#Exponatul Lunii

Suntem în pragul sărbătorilor de iarnă, când ne preocupăm de micile bucurii și surprizele plăcute pe care vrem să le facem celor dragi, alături de felicitarea rostită sau scrisă. Cea din urmă - felicitarea scrisă de mână și expediată prin poștă - azi nu mai este atât de populară, or tehnologiile moderne de transmitere a informațiilor au înlocuit aceste „mici petice de carton", care emanau nu numai parfumul de epocă, dar și individualitatea celui ce a expediat-o. De-a lungul timpului, felicitările au avut rolul unor mesageri, care, de multe ori, au „înlocuit" vizitele menite pentru a-i felicita „personal" pe cei apropiați, pe prieteni, cunoscuți, simbolizând și un gest de stimă și prețuire din partea expeditorului față de destinatar.

Predecesorii felicitărilor au fost cărțile de vizită, apărute pentru prima dată la mijlocul secolului al XVIII-lea la Paris, unde, în preajma sărbătorilor, acestea erau expediate prin curieri sau înmânate personal rudelor, prietenilor, cunoscuților. Anul 1843 este considerat anul "nașterii" felicitărilor cu tematica sărbătorilor de iarnă, prima felicitare de Crăciun fiind comandată de Henry Cole și ilustrată de John Horsley în Londra, apoi multiplicată cu ajutorul litografiei, aceasta asemănându-se cu tradiționalele cărți de vizită. Asemeni unor opere de artă, unele erau cu chenare de aur sau de argint, chiar și atunci când fenomenul a devenit industrie, ele încântau prin imagini feerice, calde, astfel că mesajul scris destinatarului aducea o bucurie și mai mare. Felicitările se deosebeau de celelalte cărți poștale nu numai ca imagine și mesaj, dar și printr-un șir de semne-simboluri caracteristice evenimentului, fiecare în parte purtând un mesaj individual. Acestea erau ilustrații ale tradițiilor și obiceiurilor care existau în țara respectivă, rămânând constantă, indiferent de țară, reprezentarea copiilor și a familiei, șirul imaginilor fiind completat cu scene biblice. Odată cu apariția fotografiei, au început să se imprime cărți poștale cu scene montate. Nu mai puțin interesante erau felicitările cu scene cotidiene reflectând tema Crăciunului, care aveau ca imagine, pe lângă cele tradiționale, masa de sărbătoare, copiii deschizând cadourile aduse de Moș Crăciun, companii și cupluri amuzante, uneori nu foarte sobre, pomul de Crăciun împodobit etc.

Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei deține o colecție bogată de cărți poștale ilustrate, care include și felicitări cu diverse ocazii. Cele expuse cu ocazia sărbătorilor de iarnă - Crăciunul și Anul Nou - sunt doar o mică parte din colecție, ele au circulat în Basarabia acum un secol, fiind expediate din Imperiul Rus, România și alte țări. Răsfoind albumele cu cărți poștale de epocă, ne transpunem în lumea magică a sărbătorilor de iarnă alături de cei dragi, savurăm parfumul de epocă și ne întrebăm: când am trimis ultima oară prin poștă o felicitare de Crăciun sau de Anul Nou, scrisă de mână?

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Natalia Mateevici

Amforele grecești în mediul barbar din nord-vestul Pontului Euxin în sec. VI – începutul sec. II a. Chr.

Bibilioteca „Tyragetia” XIV, Chișinău, 2007, 284 p.

Studiul monografic de față este prima lucrare de sinteză, ce vizează procesul de desfășurare a relațiilor comerciale dintre civilizația greacă antică și triburile autohtone din regiunea cuprinsă între Carpații Orientali și Bugul de Sud.

Lucrarea este axată pe studierea și cercetarea unei singure categorii de artefacte ale importului grecesc – amforele, vase speciale destinate păstrării și transportării soluțiilor lichide, în special a vinului și uleiului de măsline, principalele categorii ale comerțului greco-barbar. Fiind totodată și cea mai numeroasă categorie de producere ale importului grecesc în lumea barbară, amforele, reflectă cu exactitate toate etapele de dezvoltare ale comerțului greco-barbar din perioada antică.

În lucrare au fost cercetate, studiate și plasate în circuitul științific piese amforistice din patrimoniile instituțiilor de specialitate din trei țări: Republica Moldova, România, Ucraina.

Folosirea în studiul dat unui număr impresionant de surse inedite, face ca el să fie cât mai exhaustiv, ridicându-i prin aceasta valoare lui științifică.

Studiul amforelor grecești și a răspândirea lor în mediul barbar, oferă posibilitatea cercetătorilor de o feri o datare relativ exactă a siturilor arheologice ale autohtonilor din spațiul nord-vest pontic.

Textul lucrării este completat cu un număr impunător de planșe, nelipsit, de fapt, într-un studiul arheologic, care conțin atât imagini ale vaselor propriu-zise, cât și 18 hărți. Aici, am mai putea adăuga, primul catalog de ștampile amforistice grecești, descoperite în mediul barbar al acestui spațiu, întocmit de către autor, ce conține circa 370 de ștampile.