#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

Expoziții

„Revolta din Varşovia (1944) – o luptă dramatică împotriva ocupaţiei germane”

2 – 28 februarie 2019

Expoziţia fotodocumentară „Revolta din Varşovia (1944) - o luptă dramatică împotriva ocupaţiei germane" este organizată de Muzeul Revoltei din Varşovia în colaborare cu Institutul Polonez la Bucureşti şi Ambasada Republicii Polone în Republica Moldova. Este amenajată în holul de la etajul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei şi poate fi vizitată în perioada 2 - 28 februarie 2019.

Mărturiile evenimentelor din Varşovia anului 1944 fac subiectul a 20 de panouri care prezintă publicului documente, fotografii şi descrieri ale eforturilor poporului polonez de a-şi obţine libertatea.

În anul 2019 se împlinesc 80 de ani de la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial - cel mai mare conflict armat din istoria omenirii, în care au fost implicate aproape toate ţările din Europa împreună cu coloniile lor, ţările din America de Nord şi de Sud, precum şi cele din Asia.

Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939, odată cu invazia Germaniei asupra Poloniei. La 17 septembrie 1939, Uniunea Sovietică atacă şi ea teritoriile poloneze.

Asaltată dinspre Vest şi Est, ţara se afla sub ocupaţie. Autorităţile poloneze părăsesc ţara în noaptea de 17 spre 18 septembrie (membrii lor s-au aflat iniţial în România) şi-şi continuă acţiunile în emigraţie.

Pe 30 septembrie 1939, Guvernul Republicii Polone aflate în exil protestează oficial împotriva atacurilor de pe teritoriul ţării sale, declarând că nu va recunoaşte niciodată aceste acte de violenţă şi că nu va înceta să lupte pentru eliberarea definitivă a ţării de invadatori.

Din păcate, datorită numărului foarte mare de inamici, ultimele trupe ale Armatei Poloneze depun armele pe 5 octombrie. După înfrângerea din septembrie, în Polonia încep să fie puse bazele unei organizaţii conspirative, înfiinţată de militari.

Deşi au existat organizaţii conspirative mai mult sau mai puţin numeroase în diferite ţări din Europa aflate sub ocupaţie, doar polonezii au creat un stat subteran de proporţii fără precedent, cu structuri militare şi civile atât de dezvoltate.

Statul Polonez Subteran nu era o simplă organizaţie conspirativă, ci o continuare a statalităţii de dinainte de război. Au fost create structuri administrative care acopereau întreaga suprafaţă de dinainte de război a ţării, incluzând de exemplu un sistem judiciar şi educaţional secret. Exista o reprezentare subterană a tuturor forţelor politice din ţară, iar soldaţii din Armata Ţării conspirative făceau parte din Forţele Armate Poloneze. Armata Ţării şi dorinţa uriaşă a polonezilor de a-şi recâştiga libertatea au condus la numeroase acţiuni de eliberare îndreptate împotriva ambilor ocupanţi.

Tema principală a expoziţiei prezentate la Chişinău este Revolta din Varşovia (1944), a cărei cea de-a 75-a aniversare este sărbătorită în anul 2019.

A fost cea mai mare revoltă militară în Europa ocupată de germani. Revolta din Varşovia a început la 1 august 1944, la ora 17.00 (aşa-numita „ora W"), odată cu intervenţia armată a trupelor Armatei Ţării.

Avea drept ţintă militară Germania, iar drept ţintă politică URSS şi comuniştii polonezi aflaţi în subordinea Uniunii Sovietice.

Comandamentul Armatei Ţării intenţiona să elibereze, fără niciun ajutor, capitala Poloniei înainte ca Armata Roşie să avanseze, sperând că astfel va putea consolida poziţia internaţională a guvernului polonez în exil şi va opri procesul lui Stalin de sovietizare a Poloniei.

După izbucnirea revoltei, Armata Roşie şi-a oprit ofensiva în Varşovia, iar dictatorul sovietic a refuzat în mod constant să ofere insurgenţilor un ajutor mai consistent. Sprijinul acordat polonezilor de către Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie a fost în schimb limitat şi nu a influenţat în mod semnificativ soarta Varşoviei şi a locuitorilor săi.

În ciuda situaţiei extrem de dificile, timp de 63 de zile trupele insurgente slab armate au dus o luptă solitară cu forţele germane covârşitoare, care s-a încheiat cu capitularea la 3 octombrie 1944.

În timpul luptelor eroice din Varşovia au murit aprox. 18 mii de insurgenţi, iar 25 de mii au fost răniţi. Au murit sau au dispărut aprox. 2,3 mii de soldaţi din Prima Armată Poloneză aflată sub conducerea generalului Zygmunt Berling, înfiinţată în URSS, care a încercat să ofere ajutor capitalei în timpul revoltei.

Pierderile în rândul civililor au fost uriaşe şi s-au ridicat la aproximativ 180 de mii de morţi. Aproximativ 500 de mii de supravieţuitori, locuitori ai Varşoviei, au fost izgoniţi din oraşul care, după revoltă, a fost aproape complet distrus. Folosind dinamită şi echipament greu, trupele germane speciale au distrus timp de peste trei luni ultimele rămăşiţe din clădirile rămase. Consecinţele tragice ale Revoltei din Varşovia pot fi văzute în capitala Poloniei până astăzi.