#Exponatul Lunii

Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.

Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.

Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.

Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.

În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.

Tur Virtual

Expoziții

„Chișinău – mărturii arheologice ale istoriei noastre milenare”

14 octombrie - 14 decembrie 2013

Chișinăul, prin centrul său istoric, este unicul oraș protejat de stat din Republica Moldova. Menționat documentar în anul 1436, Chișinăul a apărut, se pare, în zona Colinei Măzărache, după care a crescut și s-a dezvoltat cuprinzând, peste ani, Buicanii, Vovințenii și alte câteva moșii învecinate. Devenit târg pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Chișinăul poartă amprenta fidelă a orașelor moldovenești medievale și premoderne, situate în lungul marelui drum comercial internațional, care lega centrele de la Dunărea de Jos și Marea Neagră de orașele din Europa Centrală și de Nord (hanseatice). Această ipostază a fost decisivă la începutul secolului al XIX-lea când, în virtutea poziționării sale geografice și economice, Chișinăul a devenit un important centru politic, administrativ și cultural al spațiului pruto-nistrean. Prin aceasta se explică faptul că în toată perioada modernă localitatea a beneficiat de atenția deosebită a istoricilor și amatorilor de antichități. Cu toate acestea, lipsa unor investigații arheologice direcționate a făcut ca până în prezent să nu se reușească creionarea unei imagini coerente, unitare și complexe a istoriei vechi, medievale și premoderne a celei mai mari urbe din spațiul est-carpatic. Studiile academice de sinteză sau cele cu caracter enciclopedic, dedicate Chișinăului, reflectă în fraze generale și rigide aspectele vieții social-economice, politice și culturale ale urbei și evoluția sa din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă.

Chiar dacă sporadice, cercetările arheologice și de suprafață, realizate după cea de-a doua conflagrație mondială în perimetrul Chișinăului și ale localităților adiacente, au condus la identificarea a zeci de situri reprezentate de stațiuni preistorice, așezări și necropole antice, cetăți și tumuli din diferite perioade istorice. Dintre acestea, așezarea atribuită hallstattului tracic din secolele XII-X a. Chr. de la periferia de nord-vest a orașului, cercetată în anii 1955-1956, a dat numele unei importante culturi arheologice - cultura Chișinău-Corlăteni, recunoscută de comunitatea științifică internațională.

Importante descoperiri care întregesc coordonatele istorice ale Chișinăului, contribuind esențial la efortul de reconstituire a palmaresului său secular, au fost efectuate în ultimii ani. Cercetările arheologice din anii 2009 și 2010 întreprinse la Valea Morilor, investigațiile arheologice de salvare din anul 2010 la Biserica Măzărache și cele din anul 2012 de la Piața Veche, au scos la lumina zilei mărturii arheologice de valoare inestimabilă pentru trecutul urbei dar și al istoriei noastre naționale. Totodată, cercetările arheologice sistematice ale unor așezări și necropole din împrejurimile Chișinăului, de la Durlești-Valea Babei, Budești și Trușeni, întregesc tabloul evoluției comunităților umane din preistorie până în epoca medievală și premodernă din această parte a țării.

Toate aceste descoperiri, etalate în vitrinele expoziției dedicate aniversării a 577 de ani de la prima mențiune documentară a Chișinăului, vin să îndemne cercetătorii, oamenii de cultură, iubitorii de istorie și antichități, dar și edilii orașului cu aspirații europene, să nutrească mai multă dragoste față de moștenirea noastră culturală, față de trecutul urbei care merită nu doar să fie exploatat, dar și să fie cercetat, protejat și valorificat.