#Exponatul Lunii

Paftalele constituie un element aproape nelipsit din costumația tradițională feminină în spațiul sud-est european, cu precădere în cel balcanic, fiind întâlnite în cursul unei lungi perioade de timp, între secolele XIV-XX.
Cuvântul Pafta este de origine turcică - cu o posibilă intrare în această limbă pe filiera iraniană - având la bază cuvântul persan bafta „țesut", care a derivat în limba turcă cu sensul de „placă". În prezent se folosește în forme aproape identice în limbile română (pafta), bulgară (пафта), sârbă (пафте) și în unele dialecte aromâne (pafta), desemnând accesoriile vestimentare cu rol funcțional și ornamental care fixează sau prind cordonul, cingătoarea sau brâul, lucrate din diverse materiale și decorate în diferite tehnici.

Cele trei paftale decorate în tehnica emailului policrom, tezaurizate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, se înscriu în seria celor din aria sud-dunăreană, datate cu sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.

Sunt compuse din două părţi identice, de formă trapezoidală, suprafaţa acestora fiind împărţită în trei registre aproximativ egale, decorate cu motive vegetale stilizate ce constituie o reţea metalică în care este turnat emailul. Cele două părţi componente se prelungesc în unghi ascuţit spre capete, formând cu latura ultimului registru decorativ un triunghi, ornamentat similar. Emailul folosit pentru a umple motivele florale este de culoare neagră, turcoaz, albă, portocalie, verde, galben, bordo. Întregul câmp decorativ este încadrat într-un chenar perlat.

Pe revers, ambele părţi componente ale paftalelor păstrează câte o bandă de aramă, prinsă cu nituri de margine, necesară pentru fixarea capetelor cordonului. Sistemul de prindere, realizat prin întrepătrunderea balamalelor celor două părţi componente şi închise cu ajutorul unui ac mobil, prins cu un lănţişor de o cheutoare fixată pe una dintre piesele paftalei, este mascat de o plăcuţă dreptunghiulară (fixată prin trei nituri de corpul piesei), cu marginile înguste terminate în unghi ascuţit, ornamentată în acelaşi stil şi cu aceeaşi tehnică, având în plus trei monturi circulare, cu marginile crestate, îndoite spre interior, pentru a fixa central pastă de sticlă de culoare roşie și verde. Aceste monturi sunt încadrate de un brâu crestat, radiant.

Simbolistica paletei de culori codifică semnificaţii şi simboluri, fiind folosite din considerentul că au puteri magice. Culoarea roşie a reprezentat dintotdeauna iubirea, afecţiunea şi în acelaşi timp protecţie faţă de blesteme şi deochi; albul reprezintă puritatea, curăţenia sufletească şi trupească; albastrul, în plan simbolic, este asociat cu infinitatea, cu dimineaţa, un început, o nouă stare; verdele este simbolul destinului, speranţei, bunăstării, echilibrului, renaşterii, fiind asociată cu natura care învie în fiecare primăvară, cu viaţa.

Tur Virtual

Considerații preliminare privind cercetările arheologice la cetatea Soroca în anii 2012-2013

În anii 2012-2013 cercetătorii de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Muzeul Național de Istorie a Moldovei și Centrul Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiințe din Moldova au efectuat investigații la cetatea Soroca, în cadrul unui proiect de restaurare a fortificației medievale din piatră.

Investigațiile arheologice au avut drept scop studierea succesiunii straturilor culturale pe locul cetății medievale Soroca în vederea stabilirii dezvoltării sitului și a eventualelor perioade de refaceri sau reconstrucții ale fortificației de piatră. Cercetările au fost efectuate atât în incinta cât și în extramurosul cetății. Săpăturile din cadrul cazematei nr. 5 și a turnurilor nr. 1 și nr. 2 au condus la identificarea unor depuneri culturale consistente din perioada medievală. În incinta cazematei nr. 5 (Secțiunea nr. 1) straturile culturale au fost dezvelite până la cota – 450 cm (de la nivelul actual de călcare). În interiorul turnului nr. 1 (Secțiunea nr. 3) investigațiile au fost efectuate până la cota – 1030 cm (de la intrarea în turn).

