Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere. Primele victime ale acestei terori au fost elitele naționale: primarii, învățătorii, judecătorii, avocații, funcționarii, foștii membri ai Sfatului Țării, acuzați de „antisovietism", „activitate contrarevoluționară", apartenență la partidele politice din România etc. Aceștia au fost ținta primelor arestări și încarcerări ale organelor sovietice de represiune. Ulterior, din 1941 au urmat deportările populației băștinașe în Siberia și în lagărele de corecție prin muncă, deportările de populație civilă din 5-6 iulie 1949, precum și cele din 1 aprilie 1951. Conform datelor Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită la 14 ianuarie 2010, numărul victimelor deportate și supuse represiunilor în anii 1929-1951 a fost evaluat la peste 90 de mii de persoane. Într-un mod barbar, organele de represiune s-au răfuit și cu participanții și susținătorii mișcării de rezistență din RSSM, considerându-i criminali de stat, trădători, bandiți, tâlhari. Liderii organizațiilor de rezistență erau condamnați, de obicei, la pedeapsa capitală prin împușcare, iar membrii activi - la 25 de ani de privațiune de libertate, ispășindu-și pedeapsa în lagăre de muncă și închisori. Teritoriul imperiului sovietic era împânzit de o rețea odioasă de lagăre de corecție prin muncă și închisori, numită GULAG. Milioane de oameni au fost închiși în sistemul GULAG al Uniunii Sovietice, mulți dintre ei rămași pentru totdeauna pe pământurile Siberiei, în gropi comune și cimitire fără cruci. Majoritatea dintre lagăre erau colonii de muncă corecțională, în care deținuții erau supuși la muncă în mine sau la construcția drumurilor, canalelor, căilor feroviare sau clădirilor. Deținuții munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției. Zeci de mii mureau în fiecare an din cauza muncii istovitoare, a condițiilor insuportabile, a execuțiilor sumare și a hranei necorespunzătoare.
O mărturie cutremurătoare a gulagului sovietic este exponatul „Haină de deținut politic", expus în această vitrină. Piesă muzeală - unicat, a fost achiziționată de la fostul deținut politic Vasile Cojocaru, domiciliat în orașul Chișinău. Ea a intrat în patrimoniu în anul 1995, într-o perioadă de activitate intensă a colaboratorilor din muzeu privind colectarea pieselor cu tematica represiunilor comuniste.
Vasile Cojocaru s-a născut în anul 1926, în satul Chioselia Mică, raionul Baimaclia (în prezent, raionul Cantemir). La 16 iunie 1951, a fost condamnat la 25 de ani privațiune de libertate de către Tribunalul Militar al trupelor Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, conform articolului 54-1 (a) al codului penal al RSS Ucrainene - „trădare de patrie", și escortat într-un lagăr special din Kazakhstan, cu interdicții în drepturi și confiscarea averii. Evident, ne punem întrebarea: Ce vină se ascunde sub această acuzație de „trădător de patrie", care i-a schimonosit întreaga viață?
În iulie 1941, tatăl lui, Cojocaru Petru Grigore, născut în 1886, a fost arestat și calificat drept „dușman al poporului" (a fost membru al Partidului Național Țărănesc), fiindu-i confiscată toată averea. La 15 august 1942, ca „element social periculos", este închis în lagărul de corecție din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo, unde moare în condiții neclare, cel mai probabil, a fost executat. Vasile, de 14 ani, și mama lui au rămas pe drumuri, fără mijloace de existență. În cele din urmă, casa le este restituită și ei înjgheabă o nouă gospodărie. Dar în 1944 este înrolat în Armata Sovietică și trimis pe linia întâi a Frontului II Belorus, unde a fost rănit de două ori, devenind invalid de război, gradul II. Întors acasă, în 1948, și-a găsit mama pe drumuri și bolnavă. El îndrăznește să ceară de la autorități o parte din averea confiscată, la care primește răspuns o amenințare - că va fi trimis pe urmele tatălui său. Timp de trei ani a fost persecutat pentru această „îndrăzneală", ca în 1951, cu toate că a apărat țara bolșevică cu prețul sănătății, a fost arestat și condamnat. Iată, de fapt, ce se ascunde sub această acuzație de „trădare de patrie", imputată acestui cetățean. În anul 1956, este eliberat din detenție și trimis în Armenia, orașul Erevan, locul de trai indicat de autoritățile lagărului. Mulți ani la rând a fost urmărit de organele securității, aflându-se departe de casă, căci deținuților politici li se interzicea să se întoarcă la locul de trai. Revine acasă mai târziu. Prin certificatul din 28. 02. 1992, eliberat de Procuratura Republicii Moldova, este reabilitat și readus în drepturi. La 25 iulie 1991 este reabilitat și tatăl său.
