#Exponatul Lunii

Istoria acestei icoane își are rădăcinile în secolul al X-lea, la schitul Protaton de pe Sfântul Munte. În una din chilii ce purta numele „Adormirea Maicii Domnului", trăia un ieromonah bătrân, împreună cu un ucenic al său, care păstrau un superb chip al Fecioarei. Era o icoană veche care se va face vestită prin descoperirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat".
Prin anii 980-982, într-un ajun de duminică, înainte de privegherea de toată noaptea, bătrânul călugăr plecase la biserica din apropiere şi lăsase cuvânt ucenicului să facă rânduiala religioasă şi în chilie. Cum era de ascultare, ucenicul făcuse întocmai ce i s-a spus. Când acesta ajunge la cântarea a IX-a Canoanelor „Ceea ce eşti mai curată decât serafimii...", iată că aude cum cineva începe să cânte împreună cu el „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu". Era un călugăr pelerin, apărut pe neprins de veste, care se alăturase celui din chilie, în săvârşirea rânduielilor de rigoare. În acest moment icoana a început să radieze lumină în jurul său, ca în plină zi. Ucenicul, uluit de cele petrecute, îl roagă pe misteriosul călugăr să-i scrie versurile. Acesta i le scrie cu degetul pe o ţiglă de parcă scria pe ceară moale şi-i spune : „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi, ortodocşii", şi zicând acestea s-a făcut nevăzut. Ucenicul, rămas de unul singur, se dumerise că fusese martorul unor mari întâmplări. Îl luminase gândul, că pelerinul n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Gavriil şi venise, cum făcuse şi alteori, să aducă oamenilor cuvântul Celui de Sus.

Din chilia „Adormirea Maicii Domnului" icoana a fost pusă în Sfântul Altar a bisericii Protaton, unde şi până astăzi se păstrează o icoană de acest fel, iar ţigla cu cântarea divină este dusă la Constantinopol şi inclusă în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe. În scurt timp, rugăciunea Arhanghelului Gavriil a fost introdusă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după Sfinţirea Darurilor de Pâine şi Vin. Valea cu chiliile se numeşte de atunci Adin, ceea ce înseamnă „a cânta", „cântare". Icoana ''Cuvine-se cu adevărat'' este de o inestimabilă valoare şi a devenit protectoarea Sfântului Munte. Icoana este sărbătorită la 11/24 iunie, comemorând minunata apariţie a Sfântului Arhanghel și la 13/26 iulie în cinstea Soborului Arhanghelului Gavriil.

Este o icoană de tip Eleusa, personajele centrale exprimând gingăşie şi tandreţe. Ţine Pruncul cu mâna dreaptă, cu cea stângă, petrecută pe sub picoarele lui, prinde între degete cămaşa fiului. Micul Iisus poartă cămaşă scurtă, până la genunchi, în mâna dreaptă ţine sulul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Mâna stângă, însă, este strecurată pe sub vălul Maicii Domnului spre umărul Ei stâng. Ambii poartă coroane şi nimburi aurite. Doi îngeri încadrează nimbul Preacuratei, iar în cer deschis Atotputernicul binecuvântează cu ambele maini. Realizată în tehnica tempera pe lemn, icoana este prevăzută cu foiță de aur și email multicolor ce conferă imaginii o finețe aparte. Inscripția de pe latura inferioară a chenarului anunță că icoana a fost realizată de pictorul Ioasaf, în anul 1905.

Este vorba de călugărul zugrav Ioasaf Berghie (1862-?) de la mănăstirea Noul Neamţ, aflându-se aici în perioada anul 1887 - anii '40 ai secolului XX, ocupând trei camere, „ca să-şi aşeze atelierul ... în care a lucrat continuu la icoane şi mănăstiri". Născut în familia dascălului bisericii din satul Jabca, Ștefan Berghie, Ioan Berghie a îndrăgit de tânăr chipurile sfinte din icoane. În anul 1890, însuşi stareţul Andronic de la Noul Neamţ l-a binecuvântat sa picteze icoane. Primind monahismul în anul 1895 cu numele Ioasaf, va merge pe jos să viziteze mari centre bisericeşti din preajmă și de mai departe, de unde va prelua taina zugrăvirii icoanelor. De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând şi tehnici decorative noi. Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate şi peste hotarele ţării. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din marile ateliere meșteșugărești. În sensul evitării acestor situaţii confuze, primeşte binecuvântarea stareţului de a-şi lăsa semnătura pe icoane, astfel obținând celebritate și numele lui.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Februarie 2023

Radioreceptoare: Telefunken și Philips

Radioul reprezintă una dintre realizările tehnologice de excepție ale gândirii umane, care a condus la apariția și dezvoltarea celui mai puternic și mai popular mijloc de comunicare în masă. De la începuturile sale, radiofonia a avut efecte imediate pe plan social, economic, militar, dar şi pe cel cultural.

