#Exponatul Lunii

Părțile principale ale aparatului cuprind carcasa, burduful, obiectivul și sistemul de vizare. Carcasa este alcătuită din două cadre de lemn de nuc lăcuit, unite printr-un burduf pliabil din material textil negru, care permite extensia necesară pentru focalizare. Pe panoul frontal se află obiectivul anastigmat Agfa, montat într-un obturator de tip Compur, produs de F. Deckel din München. Dispune de un vizor pliabil tip „brilliant" pentru orientare portret și peisaj. Utilizează plăci fotografice din sticlă acoperite cu un strat de emulsie fotografică, montate în casete de lemn de nuc, cu dimensiunea cadrului de 9x12 cm.
Modelul din lemn de nuc, considerat vârful de gamă „Agfa Isolar Luxus", a fost proiectat de fabrica A.H. Rietzschel din München, preluată de AGFA în 1925 și care a continuat producerea acestui tip de aparat sub numele propriu până la sfârșitul anilor `20 ai sec. XX.
Piesa a fost restaurată de Mihail Culașco, Secția Restaurare MNIM.
Scurt istoric al aparatului fotografic
Istoria aparatului de fotografiat numără 200 de ani, timp în care acesta a evoluat, de la camera obscură până la dispozitivul digital de astăzi. Momentele importante de-a lungul parcursului istoric includ: prima fotografie permanentă realizată în 1826 de fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, folosind o cutie de lemn și o placă acoperită cu bitum de Iudeea; inventarea primului procedeu fotografic - dagherotipia - în anul 1839 de către francezul Louis Daguerre, care a marcat nașterea oficială a fotografiei; inventarea calotipiei, procedeu de realizare a fotografiei bazat pe principiul negativ/pozitiv, de către fizicianul și chimistul britanic Fox Talbot; inventarea plăcilor de colodiu umede de către englezul Frederick Scott Archer și a plăcilor fotografice de sticlă uscate de către britanicii Richard Leach Maddox și John Huds Bennet; introducerea filmului fotografic flexibil montat pe role și lansarea primului aparat Kodak de către inventatorul american George Eastman; lansarea primului aparat care folosea film de 35 mm de către compania germană „Leica"; lansarea primului aparat fotografic instant „Polaroid", inventat de americanul Edwin Land. În cele din urmă, începând cu 1975, acest drum a condus la revoluția fotografiei digitale. Fiecare pas succesiv a făcut ca aparatele fotografice să devină mai mici și mai rapide, îmbunătățind semnificativ calitatea imaginii.
Primul atelier fotografic a fost deschis la Chișinău în 1854 de către Eduard Glewski, iar înainte de Primul Război Mondial în Basarabia existau deja circa 100 de ateliere de fotografie.
Colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei cuprinde peste 30 de aparate fotografice, realizate în Austria; Germania, Franța, URSS, Japonia și China, datate cu sf. sec. XIX-anii 2000, între care aparate cu burduf pliabil, camere de tip BOX (cutie), aparate reflex cu un singur obiectiv (SLR) și cu două obiective (TLR), aparate digitale (DSLR).

Tur Virtual

Expoziții

„Jozef Pilsudski - om de stat al Poloniei şi al Europei”

7-30 noiembrie 2018

Expoziția fotodocumentară „Jozef Pilsudski - om de stat al Poloniei şi al Europei" a fost organizată de către Institutul Polonez din București și Ambasada Poloniei în Republica Moldova cu ocazia sărbătoririi centenarului redobândirii independenței Poloniei.

Expoziţia, care cuprinde șaisprezece panouri cu reproduceri ale unor documente, fotografii, hărți, planuri de operaţiuni militare și texte pregătite de Muzeul „Józef Piłsudski" din Sulejówek, Polonia, evocă personalitatea lui Józef Piłsudski (1867-1935), renumit comandant și om de stat, fără de care Polonia nu ar fi revenit pe harta Europei.

Józef Klemens Piłsudski s-a născut la 5 decembrie 1867, în localitatea Zułowo (azi Zalavas, la granița dintre Lituania și Belarus), în apropiere de Vilnius. Era al patrulea copil al unor mici proprietari de pământ, Józef Wincenty și Maria Bilewiczówna. Părinţii săi au suferit profund drama înfrângerii Răscoalei poloneze de la 1863, îndreptată împotriva regimului de ocupaţie ţarist (tatăl său fusese comisar al Guvernului Naţional Polonez). Acest sentiment s-a transmis şi tânărului Josef, marcându-i pentru totdeauna destinul.

În istoria Poloniei secolului al XX-lea nu există o personalitate mai cunoscută decât mareșalul Józef Piłsudski. Renumitul comandant reprezintă simbolul independenței Poloniei, cucerită în anul 1918. Aceasta s-a întâmplat după 123 de ani de așa-numite anexări, adică împărțiri ale pământurilor poloneze între Rusia, Prusia și Austria, care le-au acaparat de trei ori și au încercat să-i priveze pe polonezi nu doar de patria lor, ci și de limba, tradițiile și cultura lor.

De asemenea, Piłsudski a avut un rol decisiv asupra configurației Poloniei după Primul Război Mondial. Bucurându-se de o deosebită apreciere pe plan internațional, conducătorul s-a aflat în fruntea statului polonez renăscut, a înființat armata și a creat bazele democratice ale acestuia (de ex., în noiembrie 1918 a recunoscut femeilor dreptul la vot). Ulterior a guvernat cu o mână de fier, trezind nu o dată controverse, dar și admirație, chiar și printre adversarii săi.
Józef Piłsudski a avut merite deosebite pentru întregul continent. În anul 1920, câștigând Bătălia pentru Varșovia, cunoscută în Polonia ca „Miracolul de pe Vistula", și-a apărat propria țară, dar a apărat și Europa în fața bolșevicilor timp de câteva decenii.

Józef Piłsudski a fost prieten al familiei regale a României, s-a aflat în România în lungi vacanțe, iar de patru ori în cadrul unor vizite oficiale (1922, 1928, 1931, 1932). Istoricul Nicolae Iorga, prefaţând o ediţie de scrieri alese ale mareşalului J. Piłsudski, traduse în română, care a văzut lumina tiparului la Bucureşti, în 1936, menţiona: „Eroul polon, întemeietor şi conducător de stat, aşa de simplu şi aşa de mare, tocmai pentru că era aşa de simplu, aşa de mult în afară de toate slăbiciunile omeneşti, fără simţ pentru avere, fără patimă pentru glorie..."