#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

Expoziții

„Memoria unui război nedeclarat”

1 – 31 martie 2022

Războiul de la Nistru începe să aibă o istorie a sa, eroii şi erorile sale...

Ca şi oricare alt război, acesta conţine o mare doză de mister, de întunecare, de nebunie. La prima vedere, s-ar părea că patimile s-au aprins ca şi cum din nimic, pe nesimţite, de la o nevinovată lege cu privire la funcţionarea limbilor.

În realitate însă nu confruntările lingvistice, nu învrăjbirea dintre românii moldoveni și rusofoni, dintre Chișinăul „naționalist" și Tiraspolul „internaționalist", „iubitor de pace", cum afirma propaganda smirnovistă, ci lupta pentru menţinerea imperiului bolşevic stă la baza conflictului politic din zona nistreană, conflict care la începutul primăverii lui 1992 a degenerat într-un adevărat război fratricid.

Sub pretextul inventat al „apărării hotarelor de sud ale Rusiei", aventurierii politici din fosta metropolă au încurajat separatismul transnistrean, au înarmat formaţiunile paramilitare ale gardiştilor, au trimis împotriva Moldovei independente mii de cazaci mercenari, criminali eliberaţi înainte de termen din închisori, tancuri şi rachete „Alazan", sperând că cu ajutorul lor vor reuşi să reanime imperiul dispărut.

În ziua de 2 martie 1992, când Preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur rostea, în şedinţa plenară a Adunării Generale a ONU, discursul de graţie cu prilejul primirii Republicii Moldova în Organizaţia Naţiunilor Unite, grupuri de gardişti şi cazaci înarmaţi cu pistoale-mitraliere şi maşini blindate au luat cu asalt sediul secţiei raionale de poliţie Dubăsari. Au căzut cei dintâi morţi. La sud, în Vulcăneşti, alt grup înarmat atacă sediul raional al poliţiei. Acelaşi lucru se întâmplă, simultan, la Tighina, Grigoriopol şi Cocieri...

Printre primii care au căzut atunci la datorie sunt: locotenent-colonelul Mihai Moraru, comisarul secţiei raionale de poliţie Hânceşti; Iurie Bodiu, Valentin Slobozenco, Tudor Buga, Sergiu Ostaf, Vitalie Păvăluc, Victor Lavrenţov, rus de naţionalitate, originar din Tighina; Boris Dovgani din Pârâta, Serghei Culaţchi, ginerele bravului combatant generalul Anton Gămurari... Din apele Nistrului au fost pescuite corpurile neînsufleţite ale sergentului V. Purice şi şoferului N. Galben din Tighina.

Sunt atacaţi oameni paşnici, sate întregi sunt ţinute sub tirul căzăcesc, peste 50 mii de locuitori paşnici din zona nistreană sunt nevoiţi să-şi părăsească vetrele, salvându-se de urgia războiului.

Calvarul început la Dubăsari a lăsat în urma sa sute de morţi şi schilozi, orfani, văduve, mame cu suflete împietrite de durere; a provocat distrugeri şi pierderi materiale incomensurabile pe ambele maluri ale Nistrului.

Crâmpeie şi cronici mai detaliate ale acelor evenimente dramatice pot fi găsite în diferite izvoare: albume, monografii, culegeri de documente, lucrări memorialistice, relatări de ziare.

O cronică foto-documentară a acestui război ne oferă şi expoziţia comemorativă „Memoria unui război nedeclarat".

Ea a fost concepută ca un omagiu adus tuturor participanţilor la acţiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova și, în primul rând, celor care și-au sacrificat viața pe altarul libertății Patriei.

Imagini cutremurătoare realizate de către fotoreporterii N. Pojoga, M. Vengher, T. Iovu, A. Mardare, S. Voronin, T. Anghel ş. a. reconstituie calvarul prin care au trecut apărătorii Moldovei în luptele de la Dubăsari şi Tighina, pe platourile de la Cocieri şi Coşniţa, au imortalizat eroismul şi bărbăţia poliţiştilor şi voluntarilor moldoveni, greutăţile şi umilinţele războiului, familii distruse, case şi sate în ruine, chipuri de femei şi copii transfigurate de durerea pierderii celor dragi.

Un compartiment aparte al expoziţiei este dedicat poliţiştilor căzuţi în luptele pentru apărarea independenţei şi integrităţii Republicii Moldova.

Expoziţia „Memoria unui război nedeclarat" a fost organizată cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru.