#Exponatul Lunii

Setul de vase ceramice a fost descoperit întâmplător în luna octombrie 2025 în partea de sud-vest a satului Bălceana, r. Hâncești, la circa 1,2 km de la r. Lăpușniţa. Materialele arheologice au fost recuperate de către Agenţia Naţională Arheologică.

Inventarul ceramic cuprinde un vas de provizii (pifos) de dimensiuni mari cu un volum de 20 litri (h=39,2 cm, d=35,0 cm) decorat cu un brâu reliefat sub buză, un castron de dimensiuni medii cu un volum de 2,5 litri (h=16,9 cm, d=23,2 cm), o cană de dimensiuni medii cu un volum de 0,6 litri (h=12 cm, d=13,4 cm) și un fund de la un vas-borcan.

Vasele ceramice de factură grosieră sunt confecționate manual, prin tehnica suprapunerii și modelării unor suluri de lut, pregătite din pastă cu adaos de șamotă și nisip. Suprafața ceramicii este neregulată, acoperită cu un strat de angobă de culoare gălbuie-roșietică cu pete negre, miezul pereților fiind de culoare neagră.

Cele trei vase păstrate integral denotă forme bitronconice bine profilate cu diametrul maxim în partea de mijloc a corpului, cu buzele drepte sau oblice ușor rotunjite la capăt. Oalele de acest tip sunt caracteristice pentru aria culturală medievală timpurie din Nordul și Nord-Vestul Mării Negre datată în secolele V-VII. La est de râul Nistru, pe teritoriul Ucrainei, ceramică analogică se întâlnește în cadrul așezărilor de tip Penkovka, iar în spațiul carpato-nistrean aceasta este caracteristică pentru așezările de tipul Costișa-Botoșana-Hansca.

În spațiul pruto-nistrean ceramica grosieră cu corpul bitronconic, de regulă, este atestată prin fragmente și relativ rar prin vase întregi, descoperite la Hansca, Dănceni, Recea, Seliște, Păhărniceni etc., aceasta reprezentând o componentă indispensabilă a inventarului local din perioada secolelor V-VII. În acest context, descoperirea la Bălceana a unui set de vase grosiere bitronconice păstrate aproape intact reprezintă un caz relativ rar întâlnit, care are o importanță deosebită pe plan științific. Conform unor ipoteze, tradiția ceramicii grosiere cu corp bitronconic din secolele V-VII ar fi de origine nord-pontică. În același timp însă, nu poate fi exclus și faptul ca vasele ceramice bitronconice ar putea să reprezinte un produs al interferențelor etnoculturale de epocă rezultat concomitent pe întregul teritoriu de la Carpați până la Nipru și Donețul de Nord.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Ianuarie 2022

Picior de masă de marmură

Piesa reprezintă partea inferioară a piciorului unei mese festive, confectiontă din marmură alb-gri. În partea superioară este prevăzută cu o proeminență asemănătoatre unui capiteliu al ordinului doric, pe platforma orizontală a căruia este o adâncitură gravată, pătrată, prevăzută pentru fixarea celei de-a doua părți a picioruui (cea superioară). Partea inferioară a piciorului este executată în stil antropomorf, în opinia noastră, având două variante de identificare a personajului. Prima ar sugera imaginea capului tânărului Heracle (Heracles - Ἡρακλῆς) (fără barbă), cel mai iubit erou al antichității, care poartă pe cap blana leului din Nemeea - Λέων της Νεμέας, un monstru vicios din mitologia greacă, care a trăit în Nemeea și, în cele din urmă, a fost ucis de către Heracles. Prima muncă a lui Heracles - din cele douăsprezece, stabilite de către regele Euristeu (vărul său) - a fost să ucidă leul din Nemeea și să aducă regelui blana sa. Din mitologia greacă mai este cunoscut faptul că leul din Nemeea lua chipul unei femei frumoase, pentru a-i ademeni pe oamenii din satele vecine, care doreau să salveze fata aflată în primejdie. După intrarea în peșteră, omul vedea o femeie, care se prefăcea, de obicei, că e rănită și se grăbea s-o ajute. Când acesta se apropia foarte mult, femeia se transforma în leu și-l omora. Leul devora apoi omul, oferindu-i oasele lui Hades - ᾍδης, zeul Infernului, care trăia în împărăția umbrelor. Cea de a două variantă a reprezentării antropomorfe ar putea fi cea a lui Alexandru cel Mare, rege al Macedoniei în a doua jumătate a sec. IV a. Chr., unul din cei mai vestiți eroi ai lumii grecești, care este reprezentat, pe unele imagini, cu chipul lui Heracles - având blana leului pe el. Unii cercetători consideră obiceiul purtării blănii leului ucis drept semn al puterii regale. Chiar însuși cuvântul βασιλεύς, tradus din greaca veche, înseamnă „cel ce merge pe calea leului", adică rege. Acest titlu era purtat de regii greci din perioada homerică, iar mai târziu, începând cu sec. VII p.Chr., - de către regii bizantini.

Piesa ar putea fi datată cu sec. V-VI p. Chr., iar posibila provenință ar fi Asia Mică.

Ea se află în colecția Muzeului de circa 10 ani. Suportul din granit gri nu aparține piesei originale.

Caracteristicile metrice: H: 330 mm; LA: 112 mm.