#Exponatul Lunii

Produsele ceramice, în special vasele din lut ars, sunt cele mai frecvente materiale arheologice, descoperite în siturile aparținând civilizației traco-geto-dacice.
Specific pentru ceramica getică este modelarea vaselor cu mâna (fără a folosi roata olarului), necunoscută, de altfel, - pentru cei mai îndepărtați strămoși ai noștri - în perioada secolelor VI-III a. Chr.

Olarii geți foloseau pentru confecționarea veselei lor o pastă poroasă, compusă din lut în amestec cu diverse ingrediente, cum ar fi: cioburi și scoici pisate, calcar mărunțit, nisip mășcat etc. Vasele, fiind arse în cuptoare speciale, obțineau diverse culori și nuanțe - de la negrie la gri sau gălbuie - cărămizie. Cea mai bogată colecție de vase getice pe teritoriul RM provine din cetatea getică de la Butuceni, unde, pentru prima oară, în anul 1946, arheologul rus Gh. Smirnov a descoperit rămășițele unei cetăți cu resturi de ziduri de piatră și valuri de apărare din pământ, pe care a etichetat-o ca cetate scitică (sic!). Săpăturile care au urmat - cu întreruperi mai mari sau mai mici - timp de 20 de ani, au scos la iveală urme de viețuire intensă, timp de peste trei secole, pe promontoriul de lângă s. Butuceni (Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi), a celei mai mari cetăți getice de pe teritoriul RM.

Printre vasele descoperite de către arheologi se evidențiază și câteva de dimensiuni gigantice (necunoscându-se, la moment, analogii ale acestor exemplare de veselă ceramică getică). Acestea sunt considerate vase pentru păstrarea proviziilor, mai cu seamă, a celor grăunțoase (se cunoaște că geții, popor sedentar pe aceste meleaguri, se îndeletniceau cu agricultura, creșterea vitelor și cu diverse meșteșuguri). Printre cerealele cultivate de geto-daci se numără grâul, meiul, orzul, ovăzul, secară, iar asemenea produse - esențiale în bucătăria locală - trebuiau păstrate, pentru o perioadă mai îndelungată, în condiții speciale. În aceste scopuri erau folosite vase de dimensiuni mari (chiupuri), așezate în locuri speciale - de obicei, în pivnițe.

Vasul-chiup de la Butuceni reprezintă una dintre cele mai vechi descoperiri de ceramică getică de pe teritoriul actual al RM, provenind din săpăturile din anul 1947 ale lui Gh. Smirnov. Vasul-chiup are un corp ovoidal, cu un gât lung, care se lărgește spre extremitatea superioară, cu o buză mare, evazată, și este prevăzut cu patru toarte-suporturi, dispuse pe linia diametrului maxim al corpului. Chiupul este decorat cu niște ornamente aplicate în relief, diverse ca formă si mărime, dispuse în diferite părți ale vasului: „virgule" (rithoane schematizate?), linii văluroase, în formă de potcoavă sau litera „omega". Culoarea vasului variază de la gri-închis spre gălbuie, având suprafața lustruită minuțios.

Dimensiunile vasului: H. - 680 mm; D.max - 430 mm; D.buzei - 340x360 mm; H.gâtului - 170 mm; D. fundului - 170 mm.

Tur Virtual

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Proiecte de Cercetare

„Identificarea, documentarea, cercetarea și punerea în valoare a colecțiilor de patrimoniu muzeal" (2011-2012)

În prezent muzeul realizează proiectul instituțional „Identificarea, documentarea, cercetarea și punerea în valoare a colecțiilor de patrimoniu muzeal" (2011-2012).

Patrimoniul muzeal, ca parte componentă a patrimoniului național, este un factor important pentru păstrarea identității, valorilor culturale și naționale, de dezvoltare durabilă, de armonie socială, de promovare a unui dialog intercultural în țară și străinătate. Patrimoniul muzeal este indispensabil pentru o viață echilibrată și completă, el trebuie documentat, cercetat, conservat și făcut accesibil la nivel științific și public. Activitatea de cercetare și expunere a patrimoniului sunt justificate ca un mijloc de garanție a dreptului de acces a fiecăruia la resursele culturale de valori, pentru cunoașterea istoriei și culturii naționale și universale, atât în prezent cât și în viitor. Cunoașterea și valorificarea științifică și publică a colecțiilor muzeale se impune și ca o consecință firească a rolului și locului instituției muzeale în viața societății contemporane.

Proiectul este axat pe două obiective principale:

- documentarea științifică a colecțiilor arheologice, proces condiționat de elucidarea cunoașterii provenienței, identificării condițiilor originare de descoperire, stabilirii semnificației patrimoniale (muzeale); această documentare științifică este indispensabilă și fundamentală pentru cercetarea, conservarea și cunoașterea artefactelor arheologice;

- cercetarea și valorificarea fondului documentar (a pieselor cu suport de hârtie), ce va avea drept urmare în anii următori apariția unor noi forme de valorificare a rezultatelor cercetării: cataloage științifice, repertorii, ediții enciclopedice) și totodată va contribui la democratizarea muzeului și va lărgi accesul publicului la valorile patrimoniale de muzeu.

Realizarea proiectului va contribui la elaborarea unor standarde calitative de evidență științifică a patrimoniului, la lărgirea dialogului științific și cultural, național și internațional cu funcție de raportare a rezultatelor cercetărilor, la afirmarea unei societăți deschise și conștiente de valoarea patrimoniului cultural-istoric.