#Exponatul Lunii

Pentru a marca cei 150 de ani de la nașterea marelui sculptor roman Constantin Brâncuși anul 2026 a fost declarat de președintele României Anul Constantin Brâncuși. Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, s-a născut în 1876 la Hobița, județul Gorj și va trece la cele veșnice în 1957 la Paris, fiind înmormântat în cimitirul Père-Lachaise. În 1904 ajunge la Paris, unde frecventează cursurile Academiei Regale de Belle-Arte. Tot aici va practica în atelierul lui Auguste Rodin (1840-1917) fondatorul sculpturii moderne, întâlnindu-l și pe Amadeo Modigliani (1884-1920), sculptor italian stabilit în Franța. Lucrările sale se găsesc în țară și străinătate, în muzeele din Olanda, Tările Scandinave, Franța, Statele Unite ale Americii. Pentru meritele deosebite în 1923 este decorat cu ordinul Steaua României, în 1931 Nicolae Iorga îl înaintează la ordinul Meritul Cultural și, abia în 1990 va fi ales post-mortem membru al Academiei Române.

Una dintre cele mai celebre realizări ale artistului este sculptura Domnișoara Pogany, considerată un simbol național al artei moderne românești. Având-o drept protagonistă pe Margaret Pogany (1879-1964), o tânără pictoriță din Ungaria, venită la Paris în 1909, pentru a studia aici tehnici de pictură. Vizitându-i atelierul, i-a solicitat sculptorului realizarea portretului său, lăsându-i chiar o fotografie de-a sa și un autoportret. În 1911, Brâncuși sculptează din memorie chipul ei în marmură și în bronz, stăruind asupra ochilor profunzi, mari, migdalați, sprâncenelor sobre, nasului subțire, realizând în perioada 1912-1933 nouăsprezece sculpturi Domnișoara Pogany.

Medalie comemorativă "Constantin Brâncuși (1876-1976). Expoziție Filatelică Omagială - București 1976", a fost bătută în România, la Monetăria Statului de gravorul Ștefan Grudinschi. Realizată din bronz cu un diametru de 60 mm și greutatea de 113, 73 g., medalia se distinge prin valoarea sa memorială și artistică. Avers: bustul sculptorului spre stânga, legenda semicirculară „CONSTANTIN BRÂNCUȘI - 1876-1976". Reversul: un fragment al tripticului, Poarta sărutului. Legenda semicirculară: „EXPOZIȚIA FILATELICĂ OMAGIALĂ - BUCUREȘTI 1976".

Medalie „Constantin Brâncuși. Domnișoara Pogany. Muzeul de Artă din Craiova. 1987". Realizată în bronz la Monetăria Statului (București), are în diametru 60 mm (din cauza decupării circulare dimensiunile reale ale medaliei fiind D: 45 mm; G: 53, 55 g). Medalia reprezintă pe avers în câmp central imaginea Muzeului de Artă din Craiova, încadrată de legenda semicirculară „MUZEUL DE ARTĂ - CRAIOVA/1987". Revers: replica sculpturii Domnișoara Pogany realizată de ucenicul lui C. Brâncuși O. Moșescu, însoțită de inscripția „CONSTANTIN BRÂNCUȘI - M-elle POGANY/1913".

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Denis Topal

Акинак на западе скифского мира (Akinakes-ul în vestul lumii scitice)

Biblioteca „Tyragetia” XXXV, Chișinău, 2021, 648 p. ISBN 978-9975-80-903-0; 978-9975-87-897-5

Prin acest studiu s-a încercat sistematizarea armelor cu tăiș de tip scitic de pe teritoriul Europei Centrale și de Sud-Est (Moldova, vestul Ucrainei, România, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia). Autorul prezintă datele detaliate ale descoperirilor de spade și pumnale din perioada scitică (peste 200 de exemplare), analizează pozițiile cronologice ale acestor obiecte pe baza complexelor funerare și relevă o corelație cu alte tipuri de arme. Caracteristicile tipologice ale armelor nomazilor timpurii sunt studiate pe un fundal cultural și istoric larg, acoperind toate culturile conexe ale continuumului cultural de stepă euroasiatică din epoca scitică din nord-vestul Chinei până în Silezia, inclusiv Siberia, regiunea Volga-Ural, Balcani și Caucazul. Astfel, au fost urmărite schimbări fundamentale în morfologia akinakes-ului scitic, au fost identificate „tipuri culturale" cu semnificație cronologică, au fost determinate sursele de generare a tipurilor de akinakes-uri scitice și a fost înregistrată dinamica cronologică acestor surse. Lucrarea este scrisă în limba rusă şi cuprinde 648 pagini, în care sunt inserate: textul, 212 figuri, 40 planșe ale catalogului şi 16 planşe color.

