#Exponatul Lunii

Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor. Spiritul sărbătorii Învierii Domnului este completat de cele zece ilustrate cu tematică pascală, parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, editate acum un secol. Au completat colecția de carte poștală acum mai bine de un deceniu în urma unei achiziții reușite, or fondul de ilustrare cu tematica pascală este modest și suntem într-o permanentă căutare de completare. Cărțile poștale sunt „deosebite" ca efect poștal, tipografic și cromatic - acesta fiind și motivul de a reveni la acest gen de felicitări. Spre deosebire de felicitările „clasice", acestea sunt de mărimi mici (6,5 cm x 11 cm), confecționate din carton (excepție o singură felicitare confecționată din hârtie fotografică, imagine alb-negru), cromatică „vie", editate în România și Germania, circulate prin transmitere.

Numele sărbătorii își are originea în verbul persach, ceea ce înseamnă a trece, preluat de evrei de la egipteni. A intrat în limba română prin intermediul formei bizantino-latine Paschae, semnificând „trecerea prin moarte la viață, biruința vieții și eliberarea din robia păcatului". Sărbătoarea Paștelui este o sărbătoare a toleranței și iertării, reprezentând o punte de legătură între prezent și trecut. Semnificația acestei sărbători o transmit și simbolurile ei, prezente, de altfel, și pe cărțile poștale pascale: ouăle încondeiate, iepurașul, mielul, cozonacul, pasca, diverse scene biblice legate de răstignirea și învierea lui Iisus Hristos.

Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Hristos. Răstignirea și învierea Lui se înfrățesc cu reînvierea naturii primăvara și cu reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării și a veșniciei.

Pe masa de Paști se află și pasca - un alt aliment ritual care amintește de vechile jertfe de „împăcare", nesângeroase. Prepararea ei este o sarcină exclusivă a femeii, cea care dă viață, aluatul dospit fiind „viu". Cea mai semnificativă componentă a sărbătorii pascale este lumina. Ceremonia Luminii este asociată cu istoria miracolului aprinderii luminii în ziua de Paști la Mormântul lui Hristos din Ierusalim. Lumânarea, prezentă în imagini, are și ea mesajul ei. Cu lumânarea de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba religioasă de la miezul nopții. Lumina aceasta, adusă în viața creștinului, alungă paguba și relele din casă. Mielul face parte din preparatele specifice sărbătorii pascale, semnificând simbolul jertfei Mântuitorului, care a murit crucificat ca un miel nevinovat. Iepurașul, pe care-l așteptăm la sărbătoarea Paștelui, reprezintă renașterea naturii, atât de așteptată după o iarnă grea. Cu timpul acest simbol a ajuns să fie însoțit de bucurii și cadouri. Spre deosebire de Crăciun, când anunțarea și actul ritual al integrării comunității în timpul sacru al sărbătorii revenea cetei de colindători, de Paști „nu se merge pe la case", masa rituală organizându-se în fiecare familie, ea simbolizând comunitatea cu Dumnezeu.

Tur Virtual

Expoziții

„Magia luminilor de altădată”

18 mai 2022 – 31 decembrie 2022

În data de 18 mai 2022, în Sala 2, parter, a Muzeului Național de Istorie a Moldovei a avut loc vernisarea expoziției temporare „Magia luminilor de altădată".

Expoziția temporară Magia luminilor de altădată este rezultatul cercetării și valorificării științifice a colecției de corpuri de iluminat din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Ea prezintă multitudinea de forme și tipuri, ce oglindesc evoluția și rolul iluminatului artificial în viața cotidiană și spirituală, impactul social în viața de zi cu zi. Reunește peste cincizeci de piese autentice cu valoare științifică, istorică, memorială și estetică, ce constituie fondul de bază al expoziției, rezultate din transferuri, achiziții și donații, încadrate cronologic secolele V-IV a.Ch. - anii 90 ai secolului al XX-lea. Sunt piese autentice, o bună parte din ele au fost restaurate și conservate.

Demersul expozițional ne transferă în trecutul acestei „minuni" răsfoind file din istoria evoluției iluminatului artificial interior și exterior prin expunerea unei varietăți de surse de lumină: focul din vatră, torța, opaițul, realizate în ceramică și metal. Urmează sfeșnicele, unde, reieșind din funcționalitate și simbolism, au servit și servesc și ca suport de iluminare, fiind întrebuințate în mediul ecleziastic și cel laic. Lumânarea, la început confecționată din grăsime animală cu firul din stuf, apoi din ceară de albini și firul din bumbac sau cânepă, distinsă prin comoditate și fiind simplu și economic de fabricat în comparație cu alte dispozitive, ea a contribuit la crearea unei întregi familii de diverse lămpi. Gama tipologică a corpurilor de iluminat continuă cu o varietate de lămpi de masă cu gaz lampant și electrice, unde o parte din ele au imprimată marca producătorului: Otto Muller, Berlin, Ehrich&Graetz Berlin, Anna Brenner (Germania), Брюннеръ Шнейдеръ Дитмарь (Varșovia), Triumph (Franța), etc. Odată cu începutul procesului de modernizare a societății sunt utilizate tot mai intens candelabrele de masă și de tavan, evidențiindu-se prin materialul din care sunt confecționate, dimensiuni, stil și eleganță. Deși modeste ca și număr, spațiul expozițional include și corpuri de iluminat profesional: felinarul utilizat de mineri în galeriile subterane și felinare de care se foloseau angajații căilor ferate. Printre felinarele portabile se numără și cele de uz cotidian, numite „Liliacul", denumire de la firma producătoare germană, Federamus, care se foloseau pentru iluminare pe timp de noapte. Felinarele au jucat un rol important în iluminatul public, inițial funcționau prin arderea seului în care era îmbibată o bucată de feștilă, ulterior fiind înlocuită cu gaz lampant, unde se ilumina numai drumul central sau cel comercial.

Remarcabile sunt piesele care, pe lângă valoarea istorică, științifică și artistică, au și valoare memorială. În acest context menționăm sfeșnicul din argint ce a aparținut familiei scriitorului basarabean Constantin Stamati, lampa de tavan cu petrol de la conacul lui Vasile Stroescu, personalitate notorie, om politic și mecenat, din s. Brânzeni, r. Edineț, lampa de masă electrică a academicianului Nicolae Dimo, veioza regizorului de film Valeriu Gagiu și lampa de masă a dirijorului B. Miliutin.

Discursul expozițional este întregit de imagini fotografice tematice și reconstituiri de mini-interioare cu iluminare artificială și iluminat public.

Expoziția temporară „Magia luminilor de altădată" poate fi vizitată între 18 mai 2022 - 31 decembrie 2022.