#Exponatul Lunii

Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor. Spiritul sărbătorii Învierii Domnului este completat de cele zece ilustrate cu tematică pascală, parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, editate acum un secol. Au completat colecția de carte poștală acum mai bine de un deceniu în urma unei achiziții reușite, or fondul de ilustrare cu tematica pascală este modest și suntem într-o permanentă căutare de completare. Cărțile poștale sunt „deosebite" ca efect poștal, tipografic și cromatic - acesta fiind și motivul de a reveni la acest gen de felicitări. Spre deosebire de felicitările „clasice", acestea sunt de mărimi mici (6,5 cm x 11 cm), confecționate din carton (excepție o singură felicitare confecționată din hârtie fotografică, imagine alb-negru), cromatică „vie", editate în România și Germania, circulate prin transmitere.

Numele sărbătorii își are originea în verbul persach, ceea ce înseamnă a trece, preluat de evrei de la egipteni. A intrat în limba română prin intermediul formei bizantino-latine Paschae, semnificând „trecerea prin moarte la viață, biruința vieții și eliberarea din robia păcatului". Sărbătoarea Paștelui este o sărbătoare a toleranței și iertării, reprezentând o punte de legătură între prezent și trecut. Semnificația acestei sărbători o transmit și simbolurile ei, prezente, de altfel, și pe cărțile poștale pascale: ouăle încondeiate, iepurașul, mielul, cozonacul, pasca, diverse scene biblice legate de răstignirea și învierea lui Iisus Hristos.

Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Hristos. Răstignirea și învierea Lui se înfrățesc cu reînvierea naturii primăvara și cu reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării și a veșniciei.

Pe masa de Paști se află și pasca - un alt aliment ritual care amintește de vechile jertfe de „împăcare", nesângeroase. Prepararea ei este o sarcină exclusivă a femeii, cea care dă viață, aluatul dospit fiind „viu". Cea mai semnificativă componentă a sărbătorii pascale este lumina. Ceremonia Luminii este asociată cu istoria miracolului aprinderii luminii în ziua de Paști la Mormântul lui Hristos din Ierusalim. Lumânarea, prezentă în imagini, are și ea mesajul ei. Cu lumânarea de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba religioasă de la miezul nopții. Lumina aceasta, adusă în viața creștinului, alungă paguba și relele din casă. Mielul face parte din preparatele specifice sărbătorii pascale, semnificând simbolul jertfei Mântuitorului, care a murit crucificat ca un miel nevinovat. Iepurașul, pe care-l așteptăm la sărbătoarea Paștelui, reprezintă renașterea naturii, atât de așteptată după o iarnă grea. Cu timpul acest simbol a ajuns să fie însoțit de bucurii și cadouri. Spre deosebire de Crăciun, când anunțarea și actul ritual al integrării comunității în timpul sacru al sărbătorii revenea cetei de colindători, de Paști „nu se merge pe la case", masa rituală organizându-se în fiecare familie, ea simbolizând comunitatea cu Dumnezeu.

Tur Virtual

Expoziții

"Ştiință și societate în Basarabia epocii moderne"

(30 aprilie - 1 octombrie 2010)

Expoziția este organizată în parteneriat cu Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Biblioteca Națională și Muzeul Literaturii Române. Obiectivul expoziției este acela de a face cunoscută publicului o istorie a științei din Basarabia epocii moderne.

Pentru prima dată sunt reunite și expuse publicului cele mai importante colecții de patrimoniu ce reflectă, atât opera de gândire a oamenilor de știință din Basarabia, cât și activitatea cotidiana a acestora. Organizată în scopul valorificării patrimoniului cultural-științific, deținut în diverse colecții, expoziția, colateral, urmărește și alte obiective:
- inventarierea estimativă/valorică a colecțiilor de patrimoniu ce țin de domeniul „evoluției științei” în Basarabia sec. XIX-înc. sec. XX;
- reconstituirea unor segmente expoziționale reprezentative, de context, prin evidențierea locului și rolului științei în dezvoltarea societății basarabene.

