#Exponatul Lunii

Marele domnitor Ștefan cel Mare, remarcabil comandant de oști și diplomat, s-a preocupat pe parcursul vieții sale și de prosperitatea economică a țării, sprijinind dezvoltarea meșteșugurilor, negoțului și târgurilor. În timpul domniei sale au fost emiși groși și jumătăți de groși bătuți în sistemul dinarilor, sistem monetar întrodus în Moldova în ultima domnie a lui Petru Aron (1455-1457).

Monedele au fost bătute din argint de titlu superior, ceia ce reflectă stabilitate în viața economică a țării în acea perioadă. Executarea lor cu măiestrie la monetăria din Suceava, se încadrează printre frumoasele realizări artistice din timpul domniei lui Ștefan cel Mare.

Pe parcurul domniei sale, au fost bătute două tipuri de emisiuni, pentru cele două valori nominale: groși și jumătăți de groși.

Emisiunile de tipul I au pe avers un scut despicat; în primul cartier apare o roză surmontată de o cruce și trei fascii, în al doilea cartier. La emisiunile epigrafe (de groși), imaginea este însoțită de legenda circulară cu numele emitentului: + STEFANVS VOIEVODA. Pe celaltă parte apare capul de bour cu stea între coarne însoțit de mobilele heraldice - roza și semiluna conturnată, amplasate în dreapta și stânga capului de bour; circular legenda: MONETA MOLDAVIE.

Pe monedele de tip II în scut pe avers apare o cruce patriarhală (dublă) și legenda STEFANVSVOIEVOD sau prescurtat STEFANVSVOIE. Pe revers este păstrat ca și la tipul I, capul de bour cu atribute heraldice: roza în dreapta/semiluna în stânga și semiluna în dreapta/roza în stânga. Între coarnele boului apare o stea sau roză. Legenda care însoțește fața cu cu capul de bour este MONETAMOLDAVI sau prescurtat MONETAMOLDA.

Datarea monedelor lui Ștefan cel Mare este încă în discuție. Conform unei opinii emisiunile de tip I au fost bătute între 1457-1476, iar tipul II între 1480/1481-1505 (Octavian Iliescu), iar a alteia 1465/1467-1475/1476 pentru tipul I și 1476/1479-1497 pentru tipul II (Ernest Oberländer-Târnoveanu).

Monedele din această vitrină au fost descoperite în cadrul săpăturilor arheologice de la Orheiul Vechi (Trebujeni, raionul Orhei) în deceniile 6 și 7 ale secolului XX:

1. Emisiuni monetare de tip I, groși, argint
2. Emisiuni monetare de tip II, groși, argint
3. Emisiune monetară de tip II, jumătate de groș, argint

Tur Virtual

Publicaţii

Biblioteca „Tyragetia"

Mircea Babeș, Vasile Iarmulschi

Așezarea și necropola de tip Poienești-Lucașeuca de la Borosești (jud. Iași)

Biblioteca „Tyragetia” XXXII, Chişinău, 2020, 229 p. ISBN 978-9975-80-903-0; 978-9975-87-747-3.

Datorită cantității și valorii speciale a informațiilor științifice, obiectivul arheologic Borosești (jud. Iași, com. Scânteia) se dovedește a fi extrem de important pentru rezolvarea multiplelor probleme legate de situația cultural-istorică de la sfârșitul mileniului I. a. Chr. din regiunea est-carpatică.

În perioada anilor 1968-1978 (cu mici întreruperi) așezarea și necropola de la Borosești a fost cercetată de M. Babeș. În timpul a trei campanii de săpături (1968, 1970 și 1972) în așezare, au fost trasate patru secțiuni și șase casete. Cercetările din așezare au permis descoperirea a trei locuințe (?) de suprafață și a șapte gropi atribuite culturii Poienești-Lucașeuca.

Necropola a beneficiat de o atenție mai sporită. În timpul a șase campanii arheologice (1972-1974, 1976-1978) a fost investigată o suprafață de 2550 de metri pătrați și a fost descoperită întreaga necropolă (150 de morminte). Din cele 150 de înmormântări descoperite, 136 (90,66%) sunt morminte cu urne și 14 (9,34%) sunt morminte cu groapă.

Cronologia relativă a obiectivului arheologic de la Borosești se bazează în principal pe analiza descoperirilor din necropolă. Având în vedere asocierea pieselor de inventar, s-au distins două grupuri principale de morminte, care în opinia noastră corespund celor două faze de evoluție a sitului. Aceste etape pot fi sincronizate cu fazele C2-D1 ale culturii Latène din Europa Centrală sau cu prima și a doua fază a tinerei epoci de fier preromane conform lui R. Hachmann, ceea în cronologia absolută corespunde celui de-al doilea sfert al sec. II - prima jumătatea a sec. I a. Chr.

În ceea ce privește originea descoperirilor de la Borosești, trebuie menționat faptul că pentru majoritatea dintre ele analogii pot fi găsite în Europa Centrală. Aceasta sugerează faptul că, începând din a doua jumătate a secolului III a. Chr., grupuri de populație din diferite regiuni ale Europei centrale, în special din zona Elbe-Oder, s-au deplasat spre silvostepa est-carpatică, în cel puțin trei faze atestate arheologic. Aceste populații, care purtau diferite nume, și-a pierdut vechea identitate tribală, s-au grupat în noi comunități și au devenit cunoscuți lumii grecești și romane sub numele generic de bastarni.

CUPRINS

INTRODUCERE

I. AȘEZAREA DE LA BOROSEȘTI
I.1. Descrierea săpăturilor
I.2. Stratigrafia
I.3. Descrierea complexelor de tip Poienești-Lucașeuca
I.4. Locuințe și anexe gospodărești

II. NECROPOLA DE LA BOROSEȘTI
II.1. Catalogul descoperirilor
II.1.1. Morminte
II.1.2. Gropi de cult
II.1.3. Obiecte descoperite passim
II.2. Ritul funerar
II.3. Ritualuri funerare
II.4. Obiceiuri de port

III. TIPOLOGIA INVENTARULUI
III.1. Ceramica
III.1.1. Ceramica lucrată cu mâna
III.1.2. Ceramica confecționată la roata olarului
III.2. Recipiente de fier și din lemn
III.3. Ustensile de uz casnic
III.3.1. Obiecte de lut
III.3.2. Ustensile din piatră
III.3.3. Obiecte din metal
III.4. Obiecte de cult
III.5. Accesorii vestimentare
III.6. Piese de toaletă
III.7. Obiecte de podoabă
III.8. Arme și echipament militar

IV. CRONOLOGIE
IV.1. Cronologia și periodizarea așezării și necropolei
IV.2. Corelarea fazelor cimitirului și așezării la cronologia culturii Poienești-Lucașeuca
IV.3. Raportarea cronologiei așezării și necropolei la cronologia culturii Latène
IV.4. Corelarea cronologiei așezării și necropolei cu cronologia culturilor „germanice"
IV.5. Cronologia absolută a așezării și cimitirului

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Zusammenfassung

Liste der Abbildungen und Tafeln