Haina expusă - vestonul și pantalonii - fac parte din hainele de vară ale deținuților, care mai includeau și o șapcă sub formă rotundă, piesă de care muzeul nu dispune. Ele sunt confecționate din stofă groasă de bumbac. Vestonul are mâneci lungi, guleraș, se încheie cu patru nasturi, având în părți două buzunare aplicate. Pantalonii se încheie cu nasturi, au două buzunare în părți. Pe ambele piese este aplicat numărul „CEE 893" - codul de deținut al lui Vasile Cojocaru. Pe o bucată de stofă albă sunt scrise cu vopsea neagră trei litere mari și trei cifre. Numărul deținutului se aplica în patru locuri ale hainei. Un număr era aplicat pe șapcă, altul - pe spatele vestonului, al treilea - lângă inimă, iar al patrulea - pe pantaloni, mai sus de genunchiul drept sau stâng. Aceste patru locuri, de fapt, erau considerate și ca ținte de ochire, în caz de fugă a deținutului. Numărul se aplica și pe hainele de iarnă a deținuților (pufoaice, pantaloni vătuiți, căciuli). Din încălțăminte deținuții purtau - primăvara, vara și toamna - un fel de galoși mari din țesătură cauciucată, mai rar, cizme de kirză, iar iarna - pâsle. De obicei, celor nou-veniți le dădeau haine de mâna a treia - niște vechituri cu un miros îngrozitor.
Exponatul are o valoare muzeografică incontestabilă. El oferă publicului posibilitatea de a vedea și înțelege consecințele instaurării regimului totalitar comunist în RSSM. Prin expunerea lui, aducem un omagiu tuturor victimelor Terorii Roșii în Basarabia, în pragul zilelor de 13 iunie și 5-6 iulie - zile în care s-au produs cele două valuri de deportări ale băștinașilor noștri.
• Nicolae Răileanu, Instituțiile muzeale din Moldova: reflecții pe marginea unei realități (Des Institutions muséales de Moldova: quelques réflexions une réalité) • Andrei Eșanu, Unele considerații privind problema culturii românești în epoca Renașterii (sec. XVI-XVII) (Certaines considérations concernant le problème de la culture roumaine à l'époque de la Renaissance (XVI-XVII s.s.) • Vlad D. Ghimpu, Biserici și mănăstiri moldovenești în Basarabia anilor 1457-1600 (Eglises et monastères moldaves en Bessarabie des années 1457-1600) • Valentin Tomuleț, Unele probleme de discuție privind includerea Basarabiei în sistemul pieței interne ruse (anii 1812-1868) (Certains problèmes de diacission concernant l'inclusion de la Bessarabie dans le systhème du marché intérieur russe (1812-1868) • Elena Postică, Partidul Libertății (Le Parti de la Libération)
II. Arheologie și istorie (Archeologie et Histoire)
• Nicolae Chetraru, Serghei Covalenco, Așezări paleolitice de lângă orășelul Otaci (Les habitats paléolitiques auprès de Otaci) • Vsevolod Marchevlci, Așezarea Cucuteniană Stânca lui Harascu (La station cucuténienne Cuconeștii Vechi – Stânca lui Harascu) • Ecaterina Abâzov, Eugen Clocico, Tumulul nr. 1 din necropola tumulară Chirileni (La nécropole tumulaire près du village Chirileni) • Nicolae Chetraru, Natalia Mateevici, Cercetările tumulului nr. 45 din raionul Dubăsari (Les recherches de la tumulte nr. 45 près de Dubăsari) • Alexandru Levinschi, Despre un grup de necropole ale culturii Sântana de Mureș-Cerneahov din interfluviul Nistru-Prut (Au sujet d'un group de necropoles de la culture Sântana de Mureș-Cherneahov entre Nistrou- Prouth) • Alexandru Levinschi, „O fibulă particulară germanică din epoca imperialo-romană găsită în Basarabia”: retrospecții la evaluarea savantului N. Moroșan („Une