Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.
Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.
Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.
People of the Corded Ware Culture in the East Baltic Region, Lithuania (Populația culturii topoarelor de luptă din estul Mării Baltice, Lituania)
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Articolul propune spre atenția cercetătorilor o privire de ansamblu asupra investigațiilor întreprinse în arealul culturii topoarelor de luptă din estul Mării Baltice, apariția căreia este datată cu mijlocul mileniul III a. Chr. Sunt discutate problemele originii și subzistenței comunităților purtătoare ale acestei culturi. Un rol deosebit în răspândirea culturii topoarelor de luptă, după părerea autoarei, au avut particularitățile mediului geografic (fertilitatea solului, gradul de împădurire, resurse acvatice etc.). De asemenea, în articol este întreprinsă încercarea de a localiza nișa ecologică pe care a ocupat-o populația culturii topoarelor de luptă.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Răspândirea culturii topoarelor de luptă (spațiul în discuție marcat în pătrat). Fig. 2. Inventarul din mormântul culturii topoarelor de luptă Gyvakarai (Lituania): 1 - topor în formă de luntre; 2 - topor cu coadă din silex; 3 - ac din os în formă de toporaș; 4 - lamă de cuțit (după Tebelškis 2000, 19). Fig. 3. Răspândirea monumentelor culturii topoarelor de luptă: 1 - așezări și situri cu descoperiri de ceramică ale culturii baltice de coastă (Rzucewo); 2 - așezări și situri cu descoperii de ceramică ale culturii topoarelor de luptă; 3 - morminte ale culturii topoarelor de luptă; 4 - situri cu descoperiri de topoare în formă de luntre (după Brazaitis 2005, 236). Fig. 4. Descoperi neolitice (culturile Narva și Nemunas) (după Rimantienė 1996, 217). Fig. 5. Descoperiri neolitice (cultura amforelor sferice): 1 - așezări și situri cu descoperiri de ceramică ale culturii amforelor sferice; 2 - situri cu descoperiri de topoare din silex (după Brazaitis 2005, 222). Fig. 6. Zone de fertilitate în Lituania: ■ - zone de fertilitate înaltă, □ - zone de fertilitate joasă (după Luchtanas, Sidrys 1999, 29). Fig. 7. Împădurirea districtelor în Lituania (%) (după Food and Agriculture Organization of the United Nations project TCP/LIT/6613. State Land Survey Institute, 1998).
Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.