Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr).
Toporul are corpul masiv, naviform alungit, cu umerii slab reliefați, muchia scurtă și îngustă, plană și circulară în secțiune transversală. Tăișul este ușor arcuit. Orificiul a fost perforat în zona lățimii maxime a obiectului. Acesta are formă circulară și diametrul de 2,2, cm. Suprafața artefactului este minuțios șlefuită, foarte îngrijit lucrată și nu prezintă urme de lovire sau așchieri.
Dimensiuni: lungime - 20,0 cm; lățime maximă - 8,4 cm; diametrul muchiei - 5,0 cm; lățimea lamei - 7,0 cm. Greutatea - 2,3 kg.
Topoarele de luptă din piatră sunt caracteristice comunităților culturii Catacombelor și sunt descoperite de cele mai multe ori ca inventar funerar, depuse în morminte. Prezența topoarelor în complexele funerare, atribuie acestora o funcționalitate complexă: arme - simboluri sociale - obiecte de cult. Topoarele erau utilizate inițial ca arme, devenind simbol social pentru proprietar, ulterior căpătând și caracter votiv în rezultatul depunerii lor în morminte, pentru a servi defunctului și după moartea sa. Despre funcția de simbol social a topoarelor de luptă din piatră ne vorbesc rocile de înaltă calitate utilizate la prelucrarea lor, dar și modul de executare deosebit de îngrijit. În cazul toporului de la Aluniș în favoarea acestei ipoteze vin și dimensiunile mari ale acestuia, care îl deosebesc de alte exemplare.
Descoperirea topoarelor de luptă din piatră în afara unui complex funerar, poate însemna o depunere cu caracter votiv al acestuia. Este greu de imaginat că aceste piese deosebit de îngrijit lucrate, din roci de înaltă calitate aduse de la distanțe mari, puteau fi abandonate sau pierdute întâmplător. Mult mai probabil, acestea erau depuse în scopuri magico-religioase, caz posibil și pentru toporul de piatră descoperit la Aluniș.
People of the Corded Ware Culture in the East Baltic Region, Lithuania (Populația culturii topoarelor de luptă din estul Mării Baltice, Lituania)
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Articolul propune spre atenția cercetătorilor o privire de ansamblu asupra investigațiilor întreprinse în arealul culturii topoarelor de luptă din estul Mării Baltice, apariția căreia este datată cu mijlocul mileniul III a. Chr. Sunt discutate problemele originii și subzistenței comunităților purtătoare ale acestei culturi. Un rol deosebit în răspândirea culturii topoarelor de luptă, după părerea autoarei, au avut particularitățile mediului geografic (fertilitatea solului, gradul de împădurire, resurse acvatice etc.). De asemenea, în articol este întreprinsă încercarea de a localiza nișa ecologică pe care a ocupat-o populația culturii topoarelor de luptă.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Răspândirea culturii topoarelor de luptă (spațiul în discuție marcat în pătrat). Fig. 2. Inventarul din mormântul culturii topoarelor de luptă Gyvakarai (Lituania): 1 - topor în formă de luntre; 2 - topor cu coadă din silex; 3 - ac din os în formă de toporaș; 4 - lamă de cuțit (după Tebelškis 2000, 19). Fig. 3. Răspândirea monumentelor culturii topoarelor de luptă: 1 - așezări și situri cu descoperiri de ceramică ale culturii baltice de coastă (Rzucewo); 2 - așezări și situri cu descoperii de ceramică ale culturii topoarelor de luptă; 3 - morminte ale culturii topoarelor de luptă; 4 - situri cu descoperiri de topoare în formă de luntre (după Brazaitis 2005, 236). Fig. 4. Descoperi neolitice (culturile Narva și Nemunas) (după Rimantienė 1996, 217). Fig. 5. Descoperiri neolitice (cultura amforelor sferice): 1 - așezări și situri cu descoperiri de ceramică ale culturii amforelor sferice; 2 - situri cu descoperiri de topoare din silex (după Brazaitis 2005, 222). Fig. 6. Zone de fertilitate în Lituania: ■ - zone de fertilitate înaltă, □ - zone de fertilitate joasă (după Luchtanas, Sidrys 1999, 29). Fig. 7. Împădurirea districtelor în Lituania (%) (după Food and Agriculture Organization of the United Nations project TCP/LIT/6613. State Land Survey Institute, 1998).
Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
