#Exponatul Lunii

Circa treizeci de icoane din patrimoniul MNIM îl au ca protagonist pe Sfântul Ierarh și Făcătorul de minuni Nicolae. Reprezentând în mare parte icoana târzie, dintre acestea se remarcă câteva imagini timpurii, rare prin compoziția lor iconografică. În icoana „Sfântul Nicolae cu scene din viață", ierarhul este reprezentat bust, binecuvântând Evanghelia. Este încadrat de două medalioane rotunde care păstrează chipul Mântuitorului și cel al Maicii Domnului, care îi oferă Evanghelia și omoforul. Sf. Nicolae, mai timpuriu decât alți sfinți, a fost înfățișat cu scene din ciclul său hagiografic. Primele imagini din viața sfântului datează din secolul al XI-lea, reprezentate pe o icoană pliantă din mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai.

Icoana muzeală datează de la începutul secolului al XIX-lea, păstrând sipetul tradițional, specific icoanelor clasice. Douăsprezece casete oferă imagini din viața sfântului, dispuse de la stânga la dreapta: câte patru pe latura superioară și inferioară și câte două în registrele laterale, după cum urmează: Nașterea Sf. Nicolae (1), Botezul Sf. Nicolae (2), Miracolul vindecării femeii ciunge (3), Ucenicia tânărului Nicolae (4), Hirotonirea întru diacon (5), Hirotonirea întru episcop (6), Visul lui Constantin (7), Sf. Nicolae salvează trei voievozi de la execuţie (8), Miracolul salvării de la înec (9), Minunea salvării lui Vasile de la arabi (10), Adormirea Sf. Nicolae (11) și Transferarea moaștelor Sf. Nicolae în or. Bari (12).

Sfântul Ierarh Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: la 6/19 decembrie, ziua nașterii sale, și la 9/22 mai, ziua în care moaștele sfântului au fost transferate de la Myra la Bari (1087). Dintre toți sfinții lumii creștine, chipul Sf. Nicolae este unul dintre cele mai populare, astfel încât chiar și o persoană fără experiență în domeniul iconografiei ar recunoaște cu ușurință imaginea sa.

Sf. Nicolae s-a născut în Imperiul Roman, la Patara, provincia Lichia, în perioada 260-280, sursele timpurii trecând cu vederea data exactă a nașterii. Provenea dintr-un neam avut, dar faima și luxul îi erau străine. S-a consacrat de timpuriu rugăciunii și studierii Sfintei Scripturi, deprinzând cu ușurință și alte discipline. Refuza petrecerile gălăgioase și discuțiile pustii, mergea regulat la biserică și stăruia asupra unei vieți feciorelnice. Mai târziu s-a consacrat slujirii pastorale, apărând cu perseverență credința creștină și pronunțându-se ferm împotriva ereziilor.

Grație grijii față de oameni și binefacerilor pe care le-a manifestat pretutindeni, a devenit foarte popular nu doar la Myra, ci și în împrejurimi. Harul Sfântului Duh, sălășluit în inima lui, s-a manifestat prin minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, calificativul „Făcătorul de minuni" devenind un atribut indispensabil al numelui său. Sf. Nicolae s-a stins din viață în anii '30 ai secolului IV (circa 334-337), osemintele fiindu-i depuse în somptuosul cavou de marmură din catedrala episcopală în care a păstorit ani la rând. Aceasta a devenit, la scurt timp, un important centru de pelerinaj.

Sfânta Tradiție a păstrat cu acuratețe trăsăturile portretului sfântului, apariția sa pe icoane remarcându-se printr-o individualitate pronunțată. Arta bisericească a adunat multiple reprezentări iconografice - de la imaginea până la umăr la cea în plină statură. Diversitatea acestor reprezentări sugerează că iconografia finală a imaginii Sf. Nicolae nu era încă formată, constituindu-se abia prin secolele X-XI. Se spune că un rol important în venerarea Sf. Nicolae l-a jucat o icoană autentică din bazilica din Myra, executată în timpul vieții sfântului, menționată în surse scrise încă din secolul al XI-lea.

Icoanele cu ciclul hagiografic al Sfântului Nicolae au cunoscut o largă răspândire atât în arta bizantină, cât și în cea post-bizantină, confirmând importanța și popularitatea cultului său.

Tur Virtual

Considerații preliminare privind cercetările arheologice la cetatea Soroca în anii 2012-2013

În anii 2012-2013 cercetătorii de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Muzeul Național de Istorie a Moldovei și Centrul Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiințe din Moldova au efectuat investigații la cetatea Soroca, în cadrul unui proiect de restaurare a fortificației medievale din piatră.

Investigațiile arheologice au avut drept scop studierea succesiunii straturilor culturale pe locul cetății medievale Soroca în vederea stabilirii dezvoltării sitului și a eventualelor perioade de refaceri sau reconstrucții ale fortificației de piatră. Cercetările au fost efectuate atât în incinta cât și în extramurosul cetății. Săpăturile din cadrul cazematei nr. 5 și a turnurilor nr. 1 și nr. 2 au condus la identificarea unor depuneri culturale consistente din perioada medievală. În incinta cazematei nr. 5 (Secțiunea nr. 1) straturile culturale au fost dezvelite până la cota – 450 cm (de la nivelul actual de călcare). În interiorul turnului nr. 1 (Secțiunea nr. 3) investigațiile au fost efectuate până la cota – 1030 cm (de la intrarea în turn).

Astfel, în Cazemata nr. 5, de rând cu materiale ceramice și monede central-europene și poloneze, descoperite în straturile superioare, a fost identificată ceramică de factură moldovenească, aparținând sec. XV-XVI, reprezentate de fragmente de străchini și ulcioare. Tot aici au fost găsite mai multe ghiulele din piatră și vârfuri de săgeți din fier, dar și o monedă moldovenească de la Ştefăniță al IV-lea (1517-1527). În partea inferioară a Secțiunii a fost evidențiat șanțul unei fortificații de pământ și lemn, anterioară cetății din piatră.

Investigațiile din Turnul nr. 1 (circular) au condus la depistarea unor straturi succesive de mortar și moluz – mărturie a unor perioade distincte de construcție și refaceri. Sub ultimul strat de mortar și moloz, identificat la adâncimea de – 850 cm, au fost descoperite fragmente ceramice de factură moldovenească, din secolul al XV-lea, ghiulele din piatră și o monedă otomană (acce) din metal alb, aparținând unei emisiuni timpurii a sultanului Bayazid al II-lea (1447-1512). Toate acestea au fost descoperite în umplutura unui șanț de fortificație din pământ și lemn, având pereții consolidați cu bârne dispuse sub unghi.

Cercetările din extramuros au fost efectuate în cadrul a trei secțiuni. În Secțiunea nr. 4, trasată la 22 m sud-est de cetatea din piatră, au fost descoperite resturile unei fortificații din pământ și lemn, după toate probabilitățile alta decât cea identificată în Secțiunile nr. 1 și nr. 3. Şanțul, lat de circa 6 m în partea de sus și de circa 4,50 m în partea de jos, era adânc de până la 4,0-4,5 m. Laturile șanțului erau prevăzute cu câte două rânduri de stâlpi din lemn, ascuțiți în partea lor superioară, dispuși paralel, sub un unghi de 70 grade. Distanța dintre cele două rânduri de stâlpi era de circa 20-25 cm.

În umplutura și pe fundul șanțului cetății de pământ și lemn au fost găsite mai multe fragmente de ceramică medievală moldovenească, modelată la roata olarului, dar și fragmente de ceramică fină, de import. Totodată, aici au fost descoperite mai multe (peste 20 de piese întregi sau fragmentate) ghiulele din piatră, mărturie a unor lupte intense care se duceau în perioada de edificare a cetății din piatră. În calitate de indicatori cronologici ai perioadei de funcționare și de astupare a șanțului cetății de pământ și lemn servesc câteva monede aparținând domnitorului Ştefăniță al IV-lea (1517-1527), nepotul lui Ştefan cel Mare și Sfânt (1457-1504), pe timpul căruia, credem, a fost continuată construcția structurii de piatră a cetății.

În Secțiunea nr. 6, trasată lângă poarta de intrare în cetatea de piatră, au fost identificate materiale arheologice privind etapele de construire a fortificației. Menționăm mai multe alice din plumb, inele și nasturi din bronz, monede poloneze și otomane. Tot aici a fost găsită o monedă medievală moldovenească, descoperită pe nivelul vechi de călcare, de la care s-a construit cetatea, aparținând domnitorului Bogdan al III-lea (1504-1517), fiul lui Ştefan cel Mare. Se pare că acesta a continuat lucrările de construcție a cetății din piatră, pornite de Ştefan cel Mare.

Menționăm că în procesul investigațiilor au fost prelevate probe de sol din diferite zone adiacente ale cetății, probe de mortar de la diferite niveluri de construcție ale zidurilor cetății din piatră, mortar provenit dintre pietrele descoperite în șanțul cetății de pământ și lemn care urmează să fie analizate în condiții de laborator.

Sergiu MUSTEAŢĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU