#Exponatul Lunii

Evanghelia este o carte de cult fundamentală a Bisericii Ortodoxe ce însumează cele patru mărturii apostolice despre Fiul lui Dumnezeu de la Matei, Marcu, Luca și Ioan, "inspirați de același Duh Sfânt, unicul și adevăratul autor al Evangheliei". Evanghelia sau Vestea bună, mărturisind despre Slava lui Hristos, face trimitere la întreaga învățătură a Mântuitorului și la faptele Sale, cele patru Evanghelii, reprezentând cei patru piloni apărători ai Bisericii.
Fericitul Ieronim (340-420), autorul primei traduceri integrale a Sfintei Scripturi în limba latină, a atribuit celor patru apostoli câte una dintre ființele care apar în viziunea profetului Iezechiel (1:5). Astfel, Sfântul Evanghelist Matei, cel dintâi care a menționat despre Nașterea Domnului este însoțit în imagini de îngerul care a binevestit miracolul, Sfântului Evanghelist Marcu, asemănat cu Sfântul Ioan Botezătorul, "glasul celui care striga în pustie", i s-a atribuit leul. Sfântul Evanghelist Luca, cel care îl menționează la începutul Evangheliei sale pe preotul Zaharia, este personificat cu taurul înaripat, făcându-se trimitere la jertfa taurului, adusă de înaltul prelat, Sfântul Evanghelist Ioan pentru înalta sa gândire teologică, fiind asociat cu vulturul.
Evanghelia de altar, editată la 1890, în tipografia Lavrei Pecerska din Kiev, pe lângă cele patru Evanghelii canonice, conține și alte texte liturgice - citiri de la Vecernie, de la Sfânta Liturghie, Molitve, slujbe.
Este o Evanghelie mare cu dimensiunile 37x48 cm, legată în carton și piele, ferecătura din metal galben fiind prevăzută cu două încuietori metalice, muchiile aurite. Pe coperta, gravată cu ornamentații vegetale și geometrice, sunt aplicate cinci iconițe de formă oval-verticală, realizate în email policrom. În centru se distinge scena "Învierea Domnului", în colțurile registrului superior - chipurile Sfinților Evangheliști Matei și Ioan, în cel inferior - Sfinții Evangheliști Luca și Marcu. Evanghelia imprimată în culorile roșu și negru conține 428 de file, textul fiind decorat cu diverse ornamente tipografice: vignete, inițiale, gravuri, frontispicii etc. Numerotarea lucrării este realizată pe file, numărul de ordine atestându-se în dreapta filei, în zona superioară.
Evanghelia lui Matei este tipărită pe paginile 1-105, pagina inițială fiind însoțită de scena Nașterii Domnului, Evanghelia lui Marcu continuă la paginile 104-168, și scena reprezentativă - Botezul Domnului, Evanghelia după Luca cuprinde paginile 172-273, pagina de început purtând scena Bunei Vestiri, Evanghelia după Ioan este inclusă între paginile 280-358, scena evocativă fiind Răstignirea Domnului.

Tipografia Lavrei Pecerska, menționată în colofon, are rădăcini îndelungate - fondată, potrivit tradiției, de Arhimandritul Elisei Pletenetsky în 1615 - deși perioadele exacte ale primelor tipărituri rămân discutabile. Exemplarul a intrat în colecțiile Muzeului Național de Istorie a Moldovei (FB-23062-35) achiziționat în 1982, a fost transferat în colecțiile MNIM în 1996 din patrimoniul Muzeului de Istorie a Religiei.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Aprilie 2022

Hristos – Vița de vie (icoană)

Basarabia, anii '20-'30 ai secolului XX, zugrav Ioan Protcenco.
Lemn, tempera, 60x95 cm
Provine din biserica Acoperământul Maicii Domnului din satul Ghidighici.

În compoziţie, Iisus Hristos, în postură aproape frontală, reprezentat pe masa altarului, are ambele picioare în vasul în care se scurge sângele Lui. Îngerii din registrul inferior îngenunchează pe norii albi. Pe filacterele îngerilor din registrul superior este scris: „Luaţi şi mâncaţi din trupul meu", „Luaţi şi beţi din sângele meu". Nimbul Mântuitorului este redat în formă de disc aurit, conturat cu linie de culoare brună, pe crucea Lui fiind înscris acrostihul biblic I.N.R.I. - Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum „Iisus din Nazaret Regele Iudeilor" (Ioan 19, 19). Chenarul icoanei reprezintă o ramă simplă de nuanţă aurie, cu linie lată brună pe margini.

Mai multe compoziţii iconografice din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei au ca subiect Sfânta Euharistie, el fiind evocat și în icoanele Hristos - Viţa de vie. Aceste compoziţii, consacrate unei teme ce ţine de taina mântuirii, se caracterizează prin reprezentări de o profundă încărcătură simbolistică - Masa Altarului, Crucea şi Sfântul Potir. Conţinutul imaginii Hristos - Viţa de vie trece peste contextul istoric al evenimentelor mântuirii, sugerând ideea unui concept transcedental al tainelor ce au loc în Sfântul Altar în timpul Liturghiei. În aceste compoziţii, Iisus Hristos înviat stă pe masa Altarului în faţa Crucii, din coasta lui crescând o viţă de vie cu strugurii storşi de Mântuitor direct în Sfântul Potir. Conţinutul teologic al scenei constă în prezenţa reală a Mântuitorului în Euharistie, prin vinul din Sfântul Potir, care prefigurează sângele Domnului, şi prin trupul Lui, care stă chiar pe masa Sfântului Altar. Crucea, care reprezintă patima, moartea şi învierea Domnului, în aceste scene accentuează caracterul de jertfă nesângeroasă a Sfintei Liturghii, prin care se actualizează continuu jertfa lui Hristos. Sfântul Potir, păstrătorul unei taine, este un recipient mistic ce simbolizează Cupa cu vin folosită de Mântuitor la Cina de Taină, în cadrul căreia s-a instituit Sfânta Euharistie, dar şi caliciul în care Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan a adunat sângele ce curgea din rănile Mântuitorului Care pătimea pe Cruce (Ioan 19, 34). Este, totodată, şi vasul utilizat în cadrul Sfintei Liturghii, în care se toarnă vinul şi puţină apă, ele simbolizând sângele Domnului.

Printre primii care a evocat acest subiect în creația sa a fost celebrul Angelos Akotantos (†1450), pictor grec de origine nobilă din oraşul Candia. Angelos Akotantos este considerat primul dintre zugravi care şi-a pus semnătura pe icoane, subscriind Χειρ Αγγέλου (în greacă - „Mâna Îngerului"). Este apreciat ca cel mai mare pictor grec din prima jumătate a secolului al XV-lea, opera lui, de o înaltă calitate artistică, inspirând pictori de renume - Andreas Ritzos, Andrew Pavia şi Nicholas Tzafouris. Imaginile lui mobile cu subiectul Christos - Viţa de vie puteau fi văzute în prima jumătate a secolului al XV-lea în mai multe lăcaşuri sfinte de pe insula Creta, printre care: în mănăstirea Hodighitria din Kenourgio, în mănăstirile din Varsamonero (Voriza) şi Malles (Hierapetra). Pe ele era reprezentat Mântuitorul în viţă de vie, încadrat, la nivelul nimbului, de Sf. Apostoli Petru şi Pavel, iar pe marginea icoanei, pe linie verticală, - de ceilalţi zece apostoli, modelul iconografic fiind inspirat din textul Evangheliei „Eu sunt viţa, voi mlădiţele" (Ioan 15, 5).