Prin intermediul celor 222 de piese de patrimoniu – carte, fotografie, document, distincții de merit (medalii și diplome), obiecte personale, vizitatorii pot redescoperi un capitol deosebit de relevant ce ține istoria științei din Basarabia epocii moderne. Expresie a forței creatoare a câtorva generații de basarabeni, timp de mai bine de un secol, aceste piese de valoare - studii și cercetări monografice, reviste de specialitate, anale ale unor societăți științifice, manuale didactice etc - se constituie într-un argument peren al nașterii între românii basarabeni a marii ambiții culturale, declanșată de spectacolul culturii ruse (după anul 1812). În totalitate, piesele expuse pentru public sunt expresia unui mesaj - de rezistență și de biruință a românilor basarabenilor (într-o epocă de dominație străină) - prin opere de mare cultură.

Pentru prima jumătate a secolului al XIX, viața științifică a Basarabiei este recuperată, expozițional, în baza prezentării unor societăți științifice ce își aveau sediul la Odesa (Basarabia intră în sfera de subordonare administrativă a guvernatorului General al Novorossiei):
- Societatea Imperială Agricolă din sudul Rusiei (1828) (basarabeanul A. Sturdza este unul dintre fondatorii acesteia și vicepreședinte între anii:1833- 1847).
- Societatea de Istorie și antichități din Odesa (1839). Revista editată de Societate a găzduit opera scrisa a multor basarabeni din prima jumătate a secolului al XIX-lea: Alexandru Sturdza, Costache Stamate, Alexis Nacu, Carol și Matei Cotruță, Ion Suruceanu ș.a.

Sunt valorificate o serie de lucrări scrise de autori străini. Acestea constituie – pe parcursul sec. XIX. – o parte impunătoare ale cercetărilor științifice executate la comanda imperialilor în/și despre Basarabia (A. Egunov, Berg, A. Zașciuk, P. Batiușkov etc). În paralel sunt prezentate operele unor autori autohtoni, însă realizate și/sau publicate la Sankt Petersburg, Moscova, Odesa, Kiev, București (Ştefan Margela, Iacob Hâncu, Polihronie Sîrcu, Alexandru Iațimirski, Leon Casso, Arsenie Stadnițki, Zamfir Arbore etc). Rezultatele cercetărilor în domeniul investigațiilor istorice a câtorva generații de basarabeni, au condus - spre sfârșitul sec. XIX - la delimitarea unor direcții prioritare de cercetare:
     -   Ion Suruceanu - pune bazele unei epigrafii locale
     -   Ion Halippa - întemeietorul arhivisticii locale
     -   A. Iatimirski și Polihronie Sîrcu - întemeietorii slavisticii basarabeane

Spre sfârșitul sec. XIX- înc. sec. XX, în Basarabia se observă tendința de asociere în societăți și organizații științifice. Activitatea acestora, de asemenea va fi reflectată în expoziție:
- Comisiunea savantă a Arhivelor din Basarabia (1898)
- Societatea Istorico-Arheologică Bisericească (1904).
- Societatea Naturaliștilor (1904), centru model de înaltă organizare științifico-practică în domeniul cercetărilor agricole. Activitatea acestei societăți este direct legată de constituirea și activitatea Muzeului Zemstvei (colecția de documente, fotografii, piese entomologice și ornitologice). Activitatea societății se înscrie pe linia unei tradiții locale a investigațiilor in domeniu: Şcoala pomicolă (1842), primul centru agricol de cercetare din Basarabia (N.K. Moghileanskii, N. Zubovschi, N. Dimo, M. Pautânski. P. Ungureanu).

În final, demersul expozițional este prezentat printr-o serie de publicații ale anului 1912, lucrări științifice de autentică valoare din patrimoniul național (albume, calendare, studii etc). Colecția de fotografii (format mare): centre universitare din Sankt Petersburg, Sorbona, Odesa; societăți științifice (statutul acestora), galeria de portrete /savanți basarabeni – toate expuse pe fundalul perete/sală – completează și/sau armonizează mesajul expozițional.

-Nicolai Dimo (în centru) în laboratorul său-