#Exponatul Lunii

Realizată în 1902 de compania „AG vorm Siedel & Nauman" din Dresden, Germania.

Dimensiuni: lungime-38 cm, lățime-35 cm, înălțime-20 cm. Greutate-16 kg. A intrat în colecția muzeală în 1984, prin transfer de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.
Mașina cuprinde carul normal, instalat pe rulmenți cu bile și role, și claviatura standard, pe care sunt montate 42 de clape cu două seturi complete de alfabet latin și chirilic, semne de punctuație, cifre și simboluri matematice, capabile să tasteze 126 de caractere. Sub carcasa din metal se află barele de scriere, dispuse în evantai, ce conțin caracterele în relief și rolele cu bandă tușată. Prin apăsarea clapelor se acționează barele de scriere, care lovesc banda tușată și imprimă caracterele pe hârtia încordată în sulul mașinii.

Are părțile laterale frumos decorate cu elemente rafinate turnate din fontă, stil Art Nouveau, care reprezintă denumirea mărcii - „Ideal". Modelul Polyglott, dotat cu claviatură bilingvă brevetată în Marea Britanie de către Max Klaczko din Riga-Letonia, a fost produs între anii 1902 și 1913, reprezentând prima mașină care scria în două limbi. Mașina „Ideal Polyglott" a fost vândută activ în Imperiul Rus și foarte populară în Polonia, Bulgaria și Serbia.
Mașina de scris - un dispozitiv mecanic folosit pentru imprimarea textelor direct pe hârtie - se numără printre cele mai importante invenții ale lumii moderne, deoarece a revoluționarizat procesul de comunicare. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul secolului al XXI-lea a devenit un instrument indispensabil, folosit pe scară largă de către scriitori, în birouri și pentru corespondența de afaceri, în case private. Momentul de vârf al mașinii de scris a fost în anii '50 ai sec. XX, când media de vânzări a atins în SUA 12 milioane de unități. În noiembrie 2012, fabrica „Brother" din Marea Britanie a produs ceea ce a pretins a fi ultima mașină de scris, aceasta fiind donată Muzeului Științelor din Londra.

Apariția calculatorului și a programelor de procesare text, inventarea imprimantei și scăderea prețurilor la toate acestea, au dus la dispariția mașinii de scris de pe piața largă. Aceasta a devenit exponat de muzeu.
La 23 iunie se marchează Ziua mașinii de scris, ziua în care inventatorul și jurnalistul american Christopher Latham Sholes a patentat mașina sa de scris. Astfel, este celebrat dispozitivul simplu, care este deja istorie, și minunatele realizări literare pe care le-a dat lumii începând din 1868.

Tur Virtual

#Exponatul Lunii

Iulie 2023

Un accesoriu „cu destin omenesc”

În contextul zilei de 6 iulie - Ziua Comemorării victimelor stalinismului în Republica Moldova, aducem în atenția vizitatorului un exponat care evocă destinul dramatic al uneia dintre miile de victime ale deportărilor staliniste din RSS Moldovenească. Exponatul lunii iulie este reprezentat de sac-voiajul pe care savantul Alexei Bârlădeanu l-a luat cu sine în noaptea de 6 iulie 1949, când a fost ridicat cu forța din Chișinău și, împreună cu soția și fiul său Iulius au fost trimiși în Siberia. Motivul deportării lor, incriminat de organele de represiune, ar fi fost „colaborarea cu fasciștii". Sac-voiajul, împreună cu alte obiecte de care s-a folosit în deportare savantul (oala, farfuria, lingura și cuțitul), au intrat în patrimoniul muzeului în anul 1994, ele fiind donate de fiica lui, Vera Bârlădeanu.

