#Exponatul Lunii

Planta viţa de vie, răspândită în prezent practic pe întreg globul pământesc, îşi are începuturile în perioada geologică cretacee/cretaceous superioară, când pe Terra au apărut speciile Vitis Linn (era Mezozoică) şi, mai târziu, Vitis Vinifera L., ultima atribuindu-se deja la plantele agricole de cultură. Originea viţei de vie cultivate - Vitis vinifera L. - majoritatea cercetătorilor o leagă de specia sălbatică de pădure Vitis sylvestris Gmel. Lăstărişuri ale Vitis sylvestris Gmel se întâlnesc încă sporadic în crângurile din lunca Prutului şi ale Nistrului.

În perioada Precucuteni III - Trypillia A (cca. 4750-4600 a. Chr.) s-a documentat fără dubii prezenţa seminţelor de struguri cultivați pe ceramica aşezării Ruseştii Noi I, stratul I, cuptorul A, constând dintr-o amprentă de semință pe un fragment de ceramică, având ciocul alungit de specie domesticită Vitis vinifera L. O altă amprentă de semință de Vitis vinifera L este documentată în așezarea Vărvăreuca VIII, asesizată pe un perete de vas pictat din etapa Cucuteni B - Trypillia CI (3800-3500/3300 a. Chr.).
În luna octombrie, cu prilejul Zilei Naționale a Vinului, Muzeul Național de Istorie a Moldovei vă propune spre atenția dumneavoastră o relicvă unicat în sud-estul Europei. Exponatul provine din așezarea Brînzeni VIII ,,Sâiece", aparținând culturii Cucuteni-Trypillia și datată cu faza Cucuteni AB2 - Trypillia B2 (ca. 4050-3800 a. Chr.), localizată în satul Brânzeni, raionul Edineț. Situl este situat la 2 km sud-vest de localitate într-un triunghi format de confluența râuleților Racovăț, Drobiște și drumul local L36 Bădragii Vechi-Brînzeni. Amplasată pe un teren cu 25-30 metri deasupra văii. A fost descoperit în 1966 de arheologul Nicolaie Chetraru. Fiind investigată prin săpături arheologice în perioada 1978-1980 de către Vsevolod Marchevici.
Piesa lunii octombrie este o amprenta de frunză de vie ce a fost descoperită în 1980, aceasta provine din groapa numărul 5, cercetată parțial, ce avea adâncimea maximă de 155 cm. Din același complex arheologic situat lângă locuința numărul 1 provin și mai multe semințe de viță de vie fapt menționat în raportul de săpătură.
Amprenta de frunză de viță de vie apare pe o lipitură de lut grosier, ars, este zgurificată în urma arderii secundare, culoare roșiatică, având forma rectangulară neregulată, aplatizată. Suprafața exterioară denivelată, zgrunțuroasă. Suprafața amprentei este netezită, nervurile frunzei fiind foarte bine evidențiate. Având următoarele dimensiuni: diametrul lungime: 99 mm; lățime: 110 mm; grosimea: 28-31 mm, exponatul ne prezintă în toată splendoarea o amprentă autentică de frunză de viță de vie. Unii cercetătorii atribuie amprenta viței de vie domesticite Vitis vinifera L alții fiind mai sceptici o considera de specie sălbatică. Cu toate astea fiind descoperită într-un context arheologic foarte clar și bine documentat, împreună cu semințe de struguri lângă o locuință este o dovadă ce ne permite să afirmăm că vița de vie făcea parte din viața comunităților cucuteniene acum 6000 de ani în urmă. Odată cu aceste descoperiri putem afirma că procesul de domesticire și de creare a strugurilor de masă este în plin proces de dezvoltare. Diversitate formelor ceramice cucuteniene cât și pictura unora din ele ne sugerează fără dubii utilizarea lor ca recipiente pentru diverse lichide. Respectiv apariția vinului la comunitățile cucuteniene poate fi luată în discuție.

Tur Virtual

Expoziții

"Ştiință și societate în Basarabia epocii moderne"

(30 aprilie - 1 octombrie 2010)

Expoziția este organizată în parteneriat cu Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Biblioteca Națională și Muzeul Literaturii Române. Obiectivul expoziției este acela de a face cunoscută publicului o istorie a științei din Basarabia epocii moderne.

