#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

Expoziții

„Dacia. Ultima frontieră a romanității”

Muzeului Național de Istorie a României

27 octombrie 2022 – martie 2023

Expoziția „Dacia. Ultima frontieră a romanității" are la bază conceptul expozițional materializat într-un proiect de mare succes, „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice şi romane", realizat, în anul 2021, la prestigiosul Muzeu Național de Arheologie din Madrid. Aceasta este cea mai mare expoziție sintetică dedicată civilizației geților și dacilor, a celei romane , precum și a celor ale primilor migratori în acest spațiu, organizată în ultimii 25 de ani, printr-un efort a 45 de instituții muzeale din România și Republica Moldova, proiect coordonat de Muzeul Național de Istorie a României.

Proiectul expozițional a fost conceput și coordonat de Muzeul Național de Istorie a României, sub egida Ministerului Culturii, realizat în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei - Chișinău, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei - Cluj Napoca, Complexul Muzeal Național Moldova - Iași, Complexul Muzeal Național Neamț - Piatra Neamț, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu" - Bacău, Complexul Muzeal Bistrița Năsăud - Bistrița, Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească" - Târgoviște, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan" - București, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Simion Gavrilă" - Tulcea, Muzeul Brăilei „Regele Carol I" - Brăila, Muzeul Civilizației Dacice și Romane - Deva, Muzeul Civilizației Gumelnița - Oltenița, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova - Ploiești, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș - Baia Mare, Muzeul Național al Unirii - Alba Iulia, Muzeul Județean de Istorie „Paul Păltânea" - Galați, Muzeul Județean Argeș - Pitești, Muzeul Județean Botoșani, Muzeul Județean de Istorie Brașov, Muzeul Județean Buzău, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu" - Târgu Jiu, Muzeul Județean Ialomița - Slobozia, Muzeul Județean Mureș - Târgu Mureș, Muzeul Județean Olt - Slatina, Muzeul Județean Satu Mare, Muzeul Județean Teleorman - Alexandria, Muzeul Județean Vâlcea „Aurelian Sacerdoțeanu" - Râmnicu Vâlcea, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare" - Vaslui, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Municipiului București, Muzeul Municipal Carei, Muzeul Național al Banatului - Timișoara, Muzeul Național al Bucovinei - Suceava, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie - Constanța, Muzeul Olteniei - Craiova, Muzeul Regiunii Porților de Fier - Drobeta-Turnu Severin, Muzeul Romanațiului - Caracal, Muzeul Țării Crișurilor - Oradea, Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat" - Făgăraș, Muzeul „Vasile Pârvan" - Bârlad, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu" - Tecuci, Muzeul de Istorie Turda, Muzeul de Istorie Roman, și Muzeul de Istorie „Petre Voivozeanu" - Roșiori de Vede. Aceasta este realizată cu sprijinul Fundației „Prietenii Muzeului de Istorie a României".

Expozitia este structurată cronologic pe șase teme generice:

- Etapa finală a primei epoci a fierului și conexiunile localnicilor cu lumea sciticăꓽ sunt prezentate piese de ceramică, arme și podoabe, specifice culturilor hallstattiene târzii;
- Terra Dacorumꓽ este dedicată civilizațiilor antice care s-au dezvoltat pe teritoriul României în cea de-a doua epocă a fierului - La Tène. Rolul central îi revine civilizației dezvoltate de geto-daci, în spațiul definit de țărmul vestic al Mării Negre, bazinul Carpatic și fluviul Dunărea;
- Pax Romanaꓽ își propune să ofere vizitatorului o imagine sintetică a modului de viață roman în spațiul provinciilor Dacia și Moesia Inferior, cu sublinierea aspectelor particulare, specifice zonei;
- La porțile Imperiuluiꓽ este dedicată comunităților din spațiul locuit anterior de geto-daci, transformărilor pe care acestea le suferă în contextul noilor realități generate de prezența imperiului și de conviețuirea dacilor liberi cu triburile germanice și sarmatice așezate aici în primele trei secole ale erei creștine;
- Construind Terra Christianaꓽ perioada secolelor IV - VII p. Chr. este caracterizată de trei jaloane istorice determinante pentru acest spațiu: retragerea armatei și a administrației din Provincia Dacia, pătrunderea creștinismului și marile migrații;
- „Barbarii" și Imperiul - Transformarea lumii romane - cotidian și conflictꓽ răsfoind scrierile Antichităţii Târzii despre Dacia se conturează percepţia Dunării ca o frontieră politică şi simbolică, unul dintre principalele repere ale iniţiativelor politice ale Imperiului sau ale unor populații în migrație. În același timp, în cursul secolelor IV-VII, spațiul de la nordul Dunării de Jos a fost și o zonă a continuității civilizației romane provinciale și de sinteză culturală a moștenirii acesteia cu culturile diferitelor populații migratoare germanice, iraniene, slave sau de sorginte central asiatică.

Din colecția Muzeului Național de Istorie a României vor fi prezentate următoarele piese: coiful de aur de la Coțofenești, tezaurele getice de la Stâncești, Agighiol, Peretu, tezaurul princiar getic de la Cucuteni-Băiceni, inventarul mormântului unei căpetenii getice de la Popești, tezaurele de argint dacice de la Sâncrăieni, Herăstrău, Senereuș, Vedea, două tezaure necunoscute din S-V României, inscripții menționând regii daci Tiamarkos, Burebista și Decebal, portrete imperiale ale lui Traian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Traianus Decius, tezaure sarmatice din județul Buzău și Smârdan, tezaurele de la Pietroasele, Apahida și Histria (din epoca migrațiilor).

Din colecțiile muzeelor partenere enumerăm: tezaure datând din epoca migrațiilor descoperite în mormintele unor principese, la Cluj-Polus și Turda (din patrimoniul Muzeului Național al Transilvaniei și Muzeul de Istorie Turda), depozitul de arme și obiecte de bronz grecești de la Olănești, precum și piese de aur din mormintele unei principese sarmate de la Mocra, Republica Moldova, din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei din Chișinău, vase din ceramică, arme, unelte și podoabe din metale comune care ilustrează evoluția civilizațiilor care s-au succedat în spațiul de la nord de Dunăre în perioada cuprinsă între sec. VII î.e.n. și sfârșitul sec. VII d. Hr.

Vă invităm într-o călătorie de peste 1400 de ani, în timp, în spațiu, în universul în care au evoluat strămoșii geto-dacilor spre ceea ce izvoarele antice vor numi geți și daci, civilizația dezvoltată de aceștia până la cucerirea și transformarea unei părți a Daciei în provincie romană, integrarea acestui spațiu în lumea romană, supraviețuirea civilizației romane provinciale după părăsirea Daciei de către armata și administratia romană și convietuirea localnicilor cu populațiile migratoare. Firul călăuzitor al expoziției este acela al împletirii și influențării reciproce a civilizațiilor, al transformărilor profunde, al frământărilor de creație și adaptare ce au ca finalitate crearea unei identități culturale, pe un traseu temporal care durează de la sfârșitul primei epoci a fierului până la zorii actualei civilizației europene, într-un spațiu perceput de contemporanii frământatului mileniu întunecat al migrațiilor, ca "Ultima frontieră a romanității", locul unde temelia lingvistică pusă de limba latină și numele romanilor au supraviețuit, în ciuda tuturor vicisitudinilor, până azi.

Expoziția va fi deschisă până în luna martie a anului 2023 și va putea fi vizitată de miercuri până duminică.