#Exponatul Lunii

Pentru a marca cei 150 de ani de la nașterea marelui sculptor roman Constantin Brâncuși anul 2026 a fost declarat de președintele României Anul Constantin Brâncuși. Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, s-a născut în 1876 la Hobița, județul Gorj și va trece la cele veșnice în 1957 la Paris, fiind înmormântat în cimitirul Père-Lachaise. În 1904 ajunge la Paris, unde frecventează cursurile Academiei Regale de Belle-Arte. Tot aici va practica în atelierul lui Auguste Rodin (1840-1917) fondatorul sculpturii moderne, întâlnindu-l și pe Amadeo Modigliani (1884-1920), sculptor italian stabilit în Franța. Lucrările sale se găsesc în țară și străinătate, în muzeele din Olanda, Tările Scandinave, Franța, Statele Unite ale Americii. Pentru meritele deosebite în 1923 este decorat cu ordinul Steaua României, în 1931 Nicolae Iorga îl înaintează la ordinul Meritul Cultural și, abia în 1990 va fi ales post-mortem membru al Academiei Române.

Una dintre cele mai celebre realizări ale artistului este sculptura Domnișoara Pogany, considerată un simbol național al artei moderne românești. Având-o drept protagonistă pe Margaret Pogany (1879-1964), o tânără pictoriță din Ungaria, venită la Paris în 1909, pentru a studia aici tehnici de pictură. Vizitându-i atelierul, i-a solicitat sculptorului realizarea portretului său, lăsându-i chiar o fotografie de-a sa și un autoportret. În 1911, Brâncuși sculptează din memorie chipul ei în marmură și în bronz, stăruind asupra ochilor profunzi, mari, migdalați, sprâncenelor sobre, nasului subțire, realizând în perioada 1912-1933 nouăsprezece sculpturi Domnișoara Pogany.

Medalie comemorativă "Constantin Brâncuși (1876-1976). Expoziție Filatelică Omagială - București 1976", a fost bătută în România, la Monetăria Statului de gravorul Ștefan Grudinschi. Realizată din bronz cu un diametru de 60 mm și greutatea de 113, 73 g., medalia se distinge prin valoarea sa memorială și artistică. Avers: bustul sculptorului spre stânga, legenda semicirculară „CONSTANTIN BRÂNCUȘI - 1876-1976". Reversul: un fragment al tripticului, Poarta sărutului. Legenda semicirculară: „EXPOZIȚIA FILATELICĂ OMAGIALĂ - BUCUREȘTI 1976".

Medalie „Constantin Brâncuși. Domnișoara Pogany. Muzeul de Artă din Craiova. 1987". Realizată în bronz la Monetăria Statului (București), are în diametru 60 mm (din cauza decupării circulare dimensiunile reale ale medaliei fiind D: 45 mm; G: 53, 55 g). Medalia reprezintă pe avers în câmp central imaginea Muzeului de Artă din Craiova, încadrată de legenda semicirculară „MUZEUL DE ARTĂ - CRAIOVA/1987". Revers: replica sculpturii Domnișoara Pogany realizată de ucenicul lui C. Brâncuși O. Moșescu, însoțită de inscripția „CONSTANTIN BRÂNCUȘI - M-elle POGANY/1913".

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Ianuarie 2023

Oglindă de la Nikolskoe

În cultura multor popoare din cele mai vechi timpuri (și până în zilele noastre), oglinzilor li s-a acordat un rol deosebit în practica rituală, în special cea funerară. Pentru mai multe comunități, oglinzile, ca și obiectele metalice în general, au servit pentru protejarea împotriva spiritelor rele. Oglinzile aveau un scop dublu - cel utilitar, ca piesă de toaletă, și cel magic, ca atribut al unui rit. Acesta se explică prin faptul că, în ideile multor popoare, sufletul unei persoane este legat de reflectarea sa într-o oglindă sau apă. Fiind exterioară omului, „reflecția sufletească" este supusă diverselor pericole.

Evident, credința în posibilitățile magice ale oglinzilor este unul dintre motivele pentru pe care proprietarii le țineau închise în huse și pungi din lemn, pânză, pâslă sau piele. O oglindă a fost pusă în mormânt împreună cu defunctul de teamă că sufletul unei persoane vii reflectate în ea, ar putea fi dus de sufletul celui decedat. Pe de altă parte, până în zilele noastre, multe națiuni au tradiția de a atârna toate oglinzile dacă există un mort în casă, pentru a nu înmulți moartea.

Oglinzile metalice sunt destul de rare la începutul istoriei sciților, dar de-a lungul timpului, au fost răspândite pe scară largă în epoca clasică sau „Sciția lui Herodot" din secolele V-IV î.Hr. Apoi oglinda a devenit unul dintre cele mai importante piese de toaletă din înmormântările sciților. În vestul stepelor pontice au fost înregistrate cel puțin 40 de oglinzi, realizate în ateliere scitice sau grecești, 12 dintre ele fiind păstrate în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Una dintre oglinzile metalice de producția grecească a fost găsită pe malul stâng al Nistrului, lângă satul Nikolskoe, în tumulul 14. Oglinda a fost găsită într-o înmormântare, lângă craniu, cu 114 vârfuri de săgeți și șase plăci din aur în formă de pește. Piesa a fost turnată din bronz împreună cu mânerul. Diametrul oglinzii este de 16,5 cm, lungimea mânerului cu terminație rotundă este de 11,5 cm.

Deși înmormântarea 1 a tumulului 14 a fost identificată ca aparținând unui bărbat în vârstă de 18-20 de ani, oglinzile sunt element caracteristic al înmormântărilor exclusiv feminine. Astfel de oglinzi din bronz cu mânere laterale apar la mijlocul secolului al V-lea î.Hr. dar au fost distribuite cel mai larg în ultimul sfert al secolului al V-lea - prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.

#Exponatul Lunii

Constantin Brâncuși în medalistică

Ianuarie 2023

Oglindă de la Nikolskoe

#Exponatul Lunii