Pentru prima dată sunt reunite și expuse publicului cele mai importante colecții de patrimoniu ce reflectă, atât opera de gândire a oamenilor de știință din Basarabia, cât și activitatea cotidiana a acestora. Organizată în scopul valorificării patrimoniului cultural-științific, deținut în diverse colecții, expoziția, colateral, urmărește și alte obiective:
- inventarierea estimativă/valorică a colecțiilor de patrimoniu ce țin de domeniul „evoluției științei” în Basarabia sec. XIX-înc. sec. XX;
- reconstituirea unor segmente expoziționale reprezentative, de context, prin evidențierea locului și rolului științei în dezvoltarea societății basarabene.

Prin intermediul celor 222 de piese de patrimoniu – carte, fotografie, document, distincții de merit (medalii și diplome), obiecte personale, vizitatorii pot redescoperi un capitol deosebit de relevant ce ține istoria științei din Basarabia epocii moderne. Expresie a forței creatoare a câtorva generații de basarabeni, timp de mai bine de un secol, aceste piese de valoare - studii și cercetări monografice, reviste de specialitate, anale ale unor societăți științifice, manuale didactice etc - se constituie într-un argument peren al nașterii între românii basarabeni a marii ambiții culturale, declanșată de spectacolul culturii ruse (după anul 1812). În totalitate, piesele expuse pentru public sunt expresia unui mesaj - de rezistență și de biruință a românilor basarabenilor (într-o epocă de dominație străină) - prin opere de mare cultură.

Pentru prima jumătate a secolului al XIX, viața științifică a Basarabiei este recuperată, expozițional, în baza prezentării unor societăți științifice ce își aveau sediul la Odesa (Basarabia intră în sfera de subordonare administrativă a guvernatorului General al Novorossiei):
- Societatea Imperială Agricolă din sudul Rusiei (1828) (basarabeanul A. Sturdza este unul dintre fondatorii acesteia și vicepreședinte între anii:1833- 1847).
- Societatea de Istorie și antichități din Odesa (1839). Revista editată de Societate a găzduit opera scrisa a multor basarabeni din prima jumătate a secolului al XIX-lea: Alexandru Sturdza, Costache Stamate, Alexis Nacu, Carol și Matei Cotruță, Ion Suruceanu ș.a.

Sunt valorificate o serie de lucrări scrise de autori străini. Acestea constituie – pe parcursul sec. XIX. – o parte impunătoare ale cercetărilor științifice executate la comanda imperialilor în/și despre Basarabia (A. Egunov, Berg, A. Zașciuk, P. Batiușkov etc). În paralel sunt prezentate operele unor autori autohtoni, însă realizate și/sau publicate la Sankt Petersburg, Moscova, Odesa, Kiev, București (Ştefan Margela, Iacob Hâncu, Polihronie Sîrcu, Alexandru Iațimirski, Leon Casso, Arsenie Stadnițki, Zamfir Arbore etc). Rezultatele cercetărilor în domeniul investigațiilor istorice a câtorva generații de basarabeni, au condus - spre sfârșitul sec. XIX - la delimitarea unor direcții prioritare de cercetare:
     -   Ion Suruceanu - pune bazele unei epigrafii locale
     -   Ion Halippa - întemeietorul arhivisticii locale
     -   A. Iatimirski și Polihronie Sîrcu - întemeietorii slavisticii basarabeane

Spre sfârșitul sec. XIX- înc. sec. XX, în Basarabia se observă tendința de asociere în societăți și organizații științifice. Activitatea acestora, de asemenea va fi reflectată în expoziție:
- Comisiunea savantă a Arhivelor din Basarabia (1898)
- Societatea Istorico-Arheologică Bisericească (1904).
- Societatea Naturaliștilor (1904), centru model de înaltă organizare științifico-practică în domeniul cercetărilor agricole. Activitatea acestei societăți este direct legată de constituirea și activitatea Muzeului Zemstvei (colecția de documente, fotografii, piese entomologice și ornitologice). Activitatea societății se înscrie pe linia unei tradiții locale a investigațiilor in domeniu: Şcoala pomicolă (1842), primul centru agricol de cercetare din Basarabia (N.K. Moghileanskii, N. Zubovschi, N. Dimo, M. Pautânski. P. Ungureanu).

În final, demersul expozițional este prezentat printr-o serie de publicații ale anului 1912, lucrări științifice de autentică valoare din patrimoniul național (albume, calendare, studii etc). Colecția de fotografii (format mare): centre universitare din Sankt Petersburg, Sorbona, Odesa; societăți științifice (statutul acestora), galeria de portrete /savanți basarabeni – toate expuse pe fundalul perete/sală – completează și/sau armonizează mesajul expozițional.

-Nicolai Dimo (în centru) în laboratorul său-