Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat". Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.
Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.
Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.
Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.
Cu privire la începutul difuzării ceramicii atice cu figuri roșii în nord-vestul Pontului Euxin
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Zusammenfassung
Gegenstand dieses Aufsatzes bilden 29 attische frührotfigurige Vasen aus dem nordwestlichen Pontos-Raum, die zum überwiegenden Teil in einem sehr fragmentarischen Zustand überliefert worden sind. Die vielfältigen Informationen über die Herkunft, Bilddarstellung, stilistischen und chronologischen Zuweisung sowie bibliographischen Hinweise zu jedem Gefäß bzw. Fragmentstück werden in einem separaten Katalogteil zusammengefasst. Dabei handelt es sich nur um die Keramikgefäße aus Athen, die noch im letzten Drittel des 6. Jhs. v. Chr. in diesem Gebiet importiert wurde. Das gesamte Material wird in erster Linie in Hinsicht auf die geographische Verbreitung und den archäologischen Fundkontext ausgewertet. Es ließ sich dabei feststellen, dass sich die frührotfigurige Keramik bislang nur an drei Fundstellen nämlich Olbia, Berezan und Insel Leuke fand, wobei die Anzahl der griechischen Kolonien und Agrarsiedlungen aus ihrem Hinterland in dieser Zeitphase deutlich höher war. Diesbezüglich fällt das Fehlen solcher Funde in erster Linie in der griechischen Kolonie Histria, die bereits in der zweiten Hälfte des 7. Jhs. v. Chr. gegründet war und bis zu diesem Zeitpunkt aufgrund zahlreicher Keramikfunde vielfältige Beziehungen mit Athen hatte, besonders auf. Die Zusammenstellung der Informationen über die archäologischen Fundumstände zeigt, dass die meisten Gefäße im Temenos von Olbia und im Achilleus-Tempel auf der Leuke-Insel aufgetaucht sind. Nur wenige davon sind mit Siedlungs- oder Grabkomplexen aus Berezan und Olbia in Zusammenhang zu bringen. Wie bereits in den früheren Ansätzen vermutet wurde, ist diese Fundsituation darauf hinzudeuten, dass die frührotfigurigen Gefäße in erster Linie als Opferbeigaben an verschiedenen griechischen Göttern verwendet wurden. Aufgrund der Lage der Leuke-Insel als wichtiger Orientierpunkt und Zwischenstation in dem pontischen Seeverkehr kann man davon ausgehen, dass diese Gefäße hier von Händlern geopfert wurden. Da unsere Keramik meistens mit verschiedenen ostgriechischen Keramiken vergesellschaftet ist, ist davon auszugehen, dass diese Keramik nicht direkt aus Athen importiert wurde, sondern durch die Vermittlung der Ostgriechen nach Pontos gelangte.
Tafel 1. Fundkontext und Formenauswahl attischer frührotfiguriger Gefäße. Tafel 2. Archäologische und literarische Quellen über die Gründung griechischer Kolonien aus dem nordwestlichen Pontos-Raum.
Valeriu Banaru
Griechen, Skythen, Amazonen. Ausstellungskatalog, Pergamonmuseum, Berlin, 14. Juni bis 21. Oktober 2007 (Antikensammlung Staatliche Museen zu Berlin, Institut für Klassische Archäologie der Freien Universität Berlin). Hrsg. von Ursula Kästner, Martin Langner und Britta Rabe. Berlin, 2007. 84 p. + 115 figuri alb-negru și color
Tyragetia, serie nouă, vol. V [XX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Valeriu Banaru
Cu privire la decorul vaselor cu figuri roșii din nordul și nord-vestul Pontului Euxin
Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Valeriu Banaru
Considerații cu privire la mediatorii relațiilor comerciale și de schimb dintre lumea greacă și localnicii din nord-vestul Pontului Euxin pe baza izvoarelor arheologice și scrise din secolele VII-V a. Chr.
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Valeriu Banaru
Cu privire la difuzarea ceramicii cu figuri roșii în nord-vestul Pontului Euxin (reflecții pe marginea unei cărți recente despre comerțul și funcționalitatea vaselor atice în spațiul pontic)
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Valeriu Banaru
Natalia Mateevici, Amforele grecești în mediul barbar din nord-vestul Pontului Euxin în sec. VI - începutul sec. II a. Chr. Chișinău, 2007. 284 p. + 353 estampaje, 37 fi guri și 18 hărți. ISBN 978-9975-80-080-8
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
