#Exponatul Lunii

Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.

Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.

Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite" (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare", care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.

Tur Virtual

Cercetare Proiecte de Cercetare

„Identificarea, documentarea, cercetarea și punerea în valoare a colecțiilor de patrimoniu muzeal" (2011-2012)

În prezent muzeul realizează proiectul instituțional „Identificarea, documentarea, cercetarea și punerea în valoare a colecțiilor de patrimoniu muzeal" (2011-2012).

Patrimoniul muzeal, ca parte componentă a patrimoniului național, este un factor important pentru păstrarea identității, valorilor culturale și naționale, de dezvoltare durabilă, de armonie socială, de promovare a unui dialog intercultural în țară și străinătate. Patrimoniul muzeal este indispensabil pentru o viață echilibrată și completă, el trebuie documentat, cercetat, conservat și făcut accesibil la nivel științific și public. Activitatea de cercetare și expunere a patrimoniului sunt justificate ca un mijloc de garanție a dreptului de acces a fiecăruia la resursele culturale de valori, pentru cunoașterea istoriei și culturii naționale și universale, atât în prezent cât și în viitor. Cunoașterea și valorificarea științifică și publică a colecțiilor muzeale se impune și ca o consecință firească a rolului și locului instituției muzeale în viața societății contemporane.

Proiectul este axat pe două obiective principale:

- documentarea științifică a colecțiilor arheologice, proces condiționat de elucidarea cunoașterii provenienței, identificării condițiilor originare de descoperire, stabilirii semnificației patrimoniale (muzeale); această documentare științifică este indispensabilă și fundamentală pentru cercetarea, conservarea și cunoașterea artefactelor arheologice;

- cercetarea și valorificarea fondului documentar (a pieselor cu suport de hârtie), ce va avea drept urmare în anii următori apariția unor noi forme de valorificare a rezultatelor cercetării: cataloage științifice, repertorii, ediții enciclopedice) și totodată va contribui la democratizarea muzeului și va lărgi accesul publicului la valorile patrimoniale de muzeu.

Realizarea proiectului va contribui la elaborarea unor standarde calitative de evidență științifică a patrimoniului, la lărgirea dialogului științific și cultural, național și internațional cu funcție de raportare a rezultatelor cercetărilor, la afirmarea unei societăți deschise și conștiente de valoarea patrimoniului cultural-istoric.