#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

Expoziții

„Chișinău: o istorie necunoscută”

Expoziție dedicată Zilei Culturii Naționale

12 ianuarie 2023 – 31 ianuarie 2024

Expoziția „Chișinău: o istorie necunoscută", concepută și organizată de Muzeul Național de Istorie a Moldovei, reunește un număr important de materiale documentare care ilustrează trecutul istoric al Chișinăului. Absoluta majoritate a acestor materiale fac parte din colecțiile MNIM și constituie un adevărat tezaur istorico-cultural ce permite reconstituirea obiectivă a trecutului urbei. Scoase la lumină în urma cercetărilor arheologice din ultimele decenii, acestea pun în valoare aspecte necunoscute ale istoriei, culturii, demografiei, relațiilor sociale, economice și politice ale Chișinăului din toate timpurile, începând cu vremurile preistorice, trecând prin perioada antică și medievală și ajungând la perioada premodernă.

Chiar dacă cea mai veche mențiune documentară scrisă, care s-a păstrat, despre Chișinău este din secolul al XV-lea (anul 1436), cercetările efectuate în mai multe situri arheologice din diverse zone ale orașului (Valea Morilor, Biserica Măzărache, Biserica armenească, Piața Veche și altele) au demonstrat cu pregnanță că localitatea are o istorie mult mai veche și mai bogată decât se credea anterior. Astfel, conform ultimelor cercetări arheologice, cele mai vechi locuiri umane cunoscute în hotarele Chișinăului sunt considerate cele din zona Valea Morilor, unde au fost descoperite așezări datate în epoca paleoliticului (circa 20 mii ani î. Hr.), în epoca eneoliticului - cultura Cucuteni-Tripolie (4.000-2.600 î. Hr.), în epoca bronzului (mileniul II î. Hr.) și în epoca fierului timpuriu (mileniul I î. Hr.). De asemenea, în hotarele municipiului Chișinău (lunca râului Bâc, Malina Mică, Valea Morilor s.a.) au fost atestate urme de locuire umană din perioada romană târzie (secolele III-IV) și din evul mediu timpuriu (secolele VIII-XII). În același timp, conform unor date, pe locul actualului Chișinău ar fi existat o localitate din perioada dominației tătaro-mongolilor din cadrul Hoardei de Aur (secole XIII-XIV), adică din perioada imediat anterioară primei mențiuni documentare scrise cunoscute despre localitate.

Demersul expozițional este completat cu atestări documentare despre Chișinău, care se regăsesc în cărți domnești, gramote, urice sau hrisoave ce prezintă localitatea în calitate de târg sau de proprietate a unor mănăstiri, cu menționarea proprietarilor și ctitorilor de biserici care au contribuit la creșterea urbei de pe Bâc. Vizitatorii pot urmări dezvoltarea economică, evoluția comerțului intern și extern al orașului, admirând tezaure monetare și monede descoperite izolat, dar și uneltele de muncă, vase de ceramică frumos ornamentate. Acestea etalează gusturile și aspirațiile spre frumos ale chișinăuienilor, demonstrează paleta largă a îndeletnicirilor meșteșugărești și artistice ale populației locale de-a lungul veacurilor.

În expoziție este expusă o frumoasă și bogată colecție de vase din ceramică și faianță, dar și recipiente neobișnuite din sticlă cu o gamă variată de forme și dimensiuni, descoperite în imediata apropiere a Bisericii armenești. Particularitățile materialului din care au fost executate vasele demonstrează măiestria meșterilor locali, ale căror opere nu cedează prin nimic pieselor similare din alte centre de epocă.

Scopul expoziției este de a aduce la cunoștința publicului larg materialele arheologice și izvoarele scrise care reflectă aspecte inedite ale istoriei Chișinăului din cele mai vechi timpuri și până la începutul secolului al XIX-lea. Obiectele prezentate în expoziție sunt piese autentice, originale, unele dintre ele fiind restaurate în cadrul laboratorului MNIM. Originalitatea expoziției constă în faptul că majoritatea pieselor prezentate sunt expuse pentru prima dată, doar unele dintre acestea fiind incluse în circuitul științific prin publicare.