Sac-voiajul - în traducere din limba franceză, „geantă de călătorie" - își are originea în America. La mijlocul secolului al XIX-lea, aici ia amploare construcția căilor ferate. Disponibilitatea biletelor au provocat un interes mare pentru călătorii. În consecință, apare o cerere crescută pentru mijloacele practice, ieftine de transportare a bagajelor. Primele sac-voiaje au fost făcute din bucăți de covoare vechi, așa și numite - carpet bags „saci de covor". Ele nu erau foarte rezistente, dar erau confortabile, geanta goală se rula ușor și nu ocupa mult spațiu. Astfel de accesorii erau închise cu o singură încuietoare. Mai târziu, gențile au început să fie fabricate din piele, cu mânere din piele și metal, cu elemente de fixare de încredere - ceea ce le-a sporit durabilitatea și caracterul practic, dar, în același timp, și costul. Din rândul articolelor simple, sac-voiajele s-au mutat în categoria articolelor scumpe, de lux. Tocmai în acest rol geanta și-a luat treptat locul în lumea modei ca un accesoriu indispensabil pentru avocați, medici, oameni de afaceri, devenind într-un fel „fața" unei persoane respectabile. Anterior, acestea erau genți de călătorie pe care le foloseau doar bărbații.

Piesa expusă în această vitrină este confecționată din piele artificială de culoarea neagră, căptușită în interior cu satin negru. Are forma dreptunghiulară, margini rotunjite, placă metalică și mâner scurt din piele. Se închide cu trei lacăte metalice, cel din mijloc încuindu-se cu cheie. A fost fabricat în Uniunea Sovietică, în anii '40 ai secolului al XX-lea. Starea de conservare mediocră constituie dovada utilizării lui în circumstanțe nefavorabile.

Sac-voiajul are o mare valoare memorială. Acest accesoriu „cu destin omenesc" este o mărturie a nelegiuirilor prin care a trecut savantul Alexei Bârlădeanu - pionier al geneticii și selecției în Basarabia.

Alexei Bârlădeanu s-a născut la Comrat, județul Tighina, la 6 martie 1883, în familia lui Gheorghe Bârlădeanu și a Elenei Iordan. După absolvirea Liceului real din Comrat, în 1899, se îmbolnăvește grav de plămâni și pleacă să se trateze într-un sanatoriu din Elveția. În 1912, a absolvit Facultatea de Agronomie și Biologie din Leipzig. Cunoștea la perfecție limba română, franceză, germană, rusă și turcă. În 1920, se căsătorește cu Hilda, pe atunci studentă la Școala de arte plastice din Zurich. În 1925, la insistența ei de a face cunoștință cu părinții lui, vin în Basarabia, unde se încadrează activ în rândul intelectualilor basarabeni. În 1932, se mută cu traiul la Chișinău, continuându-și cercetările, lucrând ca agronom și selecționer în laboratorul de ameliorare a plantelor din cadrul Facultății de Agronomie din Chișinău.

Calvarul familiei Bârlădeanu începe îndată ce Basarabia este ocupată. Hilda, soția lui, a fost prima care a căzut pradă terorii roșii. Ea este arestată și escortată în lagărele din Kotlas și Verhneaia Tavda din Ural. Este eliberată mai târziu, ca apoi, în 1949, să fie ridicați împreună cu soțul și fiul și deportați în localitatea Barit, raionul Gurievsk, regiunea Kemerovo. Alexei Bârlădeanu chiar și în condițiile neprielnice ale Siberiei își continua cercetările, dar munca lui n-a fost apreciată. Nici multiplele cereri de a fi reabilitat n-au fost satisfăcute. Întors în 1957 la Chișinău, trăiește într-o sărăcie totală. Distrus moralicește, bătrân și bolnav, Alexei Bârlădeanu se stinge din viață la 11 mai 1960, fără a cunoaște bucuria reabilitării. Abia la 17 iulie 1991 Procuratura Republicii Moldova eliberează urmașilor lui documentul de reabilitare.

În imagine: Alexei Bârlădeanu, cu soția și fiul Iulius, împreună cu fiica Vera (în picioare) sosită în vizită în Siberia, 1953.