#Exponatul Lunii

Cele 21 de mărgele fac parte dint-un depozit de bronzuri descoperit în anul 2019 pe teritoriul unei zone împădurite situată în apropierea orașului Nisporeni, r-ul Nisporeni. Pe lângă mărgele, depozitul conținea mai multe podoabe din bronz (2 fibule de tip Röschitz-Sanislău, 7 coliere, 12 inele, 22 tuburi, 23 brățări, aproximativ 80 de aplice), o mărgică din coral și un pandantiv realizat din dinte de animal sălbatic. La momentul de față mărgelele de chihlimbar se păstrează în Fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei, restul depozitului fiind în poseseia unui colecționar privat.
Depozitul a fost descoperit întâmplător într-o groapă cu adâncimea de circa 50 cm. Obiectele din acest depozit sunt de origine occidentală, având analogii cunoscute în complexe arheologice similare de pe teritoriul Poloniei, Ungariei, Serbiei, Slovaciei și, într-o măsură mai redusă a României. Prezența acestui depozit de bronzuri pe teritoriul Republicii Moldova ilustrează dinamica culturală a regiunii în epoca Fierului timpuriu și schimbarea fundamentală a vectorului influențelor culturale, de la est către vest.

Șiragul de mărgele din chihlimbar reprezintă 16 unități păstrate întregi și cinci fragmentare. Acestea au formă bitronică alungită și dimensiuni diferite. Sunt de culoare brun-roșcată, și au lungimea cuprinsă între 1,1 și 3,1 cm, lățimea între 0,6 și 1,4 cm, grosimea între 0,6 și 1,1 cm, iar diametrul perforației între 0,2 și 0,3 cm.
Mărgele din chihlimbar sunt prezente în mai multe depozite de bronz datate în perioada târzie a epocii bronzului din jumătatea estică a Slovaciei și din Ungaria transdanubiană. Analogii sunt cunoscute și în peștera Cioclovina din România. Odată cu începutul epocii Fierului, piesele din chihlimbar dispar timp de aproximativ 300 de ani din Bazinul Carpatic, reapărând odată cu pătrunderea elementelor scitice.
Depozitul de bronzuri descoperit la Nisporeni se datează în intervalul HaA2-HaB1-2 (1050/1000 - 800/750 a. Chr).

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Aprilie 2022

Hristos – Vița de vie (icoană)

Basarabia, anii '20-'30 ai secolului XX, zugrav Ioan Protcenco.
Lemn, tempera, 60x95 cm
Provine din biserica Acoperământul Maicii Domnului din satul Ghidighici.

În compoziţie, Iisus Hristos, în postură aproape frontală, reprezentat pe masa altarului, are ambele picioare în vasul în care se scurge sângele Lui. Îngerii din registrul inferior îngenunchează pe norii albi. Pe filacterele îngerilor din registrul superior este scris: „Luaţi şi mâncaţi din trupul meu", „Luaţi şi beţi din sângele meu". Nimbul Mântuitorului este redat în formă de disc aurit, conturat cu linie de culoare brună, pe crucea Lui fiind înscris acrostihul biblic I.N.R.I. - Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum „Iisus din Nazaret Regele Iudeilor" (Ioan 19, 19). Chenarul icoanei reprezintă o ramă simplă de nuanţă aurie, cu linie lată brună pe margini.

Mai multe compoziţii iconografice din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei au ca subiect Sfânta Euharistie, el fiind evocat și în icoanele Hristos - Viţa de vie. Aceste compoziţii, consacrate unei teme ce ţine de taina mântuirii, se caracterizează prin reprezentări de o profundă încărcătură simbolistică - Masa Altarului, Crucea şi Sfântul Potir. Conţinutul imaginii Hristos - Viţa de vie trece peste contextul istoric al evenimentelor mântuirii, sugerând ideea unui concept transcedental al tainelor ce au loc în Sfântul Altar în timpul Liturghiei. În aceste compoziţii, Iisus Hristos înviat stă pe masa Altarului în faţa Crucii, din coasta lui crescând o viţă de vie cu strugurii storşi de Mântuitor direct în Sfântul Potir. Conţinutul teologic al scenei constă în prezenţa reală a Mântuitorului în Euharistie, prin vinul din Sfântul Potir, care prefigurează sângele Domnului, şi prin trupul Lui, care stă chiar pe masa Sfântului Altar. Crucea, care reprezintă patima, moartea şi învierea Domnului, în aceste scene accentuează caracterul de jertfă nesângeroasă a Sfintei Liturghii, prin care se actualizează continuu jertfa lui Hristos. Sfântul Potir, păstrătorul unei taine, este un recipient mistic ce simbolizează Cupa cu vin folosită de Mântuitor la Cina de Taină, în cadrul căreia s-a instituit Sfânta Euharistie, dar şi caliciul în care Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan a adunat sângele ce curgea din rănile Mântuitorului Care pătimea pe Cruce (Ioan 19, 34). Este, totodată, şi vasul utilizat în cadrul Sfintei Liturghii, în care se toarnă vinul şi puţină apă, ele simbolizând sângele Domnului.

Printre primii care a evocat acest subiect în creația sa a fost celebrul Angelos Akotantos (†1450), pictor grec de origine nobilă din oraşul Candia. Angelos Akotantos este considerat primul dintre zugravi care şi-a pus semnătura pe icoane, subscriind Χειρ Αγγέλου (în greacă - „Mâna Îngerului"). Este apreciat ca cel mai mare pictor grec din prima jumătate a secolului al XV-lea, opera lui, de o înaltă calitate artistică, inspirând pictori de renume - Andreas Ritzos, Andrew Pavia şi Nicholas Tzafouris. Imaginile lui mobile cu subiectul Christos - Viţa de vie puteau fi văzute în prima jumătate a secolului al XV-lea în mai multe lăcaşuri sfinte de pe insula Creta, printre care: în mănăstirea Hodighitria din Kenourgio, în mănăstirile din Varsamonero (Voriza) şi Malles (Hierapetra). Pe ele era reprezentat Mântuitorul în viţă de vie, încadrat, la nivelul nimbului, de Sf. Apostoli Petru şi Pavel, iar pe marginea icoanei, pe linie verticală, - de ceilalţi zece apostoli, modelul iconografic fiind inspirat din textul Evangheliei „Eu sunt viţa, voi mlădiţele" (Ioan 15, 5).