#Exponatul Lunii

Acest portret impresionant al lui Mihai Eminescu, realizat de artistul Alexandru Gușanov, este inspirat din una dintre cele patru fotografii cunoscute ale poetului. Fotografia care a stat la baza acestui portret a fost realizată în anul 1869, în Piața Sf. Wenceslas din Praga, când Eminescu avea doar 19 ani. Compoziția ovală și cromatica armonioasă subliniază personalitatea marcantă și carisma tânărului poet, surprinzând o expresie ce sugerează atât melancolie, cât și profunzime intelectuală.
Alexandru Gușanov (1929-2005), pictor moldovean de origine ucraineană, s-a remarcat prin opera sa vastă, ce numără aproximativ 5.000 de lucrări - portrete, peisaje și naturi statice. Stabilit în Moldova din 1945, Gușanov a absolvit Școala Republicană de Arte Plastice „I.E. Repin" din Chișinău în 1952. Lucrările sale au fost expuse în numeroase expoziții naționale și internaționale, fiind apreciate în țări precum Franța, Ungaria, Rusia și Iugoslavia. Artistul a dedicat o mare parte din cariera sa creării de portrete ale personalităților istorice și culturale, inclusiv Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu și Alexei Mateevici, care fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Subiectul portretului, Mihai Eminescu (1850-1889), este cel mai important poet al literaturii române, ale cărui opere reflectă profunzimea gândirii, sensibilitatea față de natură și identitatea națională. La vârsta de 19 ani, când a fost realizată fotografia ce a inspirat acest portret, Eminescu se afla în plin proces de formare intelectuală, pregătindu-se să devină vocea emblematică a culturii românești. Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numără poemul Luceafărul, o capodoperă a literaturii universale.

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Mircea Babeș, Vasile Iarmulschi

Așezarea și necropola de tip Poienești-Lucașeuca de la Borosești (jud. Iași)

Biblioteca „Tyragetia” XXXII, Chişinău, 2020, 229 p. ISBN 978-9975-80-903-0; 978-9975-87-747-3.

Datorită cantității și valorii speciale a informațiilor științifice, obiectivul arheologic Borosești (jud. Iași, com. Scânteia) se dovedește a fi extrem de important pentru rezolvarea multiplelor probleme legate de situația cultural-istorică de la sfârșitul mileniului I. a. Chr. din regiunea est-carpatică.

În perioada anilor 1968-1978 (cu mici întreruperi) așezarea și necropola de la Borosești a fost cercetată de M. Babeș. În timpul a trei campanii de săpături (1968, 1970 și 1972) în așezare, au fost trasate patru secțiuni și șase casete. Cercetările din așezare au permis descoperirea a trei locuințe (?) de suprafață și a șapte gropi atribuite culturii Poienești-Lucașeuca.

Necropola a beneficiat de o atenție mai sporită. În timpul a șase campanii arheologice (1972-1974, 1976-1978) a fost investigată o suprafață de 2550 de metri pătrați și a fost descoperită întreaga necropolă (150 de morminte). Din cele 150 de înmormântări descoperite, 136 (90,66%) sunt morminte cu urne și 14 (9,34%) sunt morminte cu groapă.

Cronologia relativă a obiectivului arheologic de la Borosești se bazează în principal pe analiza descoperirilor din necropolă. Având în vedere asocierea pieselor de inventar, s-au distins două grupuri principale de morminte, care în opinia noastră corespund celor două faze de evoluție a sitului. Aceste etape pot fi sincronizate cu fazele C2-D1 ale culturii Latène din Europa Centrală sau cu prima și a doua fază a tinerei epoci de fier preromane conform lui R. Hachmann, ceea în cronologia absolută corespunde celui de-al doilea sfert al sec. II - prima jumătatea a sec. I a. Chr.

În ceea ce privește originea descoperirilor de la Borosești, trebuie menționat faptul că pentru majoritatea dintre ele analogii pot fi găsite în Europa Centrală. Aceasta sugerează faptul că, începând din a doua jumătate a secolului III a. Chr., grupuri de populație din diferite regiuni ale Europei centrale, în special din zona Elbe-Oder, s-au deplasat spre silvostepa est-carpatică, în cel puțin trei faze atestate arheologic. Aceste populații, care purtau diferite nume, și-a pierdut vechea identitate tribală, s-au grupat în noi comunități și au devenit cunoscuți lumii grecești și romane sub numele generic de bastarni.

CUPRINS

INTRODUCERE

I. AȘEZAREA DE LA BOROSEȘTI
I.1. Descrierea săpăturilor
I.2. Stratigrafia
I.3. Descrierea complexelor de tip Poienești-Lucașeuca
I.4. Locuințe și anexe gospodărești

II. NECROPOLA DE LA BOROSEȘTI
II.1. Catalogul descoperirilor
II.1.1. Morminte
II.1.2. Gropi de cult
II.1.3. Obiecte descoperite passim
II.2. Ritul funerar
II.3. Ritualuri funerare
II.4. Obiceiuri de port

III. TIPOLOGIA INVENTARULUI
III.1. Ceramica
III.1.1. Ceramica lucrată cu mâna
III.1.2. Ceramica confecționată la roata olarului
III.2. Recipiente de fier și din lemn
III.3. Ustensile de uz casnic
III.3.1. Obiecte de lut
III.3.2. Ustensile din piatră
III.3.3. Obiecte din metal
III.4. Obiecte de cult
III.5. Accesorii vestimentare
III.6. Piese de toaletă
III.7. Obiecte de podoabă
III.8. Arme și echipament militar

IV. CRONOLOGIE
IV.1. Cronologia și periodizarea așezării și necropolei
IV.2. Corelarea fazelor cimitirului și așezării la cronologia culturii Poienești-Lucașeuca
IV.3. Raportarea cronologiei așezării și necropolei la cronologia culturii Latène
IV.4. Corelarea cronologiei așezării și necropolei cu cronologia culturilor „germanice"
IV.5. Cronologia absolută a așezării și cimitirului

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Zusammenfassung

Liste der Abbildungen und Tafeln