#Exponatul Lunii

Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.

Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.

Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.

Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.

În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.

Tur Virtual

Expoziții

„Tătarii lituanieni în documentele de arhivă”

1-31 octombrie 2021

În scopul comemorării a 700 de ani de istorie și cultură a tătarilor din Lituania, anul 2021 a fost declarat Anul istoriei și culturii tătarilor lituanieni. Cu această ocazie, expoziția „Tătarii lituanieni în documentele de arhivă", organizată de Arhiva Istorică de Stat a Lituaniei, vă invită să aruncați o privire în trecut, pentru a vă familiariza cu dezvoltarea culturii lituaniene multinaționale.

Expoziția prezintă documente ce reflectă istoria tătarilor lituanieni începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea și până în zilele noastre. Tătarii lituanieni reprezintă un grup etnic unic, care s-a stabilit cu traiul în Marele Ducat al Lituaniei cu mai bine de 600 de ani în urmă - în secolele XIV-XV. Marea majoritate a acestora s-au mutat în Lituania pe timpul lui Vytautas cel Mare. Imigrația în Marele Ducat al Lituaniei era favorizată de condițiile minunate, oferite tătarilor - a fost asigurată libertatea deplină a religiei și a obiceiurilor, au fost permise construirea moscheilor, iar drepturile tătarilor nobili au fost echivalate cu cele ale nobilimii lituaniene.

Tătarii lituanieni erau renumiți ca excelenți războinici. Au luptat în bătălia de la Žalgiris (Grunwald) sub steagurile lituaniene, mai târziu - în Regimentele de gardă din linia întâi din cadrul armatei Marelui Ducat al Lituaniei și a Republicii celor două națiuni până la dezmembrarea ei.

În arhive există multe documente legate de istoria și cultura tătarilor lituanieni, prin urmare, expoziția este divizată în două părți. Documentele prezentate în prima parte reflectă istoria tătarilor lituanieni: acestea sunt privilegiile și scrisorile conducătorilor lituanieni și polonezi către tătari, documente cu privire la serviciul lor în armata Marelui Ducat al Lituaniei și în cea a Rusiei țariste, dosare care confirmă nobilimea tătară, cu arborii genealogici și stemele acestora, actele proprietăților private tătare și altele. În Arhiva Specială a Lituaniei se păstrează documente referitoare la tătarii exilați de autoritățile sovietice de ocupație în deceniul al cincilea al secolului XX.

A doua parte a expoziției prezintă documente legate de moscheile tătare lituaniene și registrele întocmite în lăcașele de cult.

Tătarii - un grup etnic puțin numeros care, în prezent, constituie doar 0,1% din populația Lituaniei, deși și-au pierdut limba încă în secolele XVI-XVII, au reușit să-și păstreze obiceiurile, religia și cultura.

Documentele prezentate mărturisesc că tătarii lituanieni au contribuit semnificativ la restabilirea statalității, istoriei și culturii lituaniene, că această comunitate și-a legat îndeaproape viața de Lituania și este o parte integrantă a istoriei ei.

Organizatorii expoziției în Moldova: Ambasada Republicii Lituania în Republica Moldova în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei și Institutul de Istorie, Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova. Vernisajul expoziției va avea loc joi, 30 septembrie 2021, ora 15:00, în holul de la etaj.

#Exponatul Lunii

Setul de vase ceramice din secolele V-VII de la Bălceana-Hâncești

„Tătarii lituanieni în documentele de arhivă”

1-31 octombrie 2021

#Exponatul Lunii