#Exponatul Lunii

Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor. Spiritul sărbătorii Învierii Domnului este completat de cele zece ilustrate cu tematică pascală, parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, editate acum un secol. Au completat colecția de carte poștală acum mai bine de un deceniu în urma unei achiziții reușite, or fondul de ilustrare cu tematica pascală este modest și suntem într-o permanentă căutare de completare. Cărțile poștale sunt „deosebite" ca efect poștal, tipografic și cromatic - acesta fiind și motivul de a reveni la acest gen de felicitări. Spre deosebire de felicitările „clasice", acestea sunt de mărimi mici (6,5 cm x 11 cm), confecționate din carton (excepție o singură felicitare confecționată din hârtie fotografică, imagine alb-negru), cromatică „vie", editate în România și Germania, circulate prin transmitere.

Numele sărbătorii își are originea în verbul persach, ceea ce înseamnă a trece, preluat de evrei de la egipteni. A intrat în limba română prin intermediul formei bizantino-latine Paschae, semnificând „trecerea prin moarte la viață, biruința vieții și eliberarea din robia păcatului". Sărbătoarea Paștelui este o sărbătoare a toleranței și iertării, reprezentând o punte de legătură între prezent și trecut. Semnificația acestei sărbători o transmit și simbolurile ei, prezente, de altfel, și pe cărțile poștale pascale: ouăle încondeiate, iepurașul, mielul, cozonacul, pasca, diverse scene biblice legate de răstignirea și învierea lui Iisus Hristos.

Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Hristos. Răstignirea și învierea Lui se înfrățesc cu reînvierea naturii primăvara și cu reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării și a veșniciei.

Pe masa de Paști se află și pasca - un alt aliment ritual care amintește de vechile jertfe de „împăcare", nesângeroase. Prepararea ei este o sarcină exclusivă a femeii, cea care dă viață, aluatul dospit fiind „viu". Cea mai semnificativă componentă a sărbătorii pascale este lumina. Ceremonia Luminii este asociată cu istoria miracolului aprinderii luminii în ziua de Paști la Mormântul lui Hristos din Ierusalim. Lumânarea, prezentă în imagini, are și ea mesajul ei. Cu lumânarea de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba religioasă de la miezul nopții. Lumina aceasta, adusă în viața creștinului, alungă paguba și relele din casă. Mielul face parte din preparatele specifice sărbătorii pascale, semnificând simbolul jertfei Mântuitorului, care a murit crucificat ca un miel nevinovat. Iepurașul, pe care-l așteptăm la sărbătoarea Paștelui, reprezintă renașterea naturii, atât de așteptată după o iarnă grea. Cu timpul acest simbol a ajuns să fie însoțit de bucurii și cadouri. Spre deosebire de Crăciun, când anunțarea și actul ritual al integrării comunității în timpul sacru al sărbătorii revenea cetei de colindători, de Paști „nu se merge pe la case", masa rituală organizându-se în fiecare familie, ea simbolizând comunitatea cu Dumnezeu.

Tur Virtual

Expoziții

„Memoria unui război nedeclarat”

1 – 31 martie 2022

Războiul de la Nistru începe să aibă o istorie a sa, eroii şi erorile sale...

Ca şi oricare alt război, acesta conţine o mare doză de mister, de întunecare, de nebunie. La prima vedere, s-ar părea că patimile s-au aprins ca şi cum din nimic, pe nesimţite, de la o nevinovată lege cu privire la funcţionarea limbilor.

În realitate însă nu confruntările lingvistice, nu învrăjbirea dintre românii moldoveni și rusofoni, dintre Chișinăul „naționalist" și Tiraspolul „internaționalist", „iubitor de pace", cum afirma propaganda smirnovistă, ci lupta pentru menţinerea imperiului bolşevic stă la baza conflictului politic din zona nistreană, conflict care la începutul primăverii lui 1992 a degenerat într-un adevărat război fratricid.

Sub pretextul inventat al „apărării hotarelor de sud ale Rusiei", aventurierii politici din fosta metropolă au încurajat separatismul transnistrean, au înarmat formaţiunile paramilitare ale gardiştilor, au trimis împotriva Moldovei independente mii de cazaci mercenari, criminali eliberaţi înainte de termen din închisori, tancuri şi rachete „Alazan", sperând că cu ajutorul lor vor reuşi să reanime imperiul dispărut.

În ziua de 2 martie 1992, când Preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur rostea, în şedinţa plenară a Adunării Generale a ONU, discursul de graţie cu prilejul primirii Republicii Moldova în Organizaţia Naţiunilor Unite, grupuri de gardişti şi cazaci înarmaţi cu pistoale-mitraliere şi maşini blindate au luat cu asalt sediul secţiei raionale de poliţie Dubăsari. Au căzut cei dintâi morţi. La sud, în Vulcăneşti, alt grup înarmat atacă sediul raional al poliţiei. Acelaşi lucru se întâmplă, simultan, la Tighina, Grigoriopol şi Cocieri...

Printre primii care au căzut atunci la datorie sunt: locotenent-colonelul Mihai Moraru, comisarul secţiei raionale de poliţie Hânceşti; Iurie Bodiu, Valentin Slobozenco, Tudor Buga, Sergiu Ostaf, Vitalie Păvăluc, Victor Lavrenţov, rus de naţionalitate, originar din Tighina; Boris Dovgani din Pârâta, Serghei Culaţchi, ginerele bravului combatant generalul Anton Gămurari... Din apele Nistrului au fost pescuite corpurile neînsufleţite ale sergentului V. Purice şi şoferului N. Galben din Tighina.

Sunt atacaţi oameni paşnici, sate întregi sunt ţinute sub tirul căzăcesc, peste 50 mii de locuitori paşnici din zona nistreană sunt nevoiţi să-şi părăsească vetrele, salvându-se de urgia războiului.

Calvarul început la Dubăsari a lăsat în urma sa sute de morţi şi schilozi, orfani, văduve, mame cu suflete împietrite de durere; a provocat distrugeri şi pierderi materiale incomensurabile pe ambele maluri ale Nistrului.

Crâmpeie şi cronici mai detaliate ale acelor evenimente dramatice pot fi găsite în diferite izvoare: albume, monografii, culegeri de documente, lucrări memorialistice, relatări de ziare.

O cronică foto-documentară a acestui război ne oferă şi expoziţia comemorativă „Memoria unui război nedeclarat".

Ea a fost concepută ca un omagiu adus tuturor participanţilor la acţiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova și, în primul rând, celor care și-au sacrificat viața pe altarul libertății Patriei.

Imagini cutremurătoare realizate de către fotoreporterii N. Pojoga, M. Vengher, T. Iovu, A. Mardare, S. Voronin, T. Anghel ş. a. reconstituie calvarul prin care au trecut apărătorii Moldovei în luptele de la Dubăsari şi Tighina, pe platourile de la Cocieri şi Coşniţa, au imortalizat eroismul şi bărbăţia poliţiştilor şi voluntarilor moldoveni, greutăţile şi umilinţele războiului, familii distruse, case şi sate în ruine, chipuri de femei şi copii transfigurate de durerea pierderii celor dragi.

Un compartiment aparte al expoziţiei este dedicat poliţiştilor căzuţi în luptele pentru apărarea independenţei şi integrităţii Republicii Moldova.

Expoziţia „Memoria unui război nedeclarat" a fost organizată cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru.