#Exponatul Lunii

Realizată în 1902 de compania „AG vorm Siedel & Nauman" din Dresden, Germania.

Dimensiuni: lungime-38 cm, lățime-35 cm, înălțime-20 cm. Greutate-16 kg. A intrat în colecția muzeală în 1984, prin transfer de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.
Mașina cuprinde carul normal, instalat pe rulmenți cu bile și role, și claviatura standard, pe care sunt montate 42 de clape cu două seturi complete de alfabet latin și chirilic, semne de punctuație, cifre și simboluri matematice, capabile să tasteze 126 de caractere. Sub carcasa din metal se află barele de scriere, dispuse în evantai, ce conțin caracterele în relief și rolele cu bandă tușată. Prin apăsarea clapelor se acționează barele de scriere, care lovesc banda tușată și imprimă caracterele pe hârtia încordată în sulul mașinii.

Are părțile laterale frumos decorate cu elemente rafinate turnate din fontă, stil Art Nouveau, care reprezintă denumirea mărcii - „Ideal". Modelul Polyglott, dotat cu claviatură bilingvă brevetată în Marea Britanie de către Max Klaczko din Riga-Letonia, a fost produs între anii 1902 și 1913, reprezentând prima mașină care scria în două limbi. Mașina „Ideal Polyglott" a fost vândută activ în Imperiul Rus și foarte populară în Polonia, Bulgaria și Serbia.
Mașina de scris - un dispozitiv mecanic folosit pentru imprimarea textelor direct pe hârtie - se numără printre cele mai importante invenții ale lumii moderne, deoarece a revoluționarizat procesul de comunicare. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul secolului al XXI-lea a devenit un instrument indispensabil, folosit pe scară largă de către scriitori, în birouri și pentru corespondența de afaceri, în case private. Momentul de vârf al mașinii de scris a fost în anii '50 ai sec. XX, când media de vânzări a atins în SUA 12 milioane de unități. În noiembrie 2012, fabrica „Brother" din Marea Britanie a produs ceea ce a pretins a fi ultima mașină de scris, aceasta fiind donată Muzeului Științelor din Londra.

Apariția calculatorului și a programelor de procesare text, inventarea imprimantei și scăderea prețurilor la toate acestea, au dus la dispariția mașinii de scris de pe piața largă. Aceasta a devenit exponat de muzeu.
La 23 iunie se marchează Ziua mașinii de scris, ziua în care inventatorul și jurnalistul american Christopher Latham Sholes a patentat mașina sa de scris. Astfel, este celebrat dispozitivul simplu, care este deja istorie, și minunatele realizări literare pe care le-a dat lumii începând din 1868.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Decembrie 2022

Cărți poștale dedicate sărbătorilor de iarnă

"Pe timpuri oamenii își trimiteau felicitări...”

Suntem în pragul sărbătorilor de iarnă, când ne preocupăm de micile bucurii și surprizele plăcute pe care vrem să le facem celor dragi, alături de felicitarea rostită sau scrisă. Cea din urmă - felicitarea scrisă de mână și expediată prin poștă - azi nu mai este atât de populară, or tehnologiile moderne de transmitere a informațiilor au înlocuit aceste „mici petice de carton", care emanau nu numai parfumul de epocă, dar și individualitatea celui ce a expediat-o. De-a lungul timpului, felicitările au avut rolul unor mesageri, care, de multe ori, au „înlocuit" vizitele menite pentru a-i felicita „personal" pe cei apropiați, pe prieteni, cunoscuți, simbolizând și un gest de stimă și prețuire din partea expeditorului față de destinatar.

Predecesorii felicitărilor au fost cărțile de vizită, apărute pentru prima dată la mijlocul secolului al XVIII-lea la Paris, unde, în preajma sărbătorilor, acestea erau expediate prin curieri sau înmânate personal rudelor, prietenilor, cunoscuților. Anul 1843 este considerat anul "nașterii" felicitărilor cu tematica sărbătorilor de iarnă, prima felicitare de Crăciun fiind comandată de Henry Cole și ilustrată de John Horsley în Londra, apoi multiplicată cu ajutorul litografiei, aceasta asemănându-se cu tradiționalele cărți de vizită. Asemeni unor opere de artă, unele erau cu chenare de aur sau de argint, chiar și atunci când fenomenul a devenit industrie, ele încântau prin imagini feerice, calde, astfel că mesajul scris destinatarului aducea o bucurie și mai mare. Felicitările se deosebeau de celelalte cărți poștale nu numai ca imagine și mesaj, dar și printr-un șir de semne-simboluri caracteristice evenimentului, fiecare în parte purtând un mesaj individual. Acestea erau ilustrații ale tradițiilor și obiceiurilor care existau în țara respectivă, rămânând constantă, indiferent de țară, reprezentarea copiilor și a familiei, șirul imaginilor fiind completat cu scene biblice. Odată cu apariția fotografiei, au început să se imprime cărți poștale cu scene montate. Nu mai puțin interesante erau felicitările cu scene cotidiene reflectând tema Crăciunului, care aveau ca imagine, pe lângă cele tradiționale, masa de sărbătoare, copiii deschizând cadourile aduse de Moș Crăciun, companii și cupluri amuzante, uneori nu foarte sobre, pomul de Crăciun împodobit etc.

Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei deține o colecție bogată de cărți poștale ilustrate, care include și felicitări cu diverse ocazii. Cele expuse cu ocazia sărbătorilor de iarnă - Crăciunul și Anul Nou - sunt doar o mică parte din colecție, ele au circulat în Basarabia acum un secol, fiind expediate din Imperiul Rus, România și alte țări. Răsfoind albumele cu cărți poștale de epocă, ne transpunem în lumea magică a sărbătorilor de iarnă alături de cei dragi, savurăm parfumul de epocă și ne întrebăm: când am trimis ultima oară prin poștă o felicitare de Crăciun sau de Anul Nou, scrisă de mână?