Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.
Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.
Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.
Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.
În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.
The Status of the Historiographer in the First Stage of the Communist Regime from Romania (1948-1965) Case Study: Ioachim Crăciun (Statutul istoricului în prima etapă a regimului comunist din România (1948/1965). Studiu de caz: Ioachim Crăciun)
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Pentru istoriografia românească instaurarea regimului comunist a însemnat un adevărat dezastru. A avut de suferit discursul istoric, fiind din acel moment aservit partidului comunist, care căuta toate modalitățile să se legitimeze istoric, dar cel mai mult a avut de suferit specialistul. Faptul că s-a format și desăvârșit profesional în perioada interbelică, renegată cu vehemență de noile autorități, devenea în noul context un motiv puternic de acuzare. După 1948, considerat anul în care regimul comunist s-a instaurat oficial în România, istoricii români au fost supuși unui proces denigrator de teroare psihică și chiar fizică, parte din ei fiind închiși, măsuri care au dus la declinul istoriografiei românești. Vidul care s-a format a fost umplut cu istorici agreați de regim, recrutați din diferite medii, dar mai ales din rândul activiștilor de partid. Din fericire, din anul 1955 situația a început să se amelioreze, datorită unor personalități precum Constantin Daicoviciu, care au reușit treptat să convingă autoritățile comuniste să accepte reabilitarea și reintegrarea generației istoricilor interbelici.
Pentru a surprinde statutul istoricului în perioada anilor 1948-1965, considerată de specialiști primă etapă a comunismului românesc, am ales ca subiect al studiului nostru pe istoricul clujean Ioachim Crăciun. Format și afirmat ca istoric înainte de 1948, Ioachim Crăciun s-a confruntat, asemenea istoricilor din generația lui, cu problemele și nenorocirile care au marcat statutul istoricului în România acelor timpuri.
Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
