#Exponatul Lunii

Clopoțeii de Crăciun au intrat în spațiul românesc printr-un proces îndelungat, în care tradițiile arhaice s-au împletit cu credința creștină și cu influențele europene. Cu mult înainte de apariția sărbătorii Crăciunului, sunetele metalice aveau un rol ritualic important în comunitățile vechi: ele erau folosite pentru alungarea spiritelor rele, pentru purificarea spațiului și pentru protejarea oamenilor în momentele de trecere dintre ani. Aceste credințe s-au păstrat în obiceiurile de iarnă, precum colindatul, Plugușorul sau jocurile cu măști, unde clopotele și zurgălăii erau nelipsiți.

Odată cu răspândirea creștinismului, sunetul clopotului a căpătat o semnificație religioasă profundă, devenind vestitor al sărbătorilor mari și simbol al Nașterii Domnului. Totuși, clopoțeii mici nu erau încă folosiți ca decorațiuni, ci mai ales ca obiecte funcționale sau rituale.

Primul brad împodobit cu prilejul sărbătorilor de Crăciun a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după sosirea sa în Principatele Române, în anul 1866. Din acel moment, tradiția s-a statornicit, iar în noaptea de Crăciun, prinții și prințesele invitate la palat participau la împodobirea bradului. Printre ornamentele folosite se numărau și clopoțeii metalici, care simbolizau bucuria, vestea cea bună și protecția divină asupra casei.

În secolul al XX-lea, clopoțeii de Crăciun se răspândesc în toate provinciile românești și devin un simbol vizual al sărbătorii, prezent atât în decorațiuni, cât și în colinde. Chiar și în perioadele în care expresia religioasă a fost restricționată, clopoțeii au rămas în casele oamenilor ca semn al bucuriei și al continuității tradiției. Astăzi, ei păstrează această dublă semnificație: ecoul unor credințe străvechi și, totodată, vestea Nașterii lui Hristos, devenind un simbol al speranței, al luminii și al legăturii dintre trecut și prezent.

Aceste piese cu clinchete sonore fac parte dintr-o colecție generoasă de patrimoniu al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, întrunind peste 200 de bunuri culturale. O contribuție substanțială la completarea acestei colecții de clopoței decorativi a adus-o Dorina Raischi, învățătoare la școala nr. 94 din or. Chișinău, care a donat muzeului 174 de clopoței, dintre care circa 30 de piese sunt cu tematica sărbătorilor de iarnă. Aceștia fiind confecționați din ceramică, porțelan, sticlă, metal, au fost aduși de pe diferite meridiane ale lumii, unde redau o imagine sumară despre cultura universală a clopoțeilor. Ei dau o nota festiva casei noastre si chiar unui cadou, sunt parte integranta a sărbătorilor de iarna si este greu sa ne imaginam Crăciunul fără clinchetul lor vesel.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Decembrie 2024

Căuș Fabergè

În lumea ebluisantă a pietrelor prețioase și a metalelor nobile există unii bijutieri care s-au detașat evident, reușind, prin arta lor, să armonizeze perfect eleganța discretă cu rafinamentul absolut, geniul cu designul, sofisticarea cu splendoarea eternă și inubliabilă.

Numele Fabergè - emblemă a originalității creațiilor unei Case devenite celebre - a scris istorie în lumea bijuteriilor și a artelor decorative. Talentul de-a reuni bijuteria, designul artistic și utilitatea în objets de lux și objets de fantesie a suscitat mereu o veritabilă fascinație. Confecționate din aur, argint, email și pietre prețioase, piesele realizate în atelierele Fabergé sunt dovada unei virtuozități ieșite din comun, distingându-se prin grija pentru detalii și perfecta asociere a materialelor. Chiar și piesele inspirate din vocabularul stilurilor anterioare poartă marca unei inconfundabile originalități.

Muzeul Național de Istorie a Moldovei tezaurizează un spectaculos căuș, realizat în atelierele Casei Fabergé, la începutul secolului al XX-lea.

Căușul Fabergé reprezintă un melanj curios între „stilul rus" și stilul „modern". Este realizat din argint masiv, cu cupa circulară, aurită pe interior. Toarta supraînălțată, stilizată (tip cârlig), decorată cu motive vegetale, inele triple și perle de argint. Buza este împodobită cu un brâu lat, alcătuit din medalioane dreptunghiulare, ornamentate cu bucle spiralate și solzi stilizați, dispuse alternativ. Recipientul este susținut de patru piciorușe semisferice. În registrul central, sunt gravate inscripțiile: Eugenie von Platonow/St.Petersburg și ТОРГОВЫЙ ДОМЪ „АЛЕКСАНДРЪ"/1863/15/10/1913.

În urma cercetărilor presupunem că acest căuș a fost realizat la comanda negustorului de ghilda întâi, Alexander Trauberg, proprietarul Casei de Comerț „АЛЕКСАНДРЪ", de pe Bulevardul Nevsky 11, Sankt-Petersburg, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la fondarea firmei sale.

Însemnele de marcaj, poansonate pe exteriorul bazei: sigla K. ФАБЕРЖЕ, surmontată de stema Imperiului Rus, un profil feminin, văzut din dreapta, cu kokoshnik, în chenar oval, însoțită de litera majusculă Δ ( delta) din alfabetul grecesc și titlul argintului 88, certifică realizarea piesei de filiala moscovită a Casei Fabergé.

Creațiile cu șarm hipnotic realizate de Casa Fabergé au devenit idealul estetic al unei epoci, simboluri ale exuberanței și rafinamentului, create de un bijutier al regilor și un rege al bijuteriilor.

#Exponatul Lunii

Clopoței decorativi

Decembrie 2024

Căuș Fabergè

#Exponatul Lunii