult printre filologi ca un contemporan al lui Alexandr Pușkin. Activitatea lui Al. Sturdza a lăsat urme adânci în istoria și cultura mai multor popoare. Şi totuși, a rămas aproape necunoscută publicului rusesc activitatea acestuia în Principatul Moldovei.
Mărturiile aduse în discuție se prezintă sub forma a două scrisori inedite (în franceză și rusă) din arhivele odesite, care reflectă legăturile lui Al. Sturdza cu Seminarul de la Socola (Iași). Este vorba despre o reală corespondență a domnitorului Mihai Sturdza către vărul său Alexandru, care este invitat la Iași pentru a i se oferi postul onorific de tutore al Seminarului de la Socola. Nu este exclus că această ofertă i se făcuse de către domnitorul de la Iași, cunoscut prin atitudinile sale pro-ruse, la sugestia unor oficiali din Sankt Petersburg. Se mai urmărea și atragerea seminariștilor de la Socola, ca aceștia să-și continue studiile la Academia Duhovnicească din Kiev.
Prima scrisoare datează din 15 iunie 1843, în care Al. Sturdza exprimă mulțumiri în legătură cu onoarea ce i se făcuse, însă acesta propune ca funcția de tutore al Seminarului de la Socola să fie delegată către Alexandru Balș, motivând prin lipsa prezenței sale permanente în Iași.
Cea de a doua scrisoare, din 28 martie 1847, este adresa lui Al. Sturdza către Karl Nesselrod, ministrul de externe al Imperiului Rus. Acesta din urmă nu era doar un cancelar imperial, ci și un prieten de idei al lui Al. Sturdza. Ambii împărtășeau sincer o credință nestrămutată în fundamentul trainic al Sfintei Alianțe. Fără îndoială, sursele aduse în discuție rămân deschise unei abordări critice. Cert este și faptul că, odată supuse interpretării, aceste surse au dat naștere la noi întrebări, care, deocamdată, nu au răspuns. Însă cu siguranță, acestea vor contribui la o mai bună cunoaștere și/sau înțelegere a contribuției lui Al. Sturdza la istoria românilor.
Александр Пономарёв
Валашский род Корбя (Корбе) в Украине-Гетманщине в ХVІІІ столетии
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Александр Пономарёв
Биография Кутузова в свете неизвестного документа 1769 года
Tyragetia, serie nouă, vol. XVI [XXXI], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Realizată în 1902 de compania „AG vorm Siedel & Nauman" din Dresden, Germania. Dimensiuni: lungime-38 cm, lățime-35 cm, înălțime-20 cm. Greutate-16 kg. A intrat în colecția muzeală în 1984, prin transfer de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.