#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

Expoziții

„Culorile ortodoxiei. Polonia”

14 martie - 30 aprilie 2022

Deși religia dominantă în Polonia este cea catolică, de secole pe teritoriile poloneze trăiesc și adepți ai Bisericii ortodoxe și greco-catolice. O parte din tradițiile și patrimoniul lor bogat este prezentată în cadrul expoziției „Culorile Ortodoxiei. Polonia" care poate fi văzută în perioada 14 martie-30 aprilie 2022, la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Chișinău.

Procesul creștinării slavilor, care a început odată cu misiunea sfinților Chiril și Metodiu, a avut loc atunci când slavii au intrat în contact cu cultura bizantină. Deși Piaștii, primii conducători ai teritoriilor poloneze, au primit creștinismul din vest în anul 966, misiunea celor doi sfinți s-a extins pe teritoriile slave din est, printre acestea numărându-se Grody Czerwieńskie, statul Wiślan, teritoriul aflat între fluviile Vistula și Bug. Până în secolul al XIV-lea, regiunile Chełm, Podlasie și teritoriul dintre fluviile Vistula și Bug s-au aflat în cea mai mare parte a timpului sub influență rusească.

Rolul politic și cultural al Bisericii Ortodoxe pe teritoriile poloneze a crescut datorită expansiunii teritoriale a dinastiei Piaștilor spre est. Luptele continue de pe teritoriile estice, precum și schimbarea repetată a granițelor au condus la formarea unei populații cu religii și culturi diferite. Deși numărul adepților religiei ortodoxe creștea semnificativ, biserica ortodoxă era doar o confesiune tolerată în comparație cu Biserica romană-catolică, care era dominantă.

Situația s-a schimbat considerabil odată cu Uniunea de la Brest din anul 1596 încheiată între Biserica romano-catolică și o parte a ierarhilor Bisericii ortodoxe, care au recunoscut autoritatea papei. Până la începutul secolului al XVIII-lea, această uniune - în urmă căreia a fost creată Biserica greco-catolică (unită) - a cuprins aproape întreaga structură a bisericii vestice de pe teritoriile poloneze (cu toate acestea, mănăstirea din Jabłeczna a rămas ortodoxă pe toată durata existenței sale).

După împărțirile Poloniei (din anii 1772, 1793, 1795), Biserica greco-catolică a rezistat pe teritoriile aflate sub ocupație austriacă, fiind, în schimb, lichidată în câteva etape pe teritoriile ocupate de ruși.

Pe teritoriul Poloniei renăscute în 1918, Biserica ortodoxă s-a confruntat cu lipsa încrederii venită din partea autorităților statului și datorată asocierii acesteia cu opresiunea rusească. În anul 1924 a obținut statutul de biserică autocefală, nerecunoscută însă de Biserica rusă, care i-a acordat dreptul la autocefalie abia după Al Doilea Război Mondial. Numărul de credincioși ai Bisericii Autocefale Poloneze a scăzut simțitor după cel de-Al Doilea Război Mondial ca urmare a transferului populației ucrainene în U.R.S.S., în anul 1944, și a relocării polonezilor din Zonele Limitrofe de Est în așa-numitele Teritorii Redobândite, adică în vestul Poloniei de astăzi.

Conform ultimului recensământ din anul 2011, în Polonia locuiesc circa 190 de mii de ortodocși și greco-catolici, adică aproximativ 0.5% din toată populația țării.

În ciuda numărului relativ mic de credincioși, Biserica ortodoxă reprezintă o parte importantă a culturii poloneze. În unele regiuni ale țării (mai ales în cele de nord-est și sud-est), adepții Bisericii ortodoxe și ai celei unite constituie majoritatea populației sau o parte importantă a acesteia (spre exemplu în regiunile Podlasie sau Polesie).

Frumusețea naturii, diversitatea etnică și culturală, precum și istoria bogată a acestor pământuri reprezintă o atracție pentru turiști. Polonia are, de asemenea, monumente valoroase asociate bisericilor din est, iar opt biserici de lemn din regiunea Subcarpatia se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Expoziția „Culorile Ortodoxiei. Polonia" poate fi văzută la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Chișinău, gardul din strada 31 August 1989, 121A, în perioada 14 martie-30 aprilie 2022.