fibules particulière gérmanique de l'époque imperial - romaine trouvée en Bessarabie”: rétrospections aux evaluations du savant N. Moroșan) • Nicolae Telnov, Tatiana Reaboi, Cercetarea orașului Hoardei de Aur Costești - Gârlea (Recherchs arhéologiques dans la viile de Horde d'Or Costești - Gârlea) • Pavel Bârnea, Ecaterina Abâzov, Platoul de bronz de la Orheiul Vechi (Le plateau de bronze de Orheiul Vechi) • Pavel Bârnea, Tatiana Reaboi, Obiecte de proveniență orientală la Orheiul Vechi (Objets de provenance orientale a Orheiul Vechi) • Vlad D. Ghimpu, Cruci - encolpioane din colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (Petites croix doubles reliquaires de collections du Musée National d'Histoire de Moldova) • Grigore Cemârtan, Răspândirea, densitatea și variabilitatea cerbului nobil (cervus elaphus L.) pe teritoriul interfluviilor Nistru-Prut în holocen (La diffusion, la denslté et la variabilite du cervus elaphus (Lat) sur le territorie entre le Pruth-Nistru en holocène) • Minai Onilă, File din istoria satului Isacova (Pages d'histoire du village Isacova) • Serghei Klimovski, Ivan Movcean, Andrei Reutov, Urme ale volohilor pe dealul vechiului Kiev (Les traces des volohs sur la colline de l'Ancien Kiev) • Valentina Eșanu, „Cazania” Mitropolitului Varlaam în Dobrogea (La „Casanie” du Mitropole Varlaam de Dobrogea) • Irina Gonciarov, Moneda moldo-valahă de la 1771-1774 (La monnaie moldo-valah de 1771-1774) • Maria Hasnaș, Unele considerații privind istoria fotografiei în Basarabia (Certains considérations concernant l'histoire de la photographie en Bessarabie) • Aliona Niculiță, Organizarea judecătorească a Basarabiei conform legii din 1818 (L'organisatbn judiciaire en Bessarabie d'apris la loi de 1818) • Maria Danilov, Istoricul tipăririi și arealul de răspândire a Bibliei românești de la Petersburg (1819) (L'historique de la publication et de l'aréale de la diffusion de la Bible Roumaine de Sanct-Petersburg 1819) • Maria Danilov, Enigma unui manuscris (L'enigme d'un manuscrit) • Ana Grițco, Din istoria poștei și mărcii poștale în Basarabia (De l'histoire de la poste et du timbre postal en Bessarabie) • Ion Stratulat, Coloniile germane din sudul Basarabiei (Les provinces germaines de la Bessarabie du Sud) • Valentin Tomuleț, Activitatea comercială a negustorilor armeni în Basarabia în prima treime a sec. XIX (L'activité commérciale des marchands arméniens en Bessarabie dans le premier tiers du XIX s.) • Liubov Malahov, Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia (90 de ani de la inaugurare) (La societe Historique-Archeologique d'Eglise de Bessarabie (90 ans depuis son inaugurations) • Elena Postică, Armata Neagră. Organizație patriotică de rezistență, sau „bandă teroristă antisovietică?" (L'Armee Noire - organisations patriotique de résistence ou „bande terroriste antisoviétique?" • Aurelia Cornețchi, Din istoricul Liceului de fete din Soroca (Pages historiques du Lycée defilles de Soroca) • Elvira Vacula, Activitatea Camerei de comerț și industrie din Chișinău în anii 1921-1930 (Contribution concernant l'activité de la Chambre Commérciale et Industrielle de Bessarabie) • Tamara Gubcovschi, Familia Racoviță: o soartă vitregă (La familie Racovrță: un sort eruel)
III. Muzeografie și memorialistică (Museographie et memoriaux)