Cuprins

Introducere
Mulțumiri

1. DE LA PRIMELE OBSERVAȚII LA PRIMELE TIPOLOGII. ISTORICUL CERCETĂRII SPADELOR ȘI PUMNALELOR SCITICE

1.1. 1870-1940. 1850-1940. Primele observații
1.2. 1950-1980. Primele clasificări
1.3. 1990-2010. Primele tipologii

2. „TIPURILE IDEALE" ALE UNEI TIPOLOGII NEIDEALE. ASPECTE EUROASIATICE ALE STUDIULUI SPADELOR SCITICE

2.1. Originea akinakes-ului
2.2. Grupuri dimensionale ale spadelor scitice
2.3. Spadele ceremoniale ale nomazilor timpurii și akinakes-ul din Vettersfelde
2.3.1. Depozitul din Ziwiye
2.3.2. Tezaurul Oxus
2.3.3. Tezaurul de la Vettersfelde

3. FORME SCITICE TIMPURII ȘI REFLECTAREA LOR ÎN VESTUL LUMII SCITICE

3.1. Akinakes-uri din bronz și teci scitice timpurii
3.1.1. Tipul Gudermes.
3.1.2. Akinakes-uri de bronz din Asia
3.1.3. Tipul Posmuș
3.1.4. Buterole scitice timpurii
3.2. Tipul Kelermes și variațiile „vestice" ale acestuia
3.2.1. Formele locale scitice timpurii din regiunea Carpato-Danubiană

4. PERIOADA SCITICĂ MIJLOCIE. ÎN CĂUTAREA FORMELOR NOI

4.1. Începutul perioadei scitice mijlocii. Extinderea către stepă
4.1.1. Tipul Shumeyko
4.1.2. Tipul Vettersfelde
4.2. Sfârșitul culturii scitice mijlocii. Tipul Cozia
4.3. Tipul Nógrád și spade scitice cu lama cu un singur tăiș

5. AKINAKES SCITIC CU ANTENE. EVOLUȚIA UNEI IDEI

5.1. Evoluția akinakes-ului cu terminația anteniformă
5.1.1. Reprezentări pe sculptura monumentală
5.1.2. Terminații anteniforme în perioada scitică timpurie
5.2. „Înfrumusețarea" terminației mânerului. Tipul Găiceana
5.2.1. Tipul Marychevka
5.2.2. Pumnale cu grifoni de tipul Issyk
5.3. „Desfigurarea" terminației
5.3.1. Tipul Grishchentsy
5.3.2. Tipul Beixinbao

6. SCIȚIA CLASICĂ ȘI „TOAMNA DE AUR" A SPADEI SCITICE

6.1. Tipul Solokha și evoluția finală a terminației anteniforme
6.2. Tipul Chertomlyk și „Toamna de aur" a culturii scitice
6.3. Tipul Shulgovka și spadele cu lamă cu un singur tăiș din perioada scitică clasică

7. REGIUNEA DUNĂRIANĂ. CRONOLOGIA GRUPURILOR LOCALE

7.1. Tipologia grupurilor culturale pe baza armamentului
7.2. Cronologia grupurilor culturale din regiunea Dunării
7.2.1. Grupul de nord-vest (polonez)
7.2.2. Grupul Tisa (maghiar)
7.2.3. Grupul transilvănean
7.2.4. Grupul din Carpații Meridionali (valah)
7.2.5. Grupul sud-dunărean (bulgar)
7.2.6. Grupul carpato-nistrean (moldovenesc)
7.2.7. Grupul din stepa nord-pontică (Dunărea de Jos și Nistrul Inferior)

Concluzii
Bibliografie
Lista abrevierilor
Catalogul spadelor, pumnalelor și elementelor de teci din perioada scitică de la regiunea dunăreană
Rezumat (în engleză)
Rezumat (în română)
Lista ilustrațiilor
Planșe color