Radioul este opera timpului, la care au contribuit mai mulți oameni de știință. Printre cele mai importante nume menționăm pe: fizicianul scoțian James Clerk Maxwell, care a prezis, în 1860, existența undelor radio; fizicianul german Heinrich Rudolph Hertz, care a demonstrat că variațiile rapide ale curentului electric ar putea fi proiectate în spațiu sub formă de unde radio; inventatorul american de origine croată Nicola Tesla, care, în 1891, a construit modelul teoretic al aparatului ce producea cicluri electromagnetice.

Acei cărora li se atribuie în mod prioritar aceasta descoperire - inventatorul italian Guglielmo Marconi și fizicianul rus Alexander Popov - nu au făcut altceva decât să sintetizeze sau să împletească idei flotante, așa că nimeni nu are drept de paternitate intelectuală, ceea ce nu le exclude drepturile conferite de brevete și, implicit, gloria.

De mai bine de 120 de ani, radioul spune povești, salvează vieți, transmite știri, educă generații, oferă un mijloc de recreere, modelează experiența diversității unei societăți. În semn de prețuire pentru acest puternic vector de informație şi cultură, UNESCO a instituit, în 2012, o sărbătoare specială, Ziua Mondială a Radioului, care se marchează în întreaga lume la 13 februarie.

Apariția radiodifuziunii sonore a propulsat dezvoltarea radiotehnicii. Treptat, începând cu 1920, necesitatea audițiilor colective au determinat fabricarea primelor difuzoare pe principiul inducției electromagnetice, care dispuneau de o diafragmă sau un con difuzor. Mișcate de o paletă metalică, acestea acționau o masă de aer importantă, producând astfel sunete puternice. Depășind cadrul evolutiv, cu toate greutățile inerente, radioul s-a perfecționat continuu, cu predilecție după inventarea lămpilor de radio și a tranzistoarelor, ajungându-se la construcția de aparate tot mai complexe.
Muzeul Național de Istorie a Moldovei conservă şi valorifică circa 120 de radioreceptoare cu valoare istorică, tehnică și memorială, fabricate între 1934 și începutul secolului al XXI-lea în diverse țări. Aparatele de radio din patrimoniul muzeal prezintă interes pentru istoria științei și tehnicii, o parte dintre acestea remarcându-se ca piese de referință pentru evoluția mijloacelor de comunicare.

Din punctul de vedere al principiului de funcționare, aparatele radio deținute de muzeu sunt cu amplificare directă, cu reacție și superheterodine. Din punct de vedere categorial, fondul radiotehnic muzeal este alcătuit din: 36 de aparate de radioficare, 17 receptoare radio cu tuburi electronice şi 68 de radioreceptoare tranzistorizate.

Luna aceasta, în cadrul serialului „Exponatul lunii", supunem atenției publicului două radioreceptoare staționare cu tuburi electronice, Telefunken și Philips, de o mare valoare istorică și tehnică, ele punând bazele constituirii colecției muzeale de aparate radio.

Radioreceptor Telefunken, model Koncert Trial, a fost fabricat la întreprinderea Radiotechna din Praga-Prelouc, Cehoslovacia, între anii 1934 şi 1935. Este un aparat de tip superheterodină, în carcasă de bachelită. Caracteristici tehnice: 4 tuburi electronice - REN904, REN904, RENS1374S și RGN564; gamele de unde - UL (unde lungi), UM (unde medii) şi US (unde scurte); dimensiuni - 290x355x175 mm; sursa de alimentare - 110/240 V; difuzor - permanent dinamic.

Radioreceptor Philips, model 36U, a fost fabricat în 1943 la atelierul Philips din Ungaria (care a funcționat între anii 1931 și 1949). Este un aparat de tip superheterodină, în carcasă de bachelită. Caracteristici tehnice: 4 tuburi electronice - UCH21, UCH21, UBL21 și UY21; gamele de unde: UL (unde lungi) şi US (unde scurte); dimensiuni: 250x170x130 mm; sursa de alimentare: 110/150/220 V, greutate: 2,5 kg; difuzor - permanent dinamic.

#Exponatul Lunii

Maica Domnului „Cuvine-se cu adevărat” (“Axion Estin”)

Februarie 2023

Radioreceptoare: Telefunken și Philips

#Exponatul Lunii