#Exponatul Lunii

Vasul a fost descoperit de V. Sorochin în anul 1982, în timpul cercetării arheologice a unui tumul (nr. 1) situat pe teritoriul satului Speia, raionul Dubăsari. Provine din mormântul nr. 5 și este datat în mileniul IV î.Hr., cultura Usatovo.
Vasul a fost găsit într-un mormânt de copil. Groapa mormântului avea formă ovală, iar defunctul era depus în poziție chircită (asemănătoare poziției embrionare), pe partea stângă. În acest mormânt au fost descoperite, în total, cinci vase: trei în zona spatelui, unul la picioare și unul în regiunea bazinului.
Determinarea apartenenței culturale a acestui complex funerar s-a făcut pe baza ritului și a inventarului funerar; culturii respective îi este caracteristic acest tip de construcție a gropii, precum și poziționarea și orientarea defunctului spre est și nord-est.

Vasul este modelat din pastă de lut amestecată cu scoică măcinată fin. Pereții sunt treptat rotunjiți spre partea superioară, cu diametrul maxim în zona umerilor. Gâtul este scurt, buza ușor evazată, iar baza plată. Suprafața vasului este minuțios șlefuită, pe alocuri până la lustru. Interiorul vasului are o culoare brun-cărămizie, iar exteriorul este brun-gălbui, cu pete cenușii. Buza este prevăzută pe margine cu grupuri de orificii, dintre care trei originale s-au păstrat intacte. Diametrul orificiilor este de 0,35 cm. Spațiul dintre grupurile de orificii este ornamentat cu șnur. Tranziția de la gât spre umărul vasului este decorată prin trei linii orizontale realizate cu șnur, de la care, în cinci locuri, coboară câte trei linii verticale, fiecare de 5 cm lungime, executate prin aceeași tehnică. La momentul descoperirii, aceste linii erau umplute cu o pastă de culoare albă. Spațiul dintre grupurile de linii este decorat în partea superioară cu linii scurte, verticale, de 0,5 cm lungime, iar pe mijloc cu un ornament meandru realizat din două linii paralele executate cu șnur. Baza vasului păstrează amprenta unei țesături.

Dimensiunile vasului: înălțimea - 22 cm; diametrul gurii - 15,7 cm; diametrul maxim - 22 cm; diametrul bazei - 10 cm.

Tur Virtual

Expoziții

„Cartând Marea Neagră”
(Marea Neagră în cartografia europeană)

18-30 iunie 2021

Cea mai veche dovadă cartografică a coastei Mării Negre din antichitate este o hartă a Mării Negre, realizată pe piele, care cuprinde perioada anilor 230-240 d.Hr. A fost descoperită în timpul săpăturilor arheologice ale cetății Dura Europos de pe râul Eufrat din Siria. Este anterioară așa-numitei Tabula Peutingeriana (sec. IV), un itinerar sau ghid produs de inginerii romani.

Dezvoltarea comerțului și a navigației în bazinul mediteranean, practicate, în principal, de orașele-state italiene Veneția, Genova, Ancona și Amalfi, a necesitat crearea portulanelor care au descris porturile, conexiunile și distanțele dintre acestea și cele mai ușoare căi de acces. Cei mai renumiți maeștri ai hărților de navigație au fost Petrus Vesconte din Genova, Angelino de Delorto și Guillelmo Soleri din Mallorca. Prin urmare, atelierele producătorilor de hărți din Veneția, Genova, Pisa, Amalfi și Mallorca au stabilit bazele cartografiei europene moderne.

Abraham Ortelius a fost printre primii europeni care au creat hărți istorice, inclusiv una a Mării Negre. Concepte ale coastei Mării Negre în secolele XVI-XVIII au apărut în lucrările multor cartografi europeni, în bresle de cartografi și ateliere. Printre producătorii de hărți, renumiți pentru realizările lor, se numără Nicolas și Guillaume Sanson, Guillaume de l'Isle, Johann Baptist Homann, Isaak Tirion și Johann van der Bruggen.

Hărțile și descrierile geografice prezentate în expoziție arată că de-a lungul veacurilor au existat oameni cu spirit economic și științific - oameni de știință, marinari, ecleziaști, negustori și militari - care au depășit toate obstacolele și interdicțiile de dragul colectării, analizei și furnizării informațiilor și a cunoașterii, orientate nu către credința umană, ci spre mintea umanistă.

Expoziția este organizată în cadrul proiectului „Portalul Arheologie, Istorie și Cultură din Marea Neagră" (ArHiCuP) al Programului Operațional Comun Bazinul Mării Negre 2014-2020, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Instrumentul European de Vecinătate. Partenerii proiectului sunt: Municipiul Nessebar, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Muzeul Național de Istorie a Moldovei.

Expoziția va fi prezentată la Muzeul Național de Istorie a Moldovei în perioada 18 - 30 iunie 2021.