Astfel, în Cazemata nr. 5, de rând cu materiale ceramice și monede central-europene și poloneze, descoperite în straturile superioare, a fost identificată ceramică de factură moldovenească, aparținând sec. XV-XVI, reprezentate de fragmente de străchini și ulcioare. Tot aici au fost găsite mai multe ghiulele din piatră și vârfuri de săgeți din fier, dar și o monedă moldovenească de la Ştefăniță al IV-lea (1517-1527). În partea inferioară a Secțiunii a fost evidențiat șanțul unei fortificații de pământ și lemn, anterioară cetății din piatră.

Investigațiile din Turnul nr. 1 (circular) au condus la depistarea unor straturi succesive de mortar și moluz – mărturie a unor perioade distincte de construcție și refaceri. Sub ultimul strat de mortar și moloz, identificat la adâncimea de – 850 cm, au fost descoperite fragmente ceramice de factură moldovenească, din secolul al XV-lea, ghiulele din piatră și o monedă otomană (acce) din metal alb, aparținând unei emisiuni timpurii a sultanului Bayazid al II-lea (1447-1512). Toate acestea au fost descoperite în umplutura unui șanț de fortificație din pământ și lemn, având pereții consolidați cu bârne dispuse sub unghi.

Cercetările din extramuros au fost efectuate în cadrul a trei secțiuni. În Secțiunea nr. 4, trasată la 22 m sud-est de cetatea din piatră, au fost descoperite resturile unei fortificații din pământ și lemn, după toate probabilitățile alta decât cea identificată în Secțiunile nr. 1 și nr. 3. Şanțul, lat de circa 6 m în partea de sus și de circa 4,50 m în partea de jos, era adânc de până la 4,0-4,5 m. Laturile șanțului erau prevăzute cu câte două rânduri de stâlpi din lemn, ascuțiți în partea lor superioară, dispuși paralel, sub un unghi de 70 grade. Distanța dintre cele două rânduri de stâlpi era de circa 20-25 cm.

În umplutura și pe fundul șanțului cetății de pământ și lemn au fost găsite mai multe fragmente de ceramică medievală moldovenească, modelată la roata olarului, dar și fragmente de ceramică fină, de import. Totodată, aici au fost descoperite mai multe (peste 20 de piese întregi sau fragmentate) ghiulele din piatră, mărturie a unor lupte intense care se duceau în perioada de edificare a cetății din piatră. În calitate de indicatori cronologici ai perioadei de funcționare și de astupare a șanțului cetății de pământ și lemn servesc câteva monede aparținând domnitorului Ştefăniță al IV-lea (1517-1527), nepotul lui Ştefan cel Mare și Sfânt (1457-1504), pe timpul căruia, credem, a fost continuată construcția structurii de piatră a cetății.

În Secțiunea nr. 6, trasată lângă poarta de intrare în cetatea de piatră, au fost identificate materiale arheologice privind etapele de construire a fortificației. Menționăm mai multe alice din plumb, inele și nasturi din bronz, monede poloneze și otomane. Tot aici a fost găsită o monedă medievală moldovenească, descoperită pe nivelul vechi de călcare, de la care s-a construit cetatea, aparținând domnitorului Bogdan al III-lea (1504-1517), fiul lui Ştefan cel Mare. Se pare că acesta a continuat lucrările de construcție a cetății din piatră, pornite de Ştefan cel Mare.

Menționăm că în procesul investigațiilor au fost prelevate probe de sol din diferite zone adiacente ale cetății, probe de mortar de la diferite niveluri de construcție ale zidurilor cetății din piatră, mortar provenit dintre pietrele descoperite în șanțul cetății de pământ și lemn care urmează să fie analizate în condiții de laborator.

Sergiu MUSTEAŢĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU