#Exponatul Lunii

Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor. Spiritul sărbătorii Învierii Domnului este completat de cele zece ilustrate cu tematică pascală, parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, editate acum un secol. Au completat colecția de carte poștală acum mai bine de un deceniu în urma unei achiziții reușite, or fondul de ilustrare cu tematica pascală este modest și suntem într-o permanentă căutare de completare. Cărțile poștale sunt „deosebite" ca efect poștal, tipografic și cromatic - acesta fiind și motivul de a reveni la acest gen de felicitări. Spre deosebire de felicitările „clasice", acestea sunt de mărimi mici (6,5 cm x 11 cm), confecționate din carton (excepție o singură felicitare confecționată din hârtie fotografică, imagine alb-negru), cromatică „vie", editate în România și Germania, circulate prin transmitere.

Numele sărbătorii își are originea în verbul persach, ceea ce înseamnă a trece, preluat de evrei de la egipteni. A intrat în limba română prin intermediul formei bizantino-latine Paschae, semnificând „trecerea prin moarte la viață, biruința vieții și eliberarea din robia păcatului". Sărbătoarea Paștelui este o sărbătoare a toleranței și iertării, reprezentând o punte de legătură între prezent și trecut. Semnificația acestei sărbători o transmit și simbolurile ei, prezente, de altfel, și pe cărțile poștale pascale: ouăle încondeiate, iepurașul, mielul, cozonacul, pasca, diverse scene biblice legate de răstignirea și învierea lui Iisus Hristos.

Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Hristos. Răstignirea și învierea Lui se înfrățesc cu reînvierea naturii primăvara și cu reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării și a veșniciei.

Pe masa de Paști se află și pasca - un alt aliment ritual care amintește de vechile jertfe de „împăcare", nesângeroase. Prepararea ei este o sarcină exclusivă a femeii, cea care dă viață, aluatul dospit fiind „viu". Cea mai semnificativă componentă a sărbătorii pascale este lumina. Ceremonia Luminii este asociată cu istoria miracolului aprinderii luminii în ziua de Paști la Mormântul lui Hristos din Ierusalim. Lumânarea, prezentă în imagini, are și ea mesajul ei. Cu lumânarea de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba religioasă de la miezul nopții. Lumina aceasta, adusă în viața creștinului, alungă paguba și relele din casă. Mielul face parte din preparatele specifice sărbătorii pascale, semnificând simbolul jertfei Mântuitorului, care a murit crucificat ca un miel nevinovat. Iepurașul, pe care-l așteptăm la sărbătoarea Paștelui, reprezintă renașterea naturii, atât de așteptată după o iarnă grea. Cu timpul acest simbol a ajuns să fie însoțit de bucurii și cadouri. Spre deosebire de Crăciun, când anunțarea și actul ritual al integrării comunității în timpul sacru al sărbătorii revenea cetei de colindători, de Paști „nu se merge pe la case", masa rituală organizându-se în fiecare familie, ea simbolizând comunitatea cu Dumnezeu.

Tur Virtual

Considerații preliminare privind cercetările arheologice la cetatea Soroca în anii 2012-2013

În anii 2012-2013 cercetătorii de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Muzeul Național de Istorie a Moldovei și Centrul Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiințe din Moldova au efectuat investigații la cetatea Soroca, în cadrul unui proiect de restaurare a fortificației medievale din piatră.

Investigațiile arheologice au avut drept scop studierea succesiunii straturilor culturale pe locul cetății medievale Soroca în vederea stabilirii dezvoltării sitului și a eventualelor perioade de refaceri sau reconstrucții ale fortificației de piatră. Cercetările au fost efectuate atât în incinta cât și în extramurosul cetății. Săpăturile din cadrul cazematei nr. 5 și a turnurilor nr. 1 și nr. 2 au condus la identificarea unor depuneri culturale consistente din perioada medievală. În incinta cazematei nr. 5 (Secțiunea nr. 1) straturile culturale au fost dezvelite până la cota – 450 cm (de la nivelul actual de călcare). În interiorul turnului nr. 1 (Secțiunea nr. 3) investigațiile au fost efectuate până la cota – 1030 cm (de la intrarea în turn).

Astfel, în Cazemata nr. 5, de rând cu materiale ceramice și monede central-europene și poloneze, descoperite în straturile superioare, a fost identificată ceramică de factură moldovenească, aparținând sec. XV-XVI, reprezentate de fragmente de străchini și ulcioare. Tot aici au fost găsite mai multe ghiulele din piatră și vârfuri de săgeți din fier, dar și o monedă moldovenească de la Ştefăniță al IV-lea (1517-1527). În partea inferioară a Secțiunii a fost evidențiat șanțul unei fortificații de pământ și lemn, anterioară cetății din piatră.

Investigațiile din Turnul nr. 1 (circular) au condus la depistarea unor straturi succesive de mortar și moluz – mărturie a unor perioade distincte de construcție și refaceri. Sub ultimul strat de mortar și moloz, identificat la adâncimea de – 850 cm, au fost descoperite fragmente ceramice de factură moldovenească, din secolul al XV-lea, ghiulele din piatră și o monedă otomană (acce) din metal alb, aparținând unei emisiuni timpurii a sultanului Bayazid al II-lea (1447-1512). Toate acestea au fost descoperite în umplutura unui șanț de fortificație din pământ și lemn, având pereții consolidați cu bârne dispuse sub unghi.

Cercetările din extramuros au fost efectuate în cadrul a trei secțiuni. În Secțiunea nr. 4, trasată la 22 m sud-est de cetatea din piatră, au fost descoperite resturile unei fortificații din pământ și lemn, după toate probabilitățile alta decât cea identificată în Secțiunile nr. 1 și nr. 3. Şanțul, lat de circa 6 m în partea de sus și de circa 4,50 m în partea de jos, era adânc de până la 4,0-4,5 m. Laturile șanțului erau prevăzute cu câte două rânduri de stâlpi din lemn, ascuțiți în partea lor superioară, dispuși paralel, sub un unghi de 70 grade. Distanța dintre cele două rânduri de stâlpi era de circa 20-25 cm.

În umplutura și pe fundul șanțului cetății de pământ și lemn au fost găsite mai multe fragmente de ceramică medievală moldovenească, modelată la roata olarului, dar și fragmente de ceramică fină, de import. Totodată, aici au fost descoperite mai multe (peste 20 de piese întregi sau fragmentate) ghiulele din piatră, mărturie a unor lupte intense care se duceau în perioada de edificare a cetății din piatră. În calitate de indicatori cronologici ai perioadei de funcționare și de astupare a șanțului cetății de pământ și lemn servesc câteva monede aparținând domnitorului Ştefăniță al IV-lea (1517-1527), nepotul lui Ştefan cel Mare și Sfânt (1457-1504), pe timpul căruia, credem, a fost continuată construcția structurii de piatră a cetății.

În Secțiunea nr. 6, trasată lângă poarta de intrare în cetatea de piatră, au fost identificate materiale arheologice privind etapele de construire a fortificației. Menționăm mai multe alice din plumb, inele și nasturi din bronz, monede poloneze și otomane. Tot aici a fost găsită o monedă medievală moldovenească, descoperită pe nivelul vechi de călcare, de la care s-a construit cetatea, aparținând domnitorului Bogdan al III-lea (1504-1517), fiul lui Ştefan cel Mare. Se pare că acesta a continuat lucrările de construcție a cetății din piatră, pornite de Ştefan cel Mare.

Menționăm că în procesul investigațiilor au fost prelevate probe de sol din diferite zone adiacente ale cetății, probe de mortar de la diferite niveluri de construcție ale zidurilor cetății din piatră, mortar provenit dintre pietrele descoperite în șanțul cetății de pământ și lemn care urmează să fie analizate în condiții de laborator.

Sergiu MUSTEAŢĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU