#Exponatul Lunii

Șiragul de mărgele expus provine din complexul funerar nr. 6 din tumulul nr. 4, cercetat în anul 1982 de către dr. hab. Eugen SAVA în apropierea orașului Taraclia. Mărgelele au fost găsite în zona toracelui defunctului, fapt ce indică purtarea lor în colier și păstrarea poziției inițiale în cadrul inventarului funerar.
Colierul este alcătuit din 11 piese confecționate integral din faianță egipteană. Opt dintre acestea au formă sferică și sunt decorate cu incizii verticale, care formează între 14 și 21 de nervuri reliefate. Diametrul lor variază între 13 și 20 mm. Alte două piese sunt reprezentări de scarabei, cu dimensiunea de 23,5 × 19,5 mm, iar ultima componentă este o mărgică-pandantiv cilindrică aplatizată, prevăzută cu o incizie verticală mediană, și are dimensiunea de 22 × 9 mm. Cromatica pieselor variază de la albastru deschis la albastru închis și nuanțe violacee, caracteristice degradării și variațiilor glazurii specifice faianței egiptene.
Faianța egipteană reprezintă un material artificial pe bază de cuarț, acoperit cu o glazură alcalină de culoare albastră sau verde-albăstruie, utilizat pe scară largă în Egiptul antic și ulterior răspândit în spațiul mediteranean și pontic prin intermediul schimburilor comerciale. În primele secole ale erei noastre, astfel de obiecte constituie indicatori importanți ai contactelor culturale și economice dintre lumea mediteraneană și comunitățile din regiunea nord-pontică.
Prin caracteristicile sale tipologice, tehnologice și simbolice, șiragul de la Taraclia reprezintă un artefact deosebit de valoros pentru studiul relațiilor interculturale, al mobilității bunurilor de prestigiu și al practicilor funerare ale comunităților sarmatice din primele secole ale erei noastre (sec. I-II).

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Decembrie 2022

Cărți poștale dedicate sărbătorilor de iarnă

"Pe timpuri oamenii își trimiteau felicitări...”

Suntem în pragul sărbătorilor de iarnă, când ne preocupăm de micile bucurii și surprizele plăcute pe care vrem să le facem celor dragi, alături de felicitarea rostită sau scrisă. Cea din urmă - felicitarea scrisă de mână și expediată prin poștă - azi nu mai este atât de populară, or tehnologiile moderne de transmitere a informațiilor au înlocuit aceste „mici petice de carton", care emanau nu numai parfumul de epocă, dar și individualitatea celui ce a expediat-o. De-a lungul timpului, felicitările au avut rolul unor mesageri, care, de multe ori, au „înlocuit" vizitele menite pentru a-i felicita „personal" pe cei apropiați, pe prieteni, cunoscuți, simbolizând și un gest de stimă și prețuire din partea expeditorului față de destinatar.

Predecesorii felicitărilor au fost cărțile de vizită, apărute pentru prima dată la mijlocul secolului al XVIII-lea la Paris, unde, în preajma sărbătorilor, acestea erau expediate prin curieri sau înmânate personal rudelor, prietenilor, cunoscuților. Anul 1843 este considerat anul "nașterii" felicitărilor cu tematica sărbătorilor de iarnă, prima felicitare de Crăciun fiind comandată de Henry Cole și ilustrată de John Horsley în Londra, apoi multiplicată cu ajutorul litografiei, aceasta asemănându-se cu tradiționalele cărți de vizită. Asemeni unor opere de artă, unele erau cu chenare de aur sau de argint, chiar și atunci când fenomenul a devenit industrie, ele încântau prin imagini feerice, calde, astfel că mesajul scris destinatarului aducea o bucurie și mai mare. Felicitările se deosebeau de celelalte cărți poștale nu numai ca imagine și mesaj, dar și printr-un șir de semne-simboluri caracteristice evenimentului, fiecare în parte purtând un mesaj individual. Acestea erau ilustrații ale tradițiilor și obiceiurilor care existau în țara respectivă, rămânând constantă, indiferent de țară, reprezentarea copiilor și a familiei, șirul imaginilor fiind completat cu scene biblice. Odată cu apariția fotografiei, au început să se imprime cărți poștale cu scene montate. Nu mai puțin interesante erau felicitările cu scene cotidiene reflectând tema Crăciunului, care aveau ca imagine, pe lângă cele tradiționale, masa de sărbătoare, copiii deschizând cadourile aduse de Moș Crăciun, companii și cupluri amuzante, uneori nu foarte sobre, pomul de Crăciun împodobit etc.

Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei deține o colecție bogată de cărți poștale ilustrate, care include și felicitări cu diverse ocazii. Cele expuse cu ocazia sărbătorilor de iarnă - Crăciunul și Anul Nou - sunt doar o mică parte din colecție, ele au circulat în Basarabia acum un secol, fiind expediate din Imperiul Rus, România și alte țări. Răsfoind albumele cu cărți poștale de epocă, ne transpunem în lumea magică a sărbătorilor de iarnă alături de cei dragi, savurăm parfumul de epocă și ne întrebăm: când am trimis ultima oară prin poștă o felicitare de Crăciun sau de Anul Nou, scrisă de mână?