#Exponatul Lunii

Porțelanul german este foarte apreciat în rândul iubitorilor de antichități, datorită calității înalte a materialului folosit, originalității și elaborării minuțioase a designului decorativ.
În patrimoniul muzeului se păstrează cinci exemplare ale uneia dintre cele mai vechi manufacturi de porțelan din regiunea Turingia, Germania - așa-numitul grup statuar „Muzicanții", realizat la manufactura din Volkstedt. Acestea au intrat în patrimoniul muzeului în anul 1991, prin achiziție de la o locuitoare a orașului Chișinău. Piese de o valoare istorică și artistică incontestabilă, ele poartă amprentele stilului rococo.
Manufactura din Volkstedt are o tradiție îndelungată în producția de figurine, inclusiv a celor care înfățișează muzicieni. În anul 1760, Georg Heinrich Macheleid, inventator al pastei tari de porțelan din Turingia, a deschis mai întâi, în Zitzendorf, o manufactură de producție, care în 1762 a fost transferată în Volkstedt. Macheleid a condus manufactura până în anul 1764. Ulterior, fabrica și-a schimbat de nenumărate ori proprietarii și arendatorii. Sub conducerea lui Christian Nonne, fabrica a cunoscut o perioadă de înflorire între anii 1767-1797, fapt reflectat și în dezvoltarea artistică a produselor sale. Manufactura din Volkstedt a început să creeze figurine care aveau să devină, mai târziu, cunoscute în întreaga lume.
În această perioadă au fost realizate și statuetele din porțelan, numite „Muzicanții", din colecția muzeului. Ele reprezintă cinci „putti”: patru cântă la diferite instrumente muzicale (flaut, mandolină, corn și fluier), iar al cincilea dirijează. Figurinele sunt realizate manual, de la modelare până la pictare. Fiecare figurină este delicat pictată, cu accente pastelate și detalii aurite, surprinzând mișcarea jucăușă și măiestria fină a muzicianului. Suportul pe care stau este realizat din porțelan colorat în masă, într-o nuanță de gri-verzui - o tehnică de colorare destul de rară. Contrastul dintre verde, alb și detaliile aurite conferă pieselor un aspect neobișnuit de delicat. Aceste detalii ornamentale sunt caracteristice stilului rococo, răspândit în acea perioadă în Europa, stil apărut în Franța și asociat cu domnia regelui Ludovic al XV-lea.

Marca aplicată pe figurine reprezintă două furci încrucișate, foarte clare și nestilizate, de culoare albastră, sub email, cu vopseaua ușor răvășită - detaliu care permite estimarea perioadei de producție a acestor articole. Deoarece, adeseori, cele două furci încrucișate se asemănau cu cele două spade ale mărcii Meissen, manufactura din Volkstedt a fost nevoită să-și modifice marca începând cu anul 1787. Marca inițială reprezenta o furcă, apoi, pentru o scurtă perioadă, s-a revenit la două furci, ca din anul 1800 să se adopte semnul grafic al denumirii orașului Rudolstadt - litera „R". Prin urmare, perioada scurtă în care s-a revenit la cele două furci, în care au fost produse și statuetele din muzeu, ar fi, după părerea noastră, cuprinsă între anii 1787-1800.
Statuetele au o înălțime cuprinsă între 10 și 18 cm și se află într-o stare de conservare relativ bună.
Piesele de porțelan produse în Germania la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prezentate vizitatorilor, sunt de o mare raritate. Ele reprezintă adevărate opere de artă ale meșterilor germani și sunt considerate, totodată, importante mărturii istorice ale dezvoltării industriei de porțelanuri din Germania.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Aprilie 2022

Hristos – Vița de vie (icoană)

Basarabia, anii '20-'30 ai secolului XX, zugrav Ioan Protcenco.
Lemn, tempera, 60x95 cm
Provine din biserica Acoperământul Maicii Domnului din satul Ghidighici.

În compoziţie, Iisus Hristos, în postură aproape frontală, reprezentat pe masa altarului, are ambele picioare în vasul în care se scurge sângele Lui. Îngerii din registrul inferior îngenunchează pe norii albi. Pe filacterele îngerilor din registrul superior este scris: „Luaţi şi mâncaţi din trupul meu", „Luaţi şi beţi din sângele meu". Nimbul Mântuitorului este redat în formă de disc aurit, conturat cu linie de culoare brună, pe crucea Lui fiind înscris acrostihul biblic I.N.R.I. - Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum „Iisus din Nazaret Regele Iudeilor" (Ioan 19, 19). Chenarul icoanei reprezintă o ramă simplă de nuanţă aurie, cu linie lată brună pe margini.

Mai multe compoziţii iconografice din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei au ca subiect Sfânta Euharistie, el fiind evocat și în icoanele Hristos - Viţa de vie. Aceste compoziţii, consacrate unei teme ce ţine de taina mântuirii, se caracterizează prin reprezentări de o profundă încărcătură simbolistică - Masa Altarului, Crucea şi Sfântul Potir. Conţinutul imaginii Hristos - Viţa de vie trece peste contextul istoric al evenimentelor mântuirii, sugerând ideea unui concept transcedental al tainelor ce au loc în Sfântul Altar în timpul Liturghiei. În aceste compoziţii, Iisus Hristos înviat stă pe masa Altarului în faţa Crucii, din coasta lui crescând o viţă de vie cu strugurii storşi de Mântuitor direct în Sfântul Potir. Conţinutul teologic al scenei constă în prezenţa reală a Mântuitorului în Euharistie, prin vinul din Sfântul Potir, care prefigurează sângele Domnului, şi prin trupul Lui, care stă chiar pe masa Sfântului Altar. Crucea, care reprezintă patima, moartea şi învierea Domnului, în aceste scene accentuează caracterul de jertfă nesângeroasă a Sfintei Liturghii, prin care se actualizează continuu jertfa lui Hristos. Sfântul Potir, păstrătorul unei taine, este un recipient mistic ce simbolizează Cupa cu vin folosită de Mântuitor la Cina de Taină, în cadrul căreia s-a instituit Sfânta Euharistie, dar şi caliciul în care Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan a adunat sângele ce curgea din rănile Mântuitorului Care pătimea pe Cruce (Ioan 19, 34). Este, totodată, şi vasul utilizat în cadrul Sfintei Liturghii, în care se toarnă vinul şi puţină apă, ele simbolizând sângele Domnului.

Printre primii care a evocat acest subiect în creația sa a fost celebrul Angelos Akotantos (†1450), pictor grec de origine nobilă din oraşul Candia. Angelos Akotantos este considerat primul dintre zugravi care şi-a pus semnătura pe icoane, subscriind Χειρ Αγγέλου (în greacă - „Mâna Îngerului"). Este apreciat ca cel mai mare pictor grec din prima jumătate a secolului al XV-lea, opera lui, de o înaltă calitate artistică, inspirând pictori de renume - Andreas Ritzos, Andrew Pavia şi Nicholas Tzafouris. Imaginile lui mobile cu subiectul Christos - Viţa de vie puteau fi văzute în prima jumătate a secolului al XV-lea în mai multe lăcaşuri sfinte de pe insula Creta, printre care: în mănăstirea Hodighitria din Kenourgio, în mănăstirile din Varsamonero (Voriza) şi Malles (Hierapetra). Pe ele era reprezentat Mântuitorul în viţă de vie, încadrat, la nivelul nimbului, de Sf. Apostoli Petru şi Pavel, iar pe marginea icoanei, pe linie verticală, - de ceilalţi zece apostoli, modelul iconografic fiind inspirat din textul Evangheliei „Eu sunt viţa, voi mlădiţele" (Ioan 15, 5).