• Măria Hasnaș, Fotografia - document și exponat. Retrospectivă (La photographie - document et exponat. Rétrospective) • Eugenia Borodac, Tamara Stamatov, Porțelanuri de Saxonia în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (Des porcelaines de Saxonie dans la collection du Musée National d'Histoire de Moldova) • Liubov Reprințev, Colecția de ceasuri din fondurile MNIM (Collection de montres des fonds du Musée National d'Histoire de Moldova) • Ludmila Năstase, Constantin Crăciunescu(file din biografia unui medic basarabean) (Constantin Crăciunescu. Pages biographiques d'un médicin bessarabien) • Măria Evdochimov, Petru Ungurean - pagini din viață și activitate(Petru Ungurean - pages de la vie et son activité)
IV. Cronică. Recenzii (Chronique. Comptes - Rendus)
• Alexandru Levinschi, Un tezaur monetar de la Stolniceni (considerații preliminare) (Un tresor monnaitaire de Stolniceni (Information préliminaire) • Ion Negrei, Anuarul Muzeului Național - o carte de istorie a Moldovei (L'Anuaire du Musée National - livre - d'histoire de Moldova) • Vlad D. Ghimpu, Ion Tentiuc - Populația din Moldova Centrală în secolele Xl-XIII, Ed. Helios, lași, 1996, 280 p. (Ion Tentfuc - La population de la Moldavie Centrale pendant Ies XI - XIII siecles, Ed. Helios, lassy, 1996, 280 p.)
Odată cu instaurarea regimului sovietic după raptul teritorial, în Basarabia s-a declanșat Teroarea Roșie. Începând cu 28 iunie 1940, pe teritoriul Basarabiei, mai apoi a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (2 august 1940), organele de stat au săvârșit un șir de represiuni politice în masă - pretextând motive politice, sociale, religioase și naționale - sub formă de privațiune de libertate, deportare, expulzare și alte măsuri de constrângere...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
În iulie 1941, tatăl lui, Cojocaru Petru Grigore, născut în 1886, a fost arestat și calificat drept „dușman al poporului" (a fost membru al Partidului Național Țărănesc), fiindu-i confiscată toată averea. La 15 august 1942, ca „element social periculos", este închis în lagărul de corecție din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo, unde moare în condiții neclare, cel mai probabil, a fost executat. Vasile, de 14 ani, și mama lui au rămas pe drumuri, fără mijloace de existență. În cele din urmă, casa le este restituită și ei înjgheabă o nouă gospodărie. Dar în 1944 este înrolat în Armata Sovietică și trimis pe linia întâi a Frontului II Belorus, unde a fost rănit de două ori, devenind invalid de război, gradul II. Întors acasă, în 1948, și-a găsit mama pe drumuri și bolnavă. El îndrăznește să ceară de la autorități o parte din averea confiscată, la care primește răspuns o amenințare - că va fi trimis pe urmele tatălui său. Timp de trei ani a fost persecutat pentru această „îndrăzneală", ca în 1951, cu toate că a apărat țara bolșevică cu prețul sănătății, a fost arestat și condamnat. Iată, de fapt, ce se ascunde sub această acuzație de „trădare de patrie", imputată acestui cetățean. În anul 1956, este eliberat din detenție și trimis în Armenia, orașul Erevan, locul de trai indicat de autoritățile lagărului. Mulți ani la rând a fost urmărit de organele securității, aflându-se departe de casă, căci deținuților politici li se interzicea să se întoarcă la locul de trai. Revine acasă mai târziu. Prin certificatul din 28. 02. 1992, eliberat de Procuratura Republicii Moldova, este reabilitat și readus în drepturi. La 25 iulie 1991 este reabilitat și tatăl său.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
