Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii.
Pentru naţiunea română jocul de oină sau hoina este considerat un joc sportiv naţional, având o vechime de cel puţin şase secole. Jocul de oină este practicat continuu, cel puţin din secolul al XIV-lea, conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Jocul solicită calităţi sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Oina este un sport care ne identifică în aceeaşi măsură ca şi lupta naţională, trânta. Jocul devine atractiv printre tinerii de la sate, pătrunde în programa şcolară prin intermediul lecţiilor de educaţie fizică. Prin Reforma Învăţământului de la 1898, precum şi prin alte decizii ministeriale, ministrul învăţământului, Spiru Haret, introduce practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele, totodată decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.
La 9 mai 1899, la Bucureşti, a fost organizat primul campionat naţional de oină, echipele fiind formate din liceeni. Învingătoare a fost echipa Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.
În 1912 este creată Federaţia Societăţii Sportive din România (FSSR) cu sediul la Bucureşti în componenţa căreia intrau 13 comisii sportive, printre care şi comisia de oină.
Odată cu Unirea de la 1918, are loc reorganizarea FSSR, în 1923, cu includerea în componenţa ei a celorlalte comisii sportive de oină din Transilvania, Bucovina şi Basarabia.
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Cuvinte-cheie: sarmați, Muntenia, Imperiul Roman, morminte, inventar funerar, importuri romane, ceramică, piese de podoabă, arme.
Rezumat: Studiul de față își propune să analizeze descoperirile care pot fi puse în legătură cu ceea ce am definit drept prima etapă de pătrundere a sarmaților în Muntenia, datată în intervalul care începe în ultima decadă a secolului I p. Chr. și se extinde și pe parcursul secolului al II-lea. Descoperirile (53/54 complexe funerare), concentrate cu precădere în sudul, estul și nord-estul Munteniei, sunt reprezentate atât de morminte izolate, cât și de grupuri de morminte. Doar 11 morminte sunt plane. Majoritatea complexelor funerare sunt orientate V-E (19 morminte) și doar 11 sunt orientate N-S. Majoritatea decedaților au fost depuși în poziția întins pe spate, cu brațele și piciorele întinse (21 cazuri). Balanța dintre mormintele aparținând unor adulți (24) și cele ale copiilor (17) este relativ echilibrată. O adevărată constantă a mormintelor din prima etapă de pătrundere a sarmaților în Muntenia este reprezentată de numărul mic (între una și trei piese) de obiecte depuse în fiecare complex. Categoriile pieselor de inventar depuse nu sunt foarte diverse. 14 morminte nu au avut nici un fel de inventar.
Produsele din Imperiul Roman nu pot întodeauna oferi o datare precisă a contextului arheologic în care au fost descoperite. Este normal de presupus un decalaj între momente diferite, foarte probabil succesive în timp, din istoria comunităților respective - mai întâi pătrunderea într-o regiune (la rândul ei un proces de durată), apoi amenajarea primelor morminte și stabilirea relațiilor comerciale cu Imperiul Roman sau cu comunitățile dacice.
Cele 53 sau 54 de morminte se eșalonează în timp, iar între ele există diferențe, fie foarte mici, fie mergând până la unul sau două decenii. În cadrul aceleiași etape, care nu cuprinde doar un singur moment, ci se desfășoară pe o durată de câteva decenii, se pot surprinde deosebiri semnificative în ceea ce privește inventarul funerar. Trăsăturile generale asemănătoare (concentrare teritorială în zona de câmpie, absența așezărilor, practicarea inhumației, depunerea vaselor lucrate cu mâna și a armelor de un tip specific, prezența unor morminte feminine de elită cu analogii într-un spațiu vast) care au justificat gruparea laolaltă a mormintelor de inhumație apărute în Muntenia începând cu ultima decadă a secolului I p. Chr. și atribuirea lor sarmaților nu sunt decât o componentă a fenomenului amintit de pătrundere a sarmaților în zona limes-ului Moesiei Inferior. Caracteristicile similare sunt însă dublate prin deosebiri de detaliu, care dau o personalitate proprie nu numai diferitelor regiuni unde se concentrează descoperirile amintite, ci și grupurilor dintr-un anume areal, și care fac perceptibile semnificative schimbări în timp în comportamentul funerar al comunităților sarmatice din Muntenia.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. 1-8 - Râmnicelu M.14; 9 - Râmnicelu M. 19; 10-12 - Mohreanu (după Oța, Sîrbu 2009). Fig. 2. 1-2 - Lișcoteanca-Moș Filon M. 1; 3-5 - Lișcoteanca-Moș Filon M. 7; 6, 8 - Lișcoteanca-Movila Olarului M. 7; 7, 9 - Lișcoteanca-Movila Olarului M. 17 (după Oța, Sîrbu 2009). Fig. 3. 1-21 - Vitănești (1 - după Sîrbu et al. 2014; 2-21 - după Leahu, Trohani 1979) Fig. 4. 1-6 - Vitănești (după Sîrbu et al. 2014). Fig. 5. 1-2 - Lehliu M. 1 (după Sîrbu et al. 2014). Fig. 6. 1-2 - Ulmeni - lângă M. 1-2 - (after Morintz, Ionescu 1968; Bichir 1977); 3-7 - Ulmeni M. 1 (după Morintz, Ionescu 1970). Fig. 7. 1-7 - „Tezaurul de la Buzău" (după Oța,Oța 2015). Fig. 8. Descoperiri sarmatice din Muntenia. Fig. 9. Cele mai vechi morminte sarmatice din Muntenia.
Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
