#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

Expoziții

„Chișinău – mărturii arheologice ale istoriei noastre milenare”

14 octombrie - 14 decembrie 2013

Chișinăul, prin centrul său istoric, este unicul oraș protejat de stat din Republica Moldova. Menționat documentar în anul 1436, Chișinăul a apărut, se pare, în zona Colinei Măzărache, după care a crescut și s-a dezvoltat cuprinzând, peste ani, Buicanii, Vovințenii și alte câteva moșii învecinate. Devenit târg pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Chișinăul poartă amprenta fidelă a orașelor moldovenești medievale și premoderne, situate în lungul marelui drum comercial internațional, care lega centrele de la Dunărea de Jos și Marea Neagră de orașele din Europa Centrală și de Nord (hanseatice). Această ipostază a fost decisivă la începutul secolului al XIX-lea când, în virtutea poziționării sale geografice și economice, Chișinăul a devenit un important centru politic, administrativ și cultural al spațiului pruto-nistrean. Prin aceasta se explică faptul că în toată perioada modernă localitatea a beneficiat de atenția deosebită a istoricilor și amatorilor de antichități. Cu toate acestea, lipsa unor investigații arheologice direcționate a făcut ca până în prezent să nu se reușească creionarea unei imagini coerente, unitare și complexe a istoriei vechi, medievale și premoderne a celei mai mari urbe din spațiul est-carpatic. Studiile academice de sinteză sau cele cu caracter enciclopedic, dedicate Chișinăului, reflectă în fraze generale și rigide aspectele vieții social-economice, politice și culturale ale urbei și evoluția sa din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă.

Chiar dacă sporadice, cercetările arheologice și de suprafață, realizate după cea de-a doua conflagrație mondială în perimetrul Chișinăului și ale localităților adiacente, au condus la identificarea a zeci de situri reprezentate de stațiuni preistorice, așezări și necropole antice, cetăți și tumuli din diferite perioade istorice. Dintre acestea, așezarea atribuită hallstattului tracic din secolele XII-X a. Chr. de la periferia de nord-vest a orașului, cercetată în anii 1955-1956, a dat numele unei importante culturi arheologice - cultura Chișinău-Corlăteni, recunoscută de comunitatea științifică internațională.

Importante descoperiri care întregesc coordonatele istorice ale Chișinăului, contribuind esențial la efortul de reconstituire a palmaresului său secular, au fost efectuate în ultimii ani. Cercetările arheologice din anii 2009 și 2010 întreprinse la Valea Morilor, investigațiile arheologice de salvare din anul 2010 la Biserica Măzărache și cele din anul 2012 de la Piața Veche, au scos la lumina zilei mărturii arheologice de valoare inestimabilă pentru trecutul urbei dar și al istoriei noastre naționale. Totodată, cercetările arheologice sistematice ale unor așezări și necropole din împrejurimile Chișinăului, de la Durlești-Valea Babei, Budești și Trușeni, întregesc tabloul evoluției comunităților umane din preistorie până în epoca medievală și premodernă din această parte a țării.

Toate aceste descoperiri, etalate în vitrinele expoziției dedicate aniversării a 577 de ani de la prima mențiune documentară a Chișinăului, vin să îndemne cercetătorii, oamenii de cultură, iubitorii de istorie și antichități, dar și edilii orașului cu aspirații europene, să nutrească mai multă dragoste față de moștenirea noastră culturală, față de trecutul urbei care merită nu doar să fie exploatat, dar și să fie cercetat, protejat și valorificat